Directiva 94/56/CE a Consiliului din 21 noiembrie 1994 de stabilire a principiilor fundamentale care reglementează anchetarea accidentelor și incidentelor survenite în aviația civilă

Articolul 1

Obiectiv Scopul prezentei directive este de a îmbunătăți siguranța aeriană prin facilitarea efectuării rapide a anchetelor al căror unic obiectiv este prevenirea viitoarelor accidente și incidente.

Articolul 2

Domeniu de aplicare (1) Prezenta directivă se aplică anchetelor efectuate asupra accidentelor și incidentelor survenite în aviația civilă produse pe teritoriul Comunității, luând în considerare obligațiile statelor membre. (2) Prezenta directivă se aplică de asemenea în afara teritoriului Comunității pentru: (i) anchetele accidentelor în care este implicată o aeronavă înregistrată într-un stat membru, atunci când aceste anchete nu sunt efectuate de către un alt stat; (ii) anchetele incidentelor grave în care sunt implicate aeronave înregistrate într-un stat membru sau exploatate de o întreprindere stabilită într-un stat membru, atunci când aceste anchete nu sunt efectuate de către alt stat.

Articolul 3

Definiții În înțelesul prezentei directive: (a) „accident” înseamnă un eveniment asociat cu exploatarea unei aeronave care are loc între momentul în care orice persoană se îmbarcă la bordul unei aeronave cu intenția de a efectua un zbor și momentul în care toate aceste persoane s-au debarcat, în care: 1. o persoană este rănită grav sau mortal deoarece: — s-a aflat în aeronavă; sau — a intrat în contact direct cu o parte a aeronavei, inclusiv cu piese desprinse din aeronavă; sau — a fost expusă direct la suflul reactoarelor, cu excepția cazurilor în care leziunile provin din cauze naturale, autoaccidentare sau accidentare de către alte persoane, sau atunci când leziunile sunt produse călătorilor clandestini care se ascund în afara zonelor prevăzute în mod normal pentru călători și echipaj; sau 2. aeronava suferă o avarie sau o ruptură structurală care: — afectează rezistența structurală, performanța sau caracteristicile de zbor ale aeronavei; și — în mod normal necesită reparație majoră sau înlocuirea părții componente afectate, cu excepția unei defecțiuni la motor sau a avarierii motorului, atunci când avaria se limitează la motor, capota metalică sau accesoriile sale; sau pentru avarii limitate la elice, extremitățile aripii, antene, cauciucuri, frâne, învelișul aerodinamic, urme de lovitură mici sau înțepături în învelișul aeronavei; 3. aeronava a dispărut sau este total inaccesibilă; (b) „vătămare gravă” înseamnă o vătămare suportată de o persoană într-un accident și care: 1. necesită spitalizare de mai mult de 48 de ore, care începe în șapte zile de la data la care a fost produsă vătămarea; sau 2. rezultă în fracturarea unui os (cu excepția fracturilor superficiale ale degetelor de la mâini, degetelor de la picioare sau a nasului); sau 3. implică ruperi care cauzează hemoragii severe, vătămarea unui nerv, mușchi sau tendon; sau 4. implică vătămarea unui organ intern; sau 5. implică arsuri de gradul doi sau trei, sau orice arsuri care afectează mai mult de 5 % din suprafața corpului; sau 6. implică expunere verificată la substanțe infecțioase sau radiații vătămătoare; (c) „vătămare mortală” înseamnă o vătămare suportată de către o persoană într-un accident și care conduce la decesul acesteia în termen de 30 de zile de la data accidentului; (d) „cauze” înseamnă acțiuni, omisiuni, evenimente sau condiții, sau o combinație a acestora, care a condus la producerea accidentului sau incidentului; (e) „anchetă” înseamnă un proces efectuat în scopul de a preveni producerea unui accident și a unui incident care include culegerea și analizarea informațiilor, expunerea concluziilor, inclusiv determinarea cauzei (cauzelor) și, atunci când este cazul, întocmirea recomandărilor privind siguranța; (f) „anchetator desemnat” înseamnă o persoană desemnată, în baza calificărilor sale, având ca responsabilitate organizarea, efectuarea și controlul unei anchete; (g) „înregistrator de parametri de zbor” înseamnă orice tip de înregistrator instalat la bordul unei aeronave în scopul de a ușura anchetele accidentului/incidentului, (h) „întreprindere” înseamnă orice persoană fizică, orice persoană juridică, cu sau fără profit, sau orice organ oficial cu sau fără personalitate juridică; (i) „exploatator” înseamnă orice persoană, organ sau întreprindere care exploatează sau își propune să exploateze una sau mai multe aeronave; (j) „incident” înseamnă un eveniment, altul decât un accident, asociat cu exploatarea unei aeronave care afectează sau care ar putea să afecteze siguranța în exploatare; (k) „incident grav” înseamnă un incident produs în împrejurări care indică faptul că un accident este pe punctul de a se produce (o listă cu exemple de incidente grave poate fi găsită în anexă); (l) „recomandare privind siguranța” înseamnă orice propunere făcută de către organul de anchetă al statului care efectuează ancheta tehnică, în baza informațiilor rezultate din anchetă, făcută cu intenția de a preveni accidentele și incidentele.

Articolul 4

Obligația de a efectua o anchetă (1) Orice accident sau incident grav trebuie să facă obiectul unei anchete. Cu toate acestea, statele membre pot să ia măsuri pentru a permite anchetarea incidentelor care nu fac obiectul primului paragraf atunci când organul de anchetă poate folosi incidentul pentru a trage concluzii privind siguranța aeriană. (2) Durata anchetelor și procedura care trebuie să fie respectată în efectuarea acestor anchete sunt determinate de organul de anchetă, luând în considerare principiile și obiectivele prezentei directive și depinzând de concluziile care rezultă din accidentul sau incidentul grav pentru a îmbunătăți siguranța. (3) Anchetele menționate în alineatul (1) nu vizează în nici un caz atribuirea de vinovăție sau răspundere.

Articolul 5

Statutul anchetei (1) Statele membre definesc, în cadrul sistemelor lor juridice naționale, un statut juridic al anchetei care permite anchetatorilor desemnați să își ducă la îndeplinire sarcinile în cel mai eficient mod și în timpul cel mai scurt. (2) În conformitate cu legislația în vigoare în statele membre și, atunci când este cazul, în colaborare cu autoritățile responsabile cu ancheta judiciară, anchetatorii sunt autorizați inter alia să: (a) aibă acces liber la locul accidentului sau incidentului precum și la aeronavă, conținutul sau epava sa; (b) întocmească imediat o listă a probelor și să îndepărteze controlat reziduurile sau componentele pentru a fi examinate sau analizate; (c) aibă acces imediat la conținutul înregistratoarelor de zbor și la orice alte înregistrări; (d) aibă acces la rezultatele examinării efectuate asupra corpurilor victimelor sau ale testelor efectuate pe mostrele luate de la corpurile victimelor; (e) aibă acces imediat la rezultatele examinărilor efectuate de persoanele implicate în exploatarea aeronavei sau ale testelor efectuate pe mostre luate de la aceste persoane; (f) examineze martorii; (g) aibă acces liber la orice informații sau înregistrări relevante deținute de către proprietarul, exploatatorul sau producătorul aeronavei și de către autoritățile responsabile cu aviația civilă sau cu exploatarea aeroportului.

Articolul 6

Entitatea sau organul de anchetă (1) Fiecare stat membru se asigură ca anchetele tehnice să fie efectuate sau supravegheate de un organism sau de o entitate aviatică civilă permanentă. Organul sau entitatea respectivă trebuie să fie independentă din punct de vedere funcțional, în special față de autoritățile aviatice naționale responsabile cu aeronavigabilitatea, certificarea, activitatea de zbor, întreținerea, licențierea, controlul traficului aerian sau exploatarea aeroportului și, în general, față de orice altă parte ale cărei interese pot să intre în conflict cu sarcinile atribuite organului sau entității de anchetă. (2) Fără să aducă atingere alineatului (1), activitățile atribuite acestui organ sau acestei entități pot fi extinse până la culegerea și analizarea datelor privind siguranța aeriană, în special în scopuri preventive, în măsura în care aceste activități nu afectează independența sa și nu implică din partea sa nici o responsabilitate de ordin regulamentar sau administrativ sau în materie de standarde. (3) Organul sau entitatea menționată în alineatul (1) trebuie să aibă în dotare mijloacele necesare pentru a duce la îndeplinire responsabilitățile sale în mod independent de autoritățile menționate la alineatul (1) și ar trebui să poată să obțină suficiente resurse pentru a face aceasta. Anchetatorii săi beneficiază de un statut care le oferă garanția de independență necesară. Acesta trebuie să cuprindă cel puțin un anchetator capabil să desfășoare funcția de anchetator desemnat în cazul unui accident sau incident grav al unei aeronave. (4) Dacă este necesar, organul sau entitatea poate solicita sprijin din partea organelor și entităților altor state membre pentru furnizarea de: (a) instalații, echipamente și aparate pentru: — anchetarea tehnică a epavei și a echipamentelor aeronavei precum și a altor obiecte relevante pentru anchetă; — evaluarea informațiilor oferite de înregistratoarele de zbor; și — depozitarea calculatorului și evaluarea datelor privind accidentul aviatic; (b) anchetatori ai accidentului care să își asume sarcini specifice dar numai atunci când o anchetă este deschisă ca urmare a unui accident major. Atunci când este disponibil, acest sprijin ar trebui, pe cât posibil, să fie gratuit. (5) Un stat membru poate să delege altui stat membru sarcinile pentru efectuarea unei anchete asupra unui accident sau incident.

Articolul 7

Raport asupra accidentului (1) Orice anchetă a unui accident trebuie să facă obiectul unui raport întocmit într-o formă corespunzătoare cu tipul și gravitatea accidentului. Raportul trebuie să menționeze singurul obiectiv al anchetei, după cum menționează articolul 1, și să conțină, atunci când este cazul, recomandările privind siguranța. (2) Organul sau entitatea de anchetă trebuie să facă public raportul final al accidentului în cel mai scurt timp, și dacă este posibil, în termen de 12 luni de la data accidentului.

Articolul 8

Raport asupra incidentului (1) Orice anchetă a unui incident trebuie să facă obiectul unui raport întocmit într-o formă corespunzătoare cu tipul și gravitatea incidentului. Raportul trebuie, atunci când este cazul, să conțină recomandările respective privind siguranța. Raportul trebuie să păstreze anonimatul persoanelor implicate în incident. (2) Raportul incidentului trebuie să fie înaintat părților care beneficiază de concluziile sale în ceea ce privește siguranța.

Articolul 9

Recomandări privind siguranța Rapoartele și recomandările privind siguranța menționate la articolele 7 și 8 sunt comunicate întreprinderilor sau autorităților aviatice naționale interesate iar copiile sunt transmise Comisiei. Statele membre iau măsurile necesare pentru a asigura ca recomandările privind siguranța făcute de către organele sau entitățile de anchetă să fie luate în considerare, și, atunci când este cazul, puse în aplicare fără să aducă atingere legislației comunitare.

Articolul 10

O recomandare privind siguranța nu trebuie în nici un caz să creeze prezumția de vinovăție sau răspundere pentru un accident sau incident.

Articolul 11

Directiva 80/1266/CEE a Consiliului din 16 decembrie 1980 privind cooperarea pe viitor și sprijinul comun între statele membre în domeniul anchetelor accidentelor aviatice (4) se abrogă.

Articolul 12

(1) Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până cel târziu la 21 noiembrie 1994. Statele membre informează imediat Comisia cu privire la aceasta. (2) Când statele membre adoptă aceste dispoziții, ele conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere în momentul publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

Articolul 13

Prezenta directivă se adresează statelor membre.