Regulamentul (CE) nr. 2659/94 al Comisiei din 31 octombrie 1994 privind normele de acordare a ajutoarelor pentru stocarea privată a brânzeturilor Grana Padano, Parmigiano Reggiano și Provolone

Articolul 1

Acordarea de ajutoare pentru stocarea privată, prevăzută la articolul 8 din Regulamentul (CEE) nr. 804/68, este subordonată condițiilor stabilite în prezentul regulament.

Articolul 2

Contractul privind stocarea privată se încheie între agenția de intervenție desemnată de către statul membru și persoanele fizice sau juridice denumite în continuare „contractanți”.

Articolul 3

Contractul de stocare se încheie dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: (a) brânzeturile trebuie să aibă vârsta minimă prevăzută la articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul (CEE) nr. 804/68 la data la care începe stocarea în baza contractului și nu trebuie să fi făcut obiectul nici unui contract de stocare anterior; (b) lotul de brânzeturi care face obiectul contractului trebuie să cântărească cel puțin două tone; (c) brânzeturile trebuie să fie de foarte bună calitate, să ofere garanții sanitare, comerciale și de conformitate și să fie marcate în mod indelebil cu: — marca eliberată de către agenția desemnată de statul membru; — numărul unității de producție în care au fost fabricate; — luna de fabricație, eventual sub formă de cod; — un marcaj special de stocare aplicat pe brânzeturi în momentul intrării în stoc pentru a le putea distinge de cele care nu au făcut obiectul vreunui contract de stocare; (d) contractantul trebuie: — să nu modifice compoziția lotului sub contract, pe parcursul duratei contractului, fără autorizația prealabilă din partea agenției de intervenție. Atâta timp cât se respectă condiția cu privire la cantitatea minimă stabilită pentru fiecare lot, agenția de intervenție poate autoriza, atunci când se constată că deteriorarea calității nu permite continuarea stocării, o modificare care se limitează la scoaterea din stoc sau la înlocuirea brânzeturilor respective. În cazul scoaterii din stoc a anumitor cantități: (i) dacă respectivele cantități pot fi înlocuite cu autorizația agenției de intervenție, contractul nu suferă nici o modificare; (ii) dacă respectivele cantități nu sunt înlocuite, contractul se consideră ca fiind încheiat de la început pentru cantitatea păstrată permanent. Cheltuielile de control necesare în urma acestei modificări revin persoanei care depozitează, și anume — de a ține evidența mărfii și a comunica în fiecare săptămână agenției de intervenție intrările și ieșirile săptămânii anterioare; — de a permite organismelor competente să controleze în orice moment respectarea tuturor obligațiilor care decurg din contract.

Articolul 4

Contractul de stocare se încheie: (a) în scris și cuprinde data începerii stocării conform contractului, cantitatea de brânzeturi care face obiectul contractului și nivelul la care se ridică valoarea ajutorului; (b) la sfârșitul operațiilor de stocare a lotului de brânzeturi care fac obiectul contractului și nu mai târziu de patruzeci de zile de la data începerii stocării în baza contractului.

Articolul 5

(1) Ajutorul nu poate fi acordat decât pe o perioadă mai mare de șaizeci de zile și care să nu depășească: — o sută optzeci de zile pentru brânzeturile Grana Padano, — două sute cincizeci și cinci de zile pentru brânzeturile Parmigiano Reggiano, — o sută cincizeci de zile pentru brânzeturile Provolone. (2) Prima zi a perioadei de stocare în baza contractului este ziua următoare celei în care organismul competent controlează lotul de brânzeturi care face obiectul contractului. (3) Operațiile de scoatere din stoc pot începe în ziua următoare ultimei zile a perioadei de stocare în baza contractului. (4) Prin derogare de la articolul 3 litera (d) prima liniuță, la sfârșitul perioadei de șaizeci de zile prevăzute la alineatul (1), contractantul poate proceda la scoaterea din stoc a întregului lot sau a unei părți dintr-un lot în baza contractului. Cantitatea minimă care poate fi scoasă din stoc este de 500 kilograme. Totuși, statul membru poate să mărească această cantitate până la două tone.

Articolul 6

(1) Nivelul ajutorului pentru stocarea privată a brânzeturilor este stabilit după cum urmează: (a) 100 ECU pe tonă pentru cheltuieli fixe; (b) 0,35 ECU pe tonă și pe zi de stocare în baza contractului pentru cheltuielile de depozitare; (c) o sumă pentru cheltuieli financiare, în ECU pe tonă și pe zi de stocare în baza contractului și stabilită după cum urmează: — 1,10 pentru brânza Grana Padano; — 1,20 pentru brânza Parmigiano Reggiano; — 0,80 pentru brânza Provolone. (2) Nivelul ajutorului, în ECU, aplicabil în cazul unui contract de stocare reprezintă suma aplicabilă în prima zi a stocării în baza contractului. (3) Plata ajutorului se face într-un interval maxim de nouăzeci de zile calculate din momentul ultimei zile de stocare în care mai este valabil dreptul de a primi ajutoare.

Articolul 7

(1) Statul membru asigură respectarea condițiilor de care depinde dreptul de a primi ajutoare. (2) Contractantul pune la dispoziția autorității naționale responsabile cu verificarea măsurii orice documentație care permite verificarea următoarelor elemente, în ceea ce privește produsele aflate în stoc privat: (a) proprietatea în momentul intrării în stoc; (b) originea și data de fabricare a brânzeturilor; (c) data intrării în stoc; (d) prezența în depozit; (e) data scoaterii din stoc. (3) Contractantul sau, după caz, administratorul depozitului, ține o evidență a mărfii disponibile în depozit, care include: (a) identificarea, prin numărul contractului, a produselor aflate în stoc privat; (b) data de intrare și de ieșire din stoc; (c) numărul și greutatea brânzeturilor din fiecare lot; (d) amplasarea produselor în depozit. (4) Produsele stocate trebuie să fie ușor de identificat și individualizate prin contract. (5) Organismul competent efectuează controale în momentul intrării în stoc, pentru a garanta în special faptul că produsele stocate sunt eligibile pentru ajutoare și pentru a preveni orice posibilitate de substituire a produselor pe parcursul stocării în baza contractului, fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 3 litera (d). (6) Autoritatea națională responsabilă cu realizarea controlului efectuează: (a) un control inopinat pentru a verifica prezența produselor în depozit. Eșantionul trebuie să fie reprezentativ și să corespundă unui minim de 10 % din cantitatea contractuală globală a unei măsuri de acordare de ajutoare pentru stocarea privată. Acest control implică, pe lângă verificarea evidenței menționate la alineatul (3), verificarea fizică a greutății și a tipului de produse și identificarea acestora. Aceste verificări fizice trebuie să se facă asupra a cel puțin 5 % din cantitatea controlată inopinat; (b) un control pentru a verifica prezența produselor la ieșirea din perioada de stocare în baza contractului. (7) Controalele efectuate conform alineatelor (5) și (6) trebuie să facă obiectul unui raport care precizează: — data controlului; — durata acestuia; — operațiunile efectuate. Raportul de control trebuie să fie semnat de către agentul responsabil și contrasemnat de contractant sau, dacă este cazul, de către administratorul depozitului. (8) Dacă există nereguli în ceea ce privește 5 % sau mai mult din cantitățile de produse supuse controlului, controlul este extins la un eșantion mai mare, determinat de către organismul competent. Statul membru notifică aceste cazuri la Comisie, în termen de patru săptămâni. (9) Statul membru poate decide ca acoperirea cheltuielilor de control să revină, integral sau parțial, contractantului.

Articolul 8

Regulamentele (CEE) nr. 1107/68 și (CEE) nr. 2496/78 se abrogă. Acestea se aplică, totuși, în continuare pentru contractele încheiate înainte de intrarea în vigoare a prezentului regulament.

Articolul 9

Prezentul regulament intră în vigoare în a șaptea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.