Directiva 95/70/CE a Consiliului din 22 decembrie 1995 privind introducerea unor măsuri comunitare minime de control al anumitor boli ale moluștelor bivalve

Articolul 1

Prezenta directivă stabilește măsurile comunitare minime de combatere a bolilor moluștelor bivalve prevăzute de prezenta directivă.

Articolul 2

(1) În scopul prezentei directive, în măsura în care este nevoie, se aplică definițiile de la articolul 2 din Directiva 91/67/CEE și de la articolul 2 din Directiva 91/492/CEE (4). (2) În plus, prin „mortalitate anormală constatată” se înțelege mortalitatea subită care afectează aproximativ 15 % din loturi și care se produce într-o perioadă scurtă dintre 2 controale (confirmată în termen de 15 zile). Într-un eclozoar, mortalitatea este considerată anormală atunci când crescătorul nu poate obține larve într-o perioadă care a inclus pontele succesive ale mai multor reproducători. Într-un incubator, mortalitatea este considerată anormală atunci când survine brusc o mortalitate relativ importantă în mai multe eprubete.

Articolul 3

Statele membre urmăresc ca toate exploatațiile care cresc moluște bivalve: 1. să fie înregistrate de către serviciul oficial, această înregistrare trebuind actualizată permanent; 2. să țină, într-un registru, evidența: (a) moluștelor vii introduse în exploatații, inclusiv a tuturor informațiilor cu privire la livrarea lor, numărul sau greutatea, mărimea și proveniența acestora; (b) moluștelor bivalve care părăsesc exploatația pentru a fi reintroduse în apă, inclusiv a tuturor informațiilor cu privire la expediere, număr sau greutate, mărime și destinație; (c) mortalității anormale constatate. Acest registru, care poate fi examinat în orice moment la cererea serviciului oficial, trebuie actualizat în mod regulat și păstrat timp de patru ani.

Articolul 4

(1) Statele membre urmăresc aplicarea unui program de supraveghere și de prelevare de probe în exploatații, regiunile exploatate și coloniile naturale aflate în exploatare de moluște bivalve, pentru a observa dacă există o mortalitate anormală și pentru a urmări situația sanitară veterinară a efectivelor. În plus, serviciul oficial poate aplica acest program în centrele de epurare și în bazinele de antrepozitare care deversează apa în mare. Dacă, în cursul aplicării programului respectiv, se constată o mortalitate anormală sau dacă serviciul oficial dispune de informații care permit suspectarea prezenței unor boli, se consideră necesară luarea următoarelor măsuri: — stabilirea unei liste cu locurile în care au apărut bolile menționate în anexa A, lista II din Directiva 91/67/CEE, cu condiția ca aceste boli să nu facă obiectul unui program aprobat în temeiul respectivei directive; — întocmirea listei cu locurile în care se constată o mortalitate anormală cauzată de bolile menționate la anexa D, sau pentru care serviciul oficial dispune de informații care permit suspectarea prezenței unor boli; — controlul evoluției și repartizării geografice a bolilor menționate la prima și la a doua liniuță. (2) Modalitățile de aplicare a prezentului articol, inter alia, regulile care trebuie urmate pentru stabilirea programului precizat la alineatul (1), mai ales în ceea ce privește frecvențele și programul controalelor, modalitățile de prelevare de probe (volumul reprezentativ din punct de vedere statistic) și metodele de diagnostic, sunt adoptate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 10.

Articolul 5

(1) Statele membre urmăresc ca orice caz suspect de boală dintre cele menționate la articolul 4 și orice rată anormală a mortalității constatată la moluștele bivalve, în exploatații, în zonele de exploatare sau în coloniile naturale aflate în exploatare, precum și în centrele de epurare sau în bazinele de antrepozitare care își deversează apa în mare, să fie notificate cât mai rapid serviciului oficial de către crescători sau de orice altă persoană care a făcut constatările. (2) În cazul prevăzut la alineatul (1), serviciul oficial urmărește: (a) prelevarea de probe pentru examinare într-un laborator aprobat; (b) ca până la obținerea rezultatelor examinării menționate la litera (a), nici o moluscă să nu părăsească exploatația, zona de exploatare sau din colonia naturală aflată în exploatare, precum și din centrele de epurare respective, bazinele de antrepozitare care își deversează apa în mare, pentru a fi repusă sau reintrodusă în apa dintr-o altă exploatație sau în mediul acvatic, fără autorizația serviciului oficial. (3) Dacă examinarea menționată la alineatul (2), litera (a) nu indică prezența unui agent patogen, restricțiile prevăzute la litera (b) sunt ridicate. (4) Dacă examinarea prevăzută la alineatul (2) indică prezența unui agent patogen care se află sau s-ar putea afla la originea mortalității anormale constatate sau a unui agent patogen al uneia dintre bolile menționate la articolul 4, trebuie realizată o anchetă epizootică de către serviciul oficial, pentru a determina mijloacele posibile de contaminare și pentru a verifica dacă există moluște care au fost scoase din pepinieră, din zona de exploatare sau din colonia naturală aflată în exploatare în scopul repunerii sau al reintroducerii în apă în alte locuri în timpul perioadei premergătoare constatării unei mortalități anormale. Dacă ancheta epizootică indică faptul că boala a fost introdusă în una sau mai multe exploatații, zone de exploatare sau colonii naturale aflate în exploatare, în special în urma unei deplasări a moluștelor, se aplică prevederile alineatului (2). Cu toate acestea, prin derogare de la articolul 3 punctul 1 litera (c) din Directiva 91/67/CEE, serviciul oficial poate autoriza, pe teritoriul său, deplasarea moluștelor bivalve vii către alte exploatații, zone de exploatare sau colonii naturale aflate în exploatare infectate de aceeași boală. Dacă este necesar se pot adopta măsuri complementare adecvate, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 10. (5) Serviciul oficial se asigură de informarea imediată a Comisiei și a celorlalte state membre, conform procedurilor comunitare în vigoare, asupra cazurilor unei rate a mortalității anormale constatate, cauzate de un agent patogen, asupra măsurilor luate pentru analiza și ținerea sub control a evoluției și a cauzelor mortalității.

Articolul 6

(1) Prelevarea și analiza în laborator pentru determinarea cauzei mortalității anormale a moluștelor bivalve se efectuează prin metodele stabilite în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 10. (2) Statele membre urmăresc ca fiecare stat membru să desemneze un laborator național de referință, care să dispună de echipamente și de personal specializat pentru efectuarea analizelor menționate la alineatul (1). (3) Prin derogare de la alineatul (2), statele membre care nu dispun de laboratoare naționale competente pot recurge la serviciile laboratorului național competent în acest domeniu al unui alt stat membru. (4) Lista laboratoarelor naționale de referință pentru bolile moluștelor bivalve este prezentată în anexa C. (5) Laboratoarele naționale de referință cooperează cu laboratorul comunitar de referință menționat la articolul 7.

Articolul 7

(1) Laboratorul comunitar de referință pentru bolile moluștelor bivalve este indicat în anexa A. (2) Fără a aduce atingere prevederilor Deciziei 90/424/CEE a Consiliului din 26 iunie 1990 (5) privind anumite cheltuieli în domeniul veterinar, în special articolul 28, funcțiile și obligațiile laboratorului menționat la alineatul (1) sunt cele enunțate în anexa B.

Articolul 8

(1) Experții Comisiei pot, în măsura în care acest lucru e necesar pentru aplicarea uniformă a prezentei directive, să efectueze controale la fața locului. În acest scop, experții pot efectua verificări aleatorii și nondiscriminatorii, pentru a se asigura că autoritatea competentă controlează aplicarea prevederilor prezentei directive. Comisia informează statele membre asupra rezultatului controalelor efectuate. (2) Controalele prevăzute la alineatul (1) se efectuează în colaborare cu autoritatea competentă. (3) Statul membru pe teritoriul căruia se efectuează un control acordă experților tot sprijinul necesar pentru realizarea misiunii lor. (4) Modalitățile de aplicare ale prezentului articol se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 10.

Articolul 9

Anexa A se modifică, în măsura în care acest lucru este necesar, de către Consiliu, prin majoritate calificată, la propunerea Comisiei. Anexele B, C și D pot fi modificate, în măsura în care acest lucru este necesar, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 10.

Articolul 10

(1) În cazul în care se recurge la procedura descrisă în prezentul articol, Comitetul veterinar permanent, instituit prin Decizia 68/361/CEE (6), denumit în continuare „comitet”, este sesizat fără întârziere de către președintele său, fie la inițiativa acestuia, fie la cererea unui stat membru. (2) Reprezentantul Comisiei supune comitetului un proiect de măsuri care trebuie luate. Comitetul își emite avizul cu privire la acest proiect într-un interval pe care președintele îl poate fixa în funcție de urgența chestiunii respective. Avizul este emis cu majoritatea prevăzuta la articolul 148, alineatul (2) din tratatul privind adoptarea deciziilor pe care Consiliul trebuie să le ia la propunerea Comisiei. Voturile reprezentanților statelor membre din cadrul comitetului respectă ponderea definită la articolul menționat mai sus. Președintele nu participă la vot. (3) (a) Comisia adoptă măsurile propuse dacă sunt conforme cu avizul comitetului. (b) Atunci când măsurile propuse nu sunt conforme cu avizul comitetului sau dacă nu a fost emis nici un aviz, Comisia înaintează fără întârziere Consiliului o propunere cu măsurile care trebuie luate. Consiliul se pronunță cu majoritate calificată. Dacă, la expirarea intervalului de trei luni de la data sesizării Consiliului, acesta nu a luat o hotărâre, Comisia adoptă măsurile propuse, cu excepția cazului în care Consiliul s-a pronunțat cu majoritate simplă împotriva măsurilor respective.

Articolul 11

Până cel târziu la 31 decembrie 1999, Comisia înaintează Consiliului un raport stabilit, dacă este nevoie, după consultarea comitetului științific veterinar, în funcție de experiența dobândită prin aplicarea prezentei directive, precum și de evoluția tehnică și științifică, însoțit, dacă este cazul, de propuneri de modificare. Consiliul se pronunță cu majoritate calificată asupra acestor eventuale propuneri.

Articolul 12

(1) Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive înainte de 1 iunie 1997. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta. Atunci când statele membre adoptă aceste dispoziții, ele conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o astfel de trimitere la data publicarii lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri. (2) Cu toate acestea, începând de la data stabilită la alineatul (1), statele membre pot, în conformitate cu dispozițiilor generale ale tratatului, să mențină sau să pună în aplicare, în ceea ce le privește, dispoziții mai stricte decât cele prevăzute în prezenta directivă. Statele membre informează Comisia asupra oricărei măsuri luate în acest sens. (3) Comisiei îi sunt comunicate textele dispozițiilor esențiale de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 13

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 14

Prezenta directivă se adresează statelor membre.