Articolul 1
Scopul prezentei directive este de a apropia actele cu putere de lege și actele administrative ale statelor membre privind protecția dobânditorilor cu privire la anumite aspecte ale contractelor privind direct sau indirect dobândirea dreptului de folosință pe durată limitată a unuia sau a mai multor bunuri imobile.
Prezenta directivă reglementează numai dispozițiile privind tranzacțiile contractuale în aspectele următoare:
— informarea cu privire la elementele constitutive ale unui contract și modalitățile de realizare a respectivei informări;
— procedurile și modalitățile de reziliere și de retractare.
Respectând normele generale din tratat, statele membre își rezervă competența în ce privește celelalte aspecte, inter alia, determinarea naturii juridice a drepturilor care fac obiectul contractelor reglementate prin prezenta directivă.
Articolul 2
În sensul prezentei directive:
— „contract privind, direct sau indirect, dobândirea dreptului de folosință pe durată limitată a unuia sau a mai multor bunuri imobile”, denumit în continuare „contract”, înseamnă orice contract sau grup de contracte încheiate pentru cel puțin trei ani, prin care, direct sau indirect, prin plata unui anumit preț global, este creat sau face obiectul unui transfer sau al unui angajament de transfer un drept real sau orice alt drept privind folosința pe durată limitată a unuia sau a mai multor bunuri imobile pentru o perioadă determinată sau determinabilă a anului, dar care nu poate fi mai mică de o săptămână;
— „bun imobil” înseamnă orice imobil sau parte a unui imobil folosită pentru cazare la care se referă dreptul care face obiectul contractului;
— „vânzător” înseamnă orice persoană fizică sau juridică care, în tranzacțiile reglementate de prezenta directivă și în cadrul activității sale profesionale, creează, transferă sau se angajează să transfere dreptul care face obiectul contractului;
— „dobânditor” înseamnă orice persoană fizică căreia, în tranzacțiile reglementate de prezenta directivă, acționând în scopuri care pot fi considerate în afara cadrului activității sale profesionale, i se transferă dreptul obiect al contractului sau în beneficiul căreia s-a creat dreptul care face obiectul contractului.
Articolul 3
(1) Statele membre prevăd, în legislația lor, măsuri pentru a asigura că vânzătorul este obligat să furnizeze oricărei persoane care solicită informații cu privire la bunul sau bunurile imobile un document care, pe lângă o descriere generală a bunului sau bunurilor, să conțină cel puțin informații concise și precise cu privire la elementele menționate la literele (a)-(g), (i) și (l) din anexă și modalitatea în care se pot obține informații suplimentare.
(2) Statele membre prevăd, în legislația lor, că toate informațiile menționate la alineatul (1) care trebuie conținute în documentul prevăzut la alineatul (1) fac parte integrantă din contract.
Cu excepția cazului unui acord expres al părților, informațiilor conținute în documentul menționat la alineatul (1) li se pot aduce numai modificări care rezultă din împrejurări independente de voința vânzătorului.
Orice modificări ale respectivelor informații se comunică dobânditorului înainte de încheierea contractului. Contractul menționează expres orice asemenea modificări.
(3) Orice publicitate referitoare la bunul imobil în cauză indică posibilitatea de a obține documentul menționat la alineatul (1) și locul de unde se poate obține.
Articolul 4
Statele membre prevăd în legislația lor următoarele:
— contractul, care este întocmit obligatoriu în formă scrisă, conține cel puțin elementele prevăzute în anexă;
— contractul și documentul prevăzute la articolul 3 alineatul (1) sunt redactate în limba sau una dintre limbile statului membru în care dobânditorul este rezident sau în limba sau una dintre limbile statului membru al cărui resortisant este, care este o limbă oficială sau sunt limbi oficiale ale Comunității, la alegerea dobânditorului. Cu toate acestea, statul membru în care este rezident dobânditorul poate să impună ca respectivul contract să se redacteze în toate cazurile în cel puțin limba sau limbile sale, care trebuie să fie o limbă oficială sau limbi oficiale ale Comunității, și
— vânzătorul remite dobânditorului o traducere autorizată a contractului în limba sau una dintre limbile statului membru în care este situat bunul imobil, care trebuie să fie o limbă oficială sau limbi oficiale ale Comunității.
Articolul 5
Statele membre prevăd în legislația lor următoarele:
1. pe lângă posibilitățile oferite dobânditorului în conformitate cu dreptul intern privind nulitatea contractelor, dobânditorul are dreptul: — să se retracteze fără a motiva în termen de zece zile calendaristice de la data semnării contractului de către ambele părți sau de la data semnării de către ambele păți a unui contract preliminar obligatoriu. În cazul în care a zecea zi este sărbătoare legală, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare următoare; — în cazul în care contractul nu conține informațiile menționate la literele (a), (b), (c), (d) punctul 1, (d) punctul 2, (h), (i), (k), (l) și (m) din anexă, în momentul semnării contractului de către ambele părți sau al semnării unui contract preliminar obligatoriu, să rezilieze contractul în termen de trei luni de la acel moment. În cazul în care informațiile în cauză sunt furnizate în termenul celor trei luni, dobânditorul dispune din acel moment de perioada de retractare prevăzută la prima liniuță, — în cazul în care, la sfârșitul termenului de trei luni prevăzut la a doua liniuță, dobânditorul nu și-a exercitat dreptul de reziliere și în cazul în care contractul nu conține informațiile menționate la literele (a), (b), (c), (d) punctul 1, (d) punctul 2, (h), (i), (k), (l) și (m) din anexă, să dispună de termenul de retractare prevăzut la prima liniuță începând din ziua următoare expirării termenului de trei luni;
2. în cazul în care dobânditorul intenționează să-și exercite drepturile prevăzute la punctul 1, el trebuie, înainte de expirarea termenului relevant și prin modalități care pot fi probate în conformitate cu legislația internă, să notifice acest lucru persoanei ale cărei nume și adresă apar, în acel scop, în contract, în conformitate cu procedurile stipulate în contract în temeiul punctului (l) din anexă. Termenul se consideră respectat, dacă notificarea, în cazul în care este în scris, este trimisă înainte de expirarea termenului;
3. în cazul în care dobânditorul își exercită dreptul prevăzut la punctul 1 prima liniuță, i se poate cere să ramburseze, dacă este cazul, numai cheltuielile care, în conformitate cu dreptul intern, sunt ocazionate de încheierea contractului și de retractarea din contract și care corespund formalităților legale care trebuie îndeplinite înainte de expirarea termenului menționat la punctul 1 prima liniuță. Aceste cheltuieli sunt menționate expres în contract;
4. în cazul în care dobânditorul își exercită dreptul de reziliere prevăzut la punctul 1 a doua liniuță, nu este obligat la nici o rambursare.
Articolul 6
Statele membre prevăd, în legislația lor, interzicerea oricăror plăți în avans de către dobânditor înaintea expirării termenului în care își poate exercita dreptul de retractare.
Articolul 7
Statele membre prevăd, în legislația lor, următoarele:
— în cazul în care prețul este acoperit parțial sau integral printr-un credit acordat de vânzător sau
— în cazul în care prețul este acoperit parțial sau integral printr-un credit acordat dobânditorului de un terț pe baza unui acord între terț și vânzător;
contractul de credit se reziliază, fără penalități, în cazul în care dobânditorul își exercită dreptul de reziliere a contractului sau de retractare din contract, în temeiul articolului 5.
Statele membre stabilesc modalitățile de reziliere a contractelor de credit.
Articolul 8
Statele membre prevăd, în legislația lor, că orice clauză, prin care un dobânditor renunță la beneficiile drepturilor prevăzute de prezenta directivă sau prin care un vânzător este exonerat de responsabilitățile care decurg din prezenta directivă, nu este obligatorie pentru dobânditor, în condițiile stabilite de legislația internă.
Articolul 9
Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că, oricare ar fi legislația aplicabilă, dobânditorul nu este privat de protecția acordată prin prezenta directivă, în cazul în care bunul imobiliar în cauză este situat pe teritoriul unui stat membru.
Articolul 10
Statele membre prevăd, în legislația lor, consecințele nerespectării prezentei directive.
Articolul 11
Prezenta directivă nu împiedică statele membre să adopte sau să mențină dispoziții care sunt mai favorabile în ceea ce privește protecția dobânditorilor în domeniul pe care îl reglementează, fără să aducă atingere obligațiilor lor în conformitate cu tratatul.
Articolul 12
(1) Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive în termen de treizeci de luni de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.
Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.
(2) Comisiei îi sunt comunicate de statele membre textele dispozițiilor de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.
Articolul 13
Prezenta directivă se adresează statelor membre.