Articolul 1
(1) Producătorul a cărui unitate se află pe teritoriul geografic al Austriei sau al Finlandei și care:
(a) fie a participat, pe parcursul unei perioade determinate a cărei scadență este data de 31 decembrie 1994 sau o dată ulterioară, la un program de necomercializare a laptelui și a produselor lactate;
(b) fie a întrerupt, total sau parțial, livrările sau vânzările directe și a păstrat, în baza legislației naționale anterioare datei de 1 ianuarie 1995, dreptul de a relua aceste activități în termenul prevăzut în respectiva legislație și în limita cantității de care dispunea înainte;
(c) fie se supunea unor norme naționale privind caracteristicile geografice ale locului de producție, dar nu dispune de o cantitate de referință completă în cadrul legislației naționale în vigoare înainte de 1 ianuarie 1995, și este producător în sensul articolului 9 litera (c) din Regulamentul (CEE) nr. 3950/92,
primește provizoriu și la cererea sa, fie în limitele cantității de referință de care dispunea înainte de întreruperea totală sau parțială a producției, fie pe baza cantităților comercializate în ultimele douăsprezece luni precedând cererea sa sau pe baza mediei ultimelor trei perioade de douăsprezece luni, o cantitate de referință specifică pentru livrare și/sau vânzare directă cu condiția:
— să dovedească respectarea fie a angajamentului de necomercializare sau de reconversie, fie a normelor specifice de producție în cadrul legislației naționale;
— să nu își fi cedat în întregime unitatea de producție la data depunerii cererii și
— să dovedească pentru susținerea cererii respective, conform unor criterii stabilite de legislația națională, că este în măsură să producă pe unitatea sa de producție cantitatea de referință specifică solicitată.
(2) În cazul vânzării sau al închirierii unei părți din unitatea de producție înainte de data depunerii cererii, cantitatea alocată scade proporțional cu suprafața vândută sau închiriată.
(3) Cantitățile alocate producătorilor care întrunesc condițiile prevăzute la alineatul (1) literele (a) și (b) sunt reduse cu un procent echivalent cu cel aplicat în cazul producătorilor în activitate, fără a aduce atingere respectării cantității globale prevăzute la articolul 3 alineatul (2) al cincilea și al șaselea paragraf din Regulamentul (CEE) nr. 3950/92.
(4) Cantitățile alocate producătorilor care îndeplinesc condițiile prevăzute la alineatul (1) litera (c) nu pot depăși un total de 60 000 tone.
Articolul 2
Cererea prevăzută la articolul 1 alineatul (1) este depusă de către producătorul interesat la autoritatea competentă desemnată de statul membru, conform unor metode stabilite de acesta din urmă:
— înainte de data de 1 mai anterioară scadenței perioadei de întrerupere totale sau parțiale a producției și înainte de 1 mai 1995 dacă scadența este în 1995;
— înainte de data de 1 mai 1995 pentru cererile depuse de producătorii care îndeplinesc condițiile de la articolul 1 alineatul (1) litera (c).
Articolul 3
(1) Autoritatea competentă confirmă primirea cererii și trece la verificarea respectării condițiilor stabilite la articolul 1 alineatul (1).
(2) Printre criteriile care trebuie luate în considerare pentru a stabili capacitatea producătorului de a produce pe unitatea sa de producție cantitatea de referință specifică solicitată, se numără în special:
— efectivul și rasa bovinelor domestice femele, în vârstă de cel puțin șase luni, apte să producă lapte destinat comerțului, deținute de producător pe unitatea de producție;
— suprafața agricolă utilă exploatată;
— investițiile efectuate în scopul creșterii producției lactate la nivelul unității de producție;
— posibilitatea de alimentare a șeptelului în timpul unei părți a anului, din producția de pe pășunile din jurul unității de producție.
(3) Înainte de 1 august, autoritatea competentă comunică solicitantului cantitatea de referință specifică alocată provizoriu.
(4) În cazul în care, în termen de doi ani din momentul alocării provizorii a cantității de referință specifice, producătorul poate dovedi autorității competente că a reluat efectiv vânzarea directă și/sau livrarea de cel puțin douăsprezece luni și că aceste vânzări directe și/sau livrări au atins în cursul ultimelor douăsprezece luni un nivel egal cu sau mai mare de 80 % din cantitatea de referință provizorie, cantitatea de referință specifică i se atribuie definitiv. În caz contrar, cantitatea de referință atribuită definitiv este egală cu cantitatea livrată efectiv sau vândută direct.
Articolul 4
(1) În cazul vânzării sau al închirierii totale sau parțiale a unității de producție sau al concesionării temporare a cantității de referință înainte de atribuirea definitivă a acesteia, cantitatea de referință scade proporțional cu suprafața vândută sau închiriată sau în funcție de cantitatea cesionată temporar.
(2) Cantitățile de referință specifice atribuite provizoriu conform prezentului regulament nu pot face obiectul nici unui program de abandonare a producției de lactate timp de trei ani din momentul atribuirii provizorii a cantității de referință specifice.
Articolul 5
Dispozițiile prezentului regulament se aplică dacă unitatea de producție sau o parte a acesteia a fost primită prin moștenire sau în alt mod similar cu moștenirea, de la un producător, conform articolului 1 alineatul (1).
Articolul 6
Statele membre aduc la cunoștința Comisiei:
— înainte de 1 aprilie 1995, denumirea autorității competente și normele de aplicare prevăzute la articolul 1, precum și criteriile adoptate, altele decât cele stabilite la articolul 3 alineatul (2);
— înainte de 1 octombrie a fiecărui an, numărul de cereri și cantitățile respective.
Articolul 7
Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.