Directiva 94/63/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 decembrie 1994 privind controlul emisiilor de compuși organici volatili (COV) rezultați din depozitarea carburanților și din distribuția acestora de la terminale la stațiile de distribuție a carburanților

Articolul 1

Domeniul de aplicare Prezenta directivă se aplică procedeelor, instalațiilor, vehiculelor și navelor utilizate pentru depozitarea, încărcarea și transportul carburanților de la un terminal la altul sau de la un terminal la o stație de carburanților.

Articolul 2

Definiții În sensul prezentei directive: (a) „carburanți” înseamnă orice derivat petrolier, aditivat sau neaditivat, având o presiune a vaporilor (metoda Reid) de cel puțin 27,6 kilopascali, care este destinat utilizării drept carburant pentru autovehicule, cu excepția gazelor petroliere lichefiate (GPL); (b) „vapori” înseamnă orice compus gazos care se evaporă din carburanți; (c) „instalație de depozitare” înseamnă orice rezervor staționar de la un terminal utilizat pentru depozitarea carburanților; (d) „terminal” înseamnă orice instalație care este utilizată pentru depozitarea și încărcarea carburanților în autocisterne, vagoane-cisternă sau nave, inclusiv instalațiile de depozitare din locul de amplasare a echipamentului; (e) „container mobil” înseamnă orice rezervor, transportat pe cale ferată, terestră sau navigabilă, utilizat pentru transportul carburanților de la un terminal la altul sau de la un terminal la o stație de carburanților; (f) „stație de carburanți” înseamnă orice instalație în care carburanții sunt transferați în rezervoarele de carburanți ale autovehiculelor din rezervoare de depozitare staționare; (g) instalații de depozitare a carburanților, instalații de încărcare a carburanților, stații de carburanți și containere mobile „existente” înseamnă acele instalații, stații de carburanți și containere mobile care erau în funcțiune înainte de data menționată la articolul 10 sau pentru care s-a acordat, înainte de data menționată la articolul 10, o autorizație individuală de construcție sau de funcționare, dacă legislația națională impune acest lucru; (h) „nou” în legătură cu instalațiile de depozitare a carburanților, instalațiile de încărcare, stațiile de carburanți și containerele mobile înseamnă acele instalații, stații de carburanți și containere mobile care nu sunt menționate la litera (g); (i) „cantitatea totală tranzitată” înseamnă cea mai mare cantitate anuală totală de carburanți încărcată de la o instalație de încărcare a unui terminal sau a unei stații de carburanți în containere mobile pe parcursul celor trei ani precedenți; (j) „unitate de recuperare a vaporilor” înseamnă echipamentele de recuperare a carburanților din vapori, inclusiv eventualele sisteme de rezervoare-tampon de la un terminal; (k) „navă” înseamnă un vas de pe căile navigabile interioare, astfel cum este definit în capitolul 1 al Directivei 82/714/CEE a Consiliului din 4 octombrie 1982 de stabilire a cerințelor tehnice pentru vasele de pe căile navigabile interioare (7); (l) „valoare de referință țintă” înseamnă valoarea orientativă dată pentru evaluarea generală a conformității măsurilor tehnice din anexe, care, fără a fi o valoare limită, servește la determinarea nivelului de funcționare a instalațiilor, terminalelor și stațiilor de carburanți individuale; (m) „stocare intermediară a vaporilor” înseamnă stocarea intermediară a vaporilor în rezervorul cu capac fix al unui terminal, în vederea transferului ulterior către un alt terminal în scopul recuperării. Transferul vaporilor dintr-o instalație de depozitare în alta a aceluiași terminal nu este considerată stocare intermediară a vaporilor în sensul prezentei directive; (n) „instalație de încărcare” înseamnă orice instalație de la un terminal în care carburanții pot fi încărcați în containere mobile. Instalațiile de încărcare pentru autocisterne conțin unul sau mai multe brațe articulate; (o) „braț articulat” înseamnă orice structură de la un terminal prin care carburanții pot fi încărcați în câte o singură autocisternă o dată.

Articolul 3

Instalații de depozitare în terminale (1) Instalațiile de depozitare sunt proiectate și exploatate în conformitate cu dispozițiile tehnice din anexa I. Aceste dispoziții sunt destinate reducerii pierderii anuale totale de carburanți rezultate din încărcarea și depozitarea în fiecare instalație de depozitare din terminale la un nivel inferior valorii de referință țintă de 0,01 masă supra masă (m/m) % din cantitatea totală tranzitată. Statele membre pot menține sau impune măsuri mai severe pe întregul lor teritoriu sau în zonele geografice în care se stabilește că aceste măsuri sunt necesare pentru protecția sănătății oamenilor sau a mediului datorită unor condiții specifice. Statele membre pot adopta măsuri tehnice pentru reducerea pierderilor de carburanți, în afara celor stabilite în anexa I, dacă se demonstrează că aceste măsuri alternative au cel puțin aceeași eficiență. Statele membre informează celelalte state membre și Comisia în legătură cu măsurile în vigoare sau măsurile speciale menționate în prezentul alineat pe care preconizează să le adopte, precum și în legătură cu motivele care le justifică. (2) Dispozițiile alineatului (1) se aplică: (a) de la data menționată la articolul 10, pentru instalațiile noi; (b) în termen de trei ani de la data menționată la articolul 10, pentru instalațiile existente, în cazul în care, la un terminal, cantitatea totală tranzitată depășește 50 000 tone/an; (c) în termen de șase ani de la data menționată la articolul 10, pentru instalațiile existente, în cazul în care, la un terminal, cantitatea totală tranzitată depășește 25 000 tone/an; (d) în termen de nouă ani de la data menționată la articolul 10, pentru toate celelalte instalații de depozitare existente în terminale.

Articolul 4

Încărcarea și descărcarea containerelor mobile la terminale (1) Echipamentele de încărcare și descărcare sunt proiectate și exploatate în conformitate cu dispozițiile tehnice din anexa II. Aceste dispoziții sunt destinate reducerii pierderii totale anuale de carburanți rezultate din încărcarea și descărcarea containerelor mobile la terminale la niveluri mai scăzute decât valoarea de referință țintă de 0,005 m/m % din cantitatea totală tranzitată. Statele membre pot menține sau impune măsuri mai severe pe întregul lor teritoriu sau în zonele geografice în care se stabilește că aceste măsuri sunt necesare pentru protecția sănătății umane sau pentru protecția mediului datorită unor condiții specifice. Statele membre pot adopta alte măsuri tehnice pentru reducerea pierderilor de carburanți, în afara celor stabilite în anexa II, dacă se demonstrează că aceste măsuri alternative au cel puțin aceeași eficiență. Statele membre informează celelalte state membre și Comisia în legătură cu măsurile în vigoare sau măsurile speciale menționate în prezentul alineat pe care preconizează să le adopte, precum și în legătură cu motivele care le justifică. Comisia verifică compatibilitatea acestor măsuri cu dispozițiile tratatului și cu cele din prezentul alineat. Toate terminalele care dispun de instalații de încărcare pentru autocisterne trebuie echipate cu cel puțin un braț articulat care îndeplinește specificațiile echipamentului de încărcare prin partea inferioară stabilite în anexa IV. Aceste specificații sunt reexaminate la intervale regulate și, dacă este cazul, sunt revizuite conform procedurii prevăzute la articolul 8. (2) Dispozițiile alineatului (1) se aplică: (a) de la data menționată la articolul 10, pentru noile terminale, în vederea încărcării în autocisterne, vagoane-cisternă și/sau nave; (b) în termen de trei ani de la data menționată la articolul 10 pentru terminalele existente de încărcare în autocisterne, în vagoane-cisternă și/sau nave care tranzitează o cantitate totală de carburanți mai mare de 150 000 tone/an; (c) în termen de șase ani de la data menționată la articolul 10 pentru terminalele existente de încărcare în autocisterne și/sau vagoane-cisternă care tranzitează o cantitate totală de carburanți mai mare de 25 000 tone/an; (d) în termen de nouă ani de la data menționată la articolul 10 pentru toate celelalte instalații de încărcare existente la terminalele de încărcare în autocisterne și/sau vagoane-cisternă. (3) În termen de nouă ani de la data menționată la articolul 10 cerințele privind echipamentul de încărcare prin partea inferioară prevăzute la anexa IV se aplică tuturor brațelor articulate de încărcare a autocisternelor, din toate terminalele, în afara cazurilor în care beneficiază de o derogare în condițiile menționate la alineatul (4). (4) Prin derogare, dispozițiile alineatelor (1) și (3) nu se aplică: (a) terminalelor existente care tranzitează o cantitate de carburanți mai mică de 10 000 tone/an; (b) terminalelor noi care tranzitează o cantitate de carburanți mai mică de 5 000 tone/an situate pe mici insule îndepărtate. Statele membre informează Comisia, prin procedurile de raportare menționate la articolul 9, în legătură cu terminalele pentru care se face derogare. (5) Spania poate acorda o derogare de un an în raport cu calendarul stabilit la alineatul (2) litera (b).

Articolul 5

Containerele mobile (1) Containerele mobile sunt proiectate și exploatate astfel încât să se asigure respectarea următoarelor cerințe: (a) containerele mobile se proiectează și se exploatează astfel încât să se asigure reținerea vaporilor remanenți în container după descărcarea carburanților; (b) containerele mobile care aprovizionează cu carburanți stațiile de carburanți și terminalele se proiectează și se exploatează astfel încât să se asigure captarea și reținerea vaporilor de retur proveniți de la instalațiile de depozitare din stațiile de carburanți sau din terminale. În cazul vagoanelor-cisternă, această cerință se aplică numai dacă acestea aprovizionează stații de carburanți sau terminale unde se realizează depozitarea intermediară a vaporilor; (c) reținerea în container a vaporilor menționați la literele (a) și (b) până când are loc o nouă operațiune de reîncărcare la un terminal, în cazul în care aceștia nu au fost evacuați prin supape reductoare de presiune. Dacă, după descărcarea carburanților, containerul mobil este folosit pentru alt produs decât carburanții și nu este posibilă recuperarea sau depozitarea intermediară a vaporilor, se permite aerisirea containerului numai în zone geografice în care pare improbabil ca emisiile să afecteze în mod semnificativ sănătatea oamenilor și mediul; (d) autoritățile competente din statele membre trebuie să ia măsuri pentru ca autocisternelor să le fie verificate cu regularitate etanșeitatea la vapori printr-un test de presiune, iar supapele de vid/de presiune ale tuturor containerelor mobile să fie inspectate periodic pentru verificarea funcționării lor corecte. (2) Dispozițiile alineatului (1) se aplică: (a) de la data menționată la articolul 10 pentru autocisterne vagoane-cisternă și nave noi; (b) în termen de trei ani de la data menționată la articolul 10 pentru vagoane-cisternă și nave existente care se încarcă la un terminal căruia i se aplică cerințele articolului 4 alineatul (1); (c) pentru autocisternele existente, modificate pentru încărcare prin partea inferioară în conformitate cu cerințele tehnice specificate în anexa IV. (3) Prin derogare, dispozițiile alineatului (1) literele (a), (b) și (c) nu se aplică în cazul pierderilor de vapori rezultate din operațiunile de măsurare a nivelului prin utilizarea tijelor de nivel la: (a) containere mobile existente; (b) containere mobile noi care intră în exploatare în timp de 4 ani de la data menționată la articolul 10.

Articolul 6

Încărcarea instalațiilor de depozitare din stațiile de carburanți (1) Echipamentele de încărcare și depozitare sunt proiectate și exploatate în conformitate cu dispozițiile tehnice din anexa III. Aceste dispoziții sunt destinate reducerii pierderii totale anuale de carburanți rezultând din încărcarea în instalațiile de depozitare din stațiile de distribuție a produselor petroliere la niveluri inferioare valorii de referință de 0,01 m/m % din cantitatea totală de carburanți tranzitată. Statele membre pot menține sau impune măsuri mai severe pe întregul lor teritoriu sau în zonele geografice în care se stabilește că aceste măsuri sunt necesare pentru protecția sănătății oamenilor sau pentru protecția mediului datorită unor condiții specifice. Statele membre pot adopta și alte măsuri tehnice pentru reducerea pierderilor de carburanți, în afara celor stabilite în anexa III, dacă se demonstrează că aceste măsuri alternative au cel puțin aceeași eficiență. Statele membre informează celelalte state membre și Comisia în legătură cu măsurile în vigoare sau măsurile speciale menționate în prezentul alineat pe care preconizează să le adopte, precum și în legătură cu motivele care le justifică. (2) Dispozițiile alineatului (1) se aplică după cum urmează: (a) de la data menționată la articolul 10 pentru stațiile de distribuție noi; (b) în termen de trei ani de la data menționată la articolul 10: — pentru stațiile de carburanți existente care tranzitează o cantitate totală de carburanți mai mare de 1 000 m3/an; — pentru stațiile de carburanți existente care sunt situate într-o zonă geografică cu activități lucrative, indiferent de cantitatea totală de carburanți tranzitată; (c) în termen de șase ani de la data menționată la articolul 10, pentru stațiile de carburanți existente care tranzitează o cantitate totală de carburanți mai mare de 500 m3/an; (d) în termen de nouă ani de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, pentru toate celelalte stații de carburanți existente. (3) Prin derogare, dispozițiile alineatelor (1) și (2) nu se aplică stațiilor de distribuție care tranzitează o cantitate totală de carburanți mai mică de 100 m3/an. (4) Pentru stațiile de carburanți care tranzitează anual o cantitate totală de carburanți mai mică de 500 m3/an și care se află în zone geografice sau pe amplasamente în care este puțin probabil ca emisiile de compuși organici volatili să dăuneze în mod semnificativ sănătății oamenilor și mediului, statele membre pot acorda o derogare de la cerințele alineatului (1). Statele membre furnizează Comisiei informații detaliate despre zonele în care intenționează să acorde aceste derogări în cadrul procedurilor de raportare menționate la articolul 9 și, ulterior, în legătură cu modificarea acestor zone. (5) Regatul Țărilor de Jos poate acorda o derogare de la calendarul stabilit la alineatul (2) în următoarele condiții: — aplicarea cerințelor din prezentul articol se înscrie în cadrul unui program național existent mai larg pentru stațiile de carburanți care abordează simultan diferite probleme de mediu, cum ar fi poluarea apei, poluarea aerului, poluarea solului și poluarea prin deșeuri, a căror punere în aplicare este strict programată; — calendarul poate varia cu cel mult doi ani, planul în ansamblu fiind finalizat în termenul stabilit la alineatul (2) litera (d); — decizia de derogare de la programul stabilit la alineatul (2), precum și informațiile detaliate privind domeniul de aplicare și termenul derogării sunt comunicate Comisiei. (6) Regatul Spaniei și Republica Portugheză pot acorda o derogare de un an de la calendarul prevăzut la alineatul (2) litera (b).

Articolul 7

Modificarea anexelor Cu excepția valorilor limită menționate la anexa II punctul 2, modificările considerate necesare pentru adaptarea la progresul tehnic a anexelor la prezenta directivă se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 8.

Articolul 8

Comitetul (1) Comisia este asistată de un comitet format din reprezentanți ai statelor membre și prezidat de reprezentantul Comisiei. (2) Reprezentantul Comisiei prezintă comitetului un proiect cu măsurile ce urmează să fie adoptate. Comitetul își dă avizul cu privire la proiect în termenul pe care președintele îl poate stabili în funcție de urgența subiectului în cauză. Avizul este emis cu majoritatea prevăzută la articolul 148 alineatul (2) din tratat pentru deciziile pe care Consiliul trebuie să le adopte la propunerea Comisiei. Voturile reprezentanților statelor membre sunt ponderate conform articolului menționat anterior. Președintele nu participă la vot. (3) Comisia adoptă măsurile preconizate, dacă acestea sunt conforme cu avizul comitetului. Dacă măsurile preconizate nu sunt conforme cu avizul comitetului sau în absența avizului, Comisia prezintă Consiliului, fără întârziere, o propunere cu privire la măsurile ce trebuie adoptate. Consiliul hotărăște cu majoritate calificată. (4) Dacă, la expirarea a trei luni de la data la care i-au fost prezentate, Consiliul nu hotărăște, măsurile propuse sunt adoptate de Comisie.

Articolul 9

Controlul și raportarea Rapoartele privind punerea în aplicare prezentei directive se realizează conform procedurii stabilite la articolul 5 din Directiva 91/692/CEE a Consiliului din 23 decembrie 1991 de standardizare și raționalizare a rapoartelor referitoare la punerea în aplicare a anumitor directive legate de mediu (8). Comisia este invitată să însoțească primul raport, dacă este cazul, de propuneri de modificare a prezentei directive, inclusiv, în special extinderea domeniului de aplicare pentru a include sistemele de control și recuperare a vaporilor pentru instalațiile de încărcare și pentru nave.

Articolul 10

Transpunere în legislația internă (1) Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 31 decembrie 1995. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta. Atunci când statele membre adoptă aceste dispoziții, ele conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri. (2) Comisiei îi sunt comunicate de statele membre textele dispozițiilor de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 11

Dispoziție finală Prezenta directivă se adresează statelor membre.