Articolul 1
(1) Prezenta directivă este o directivă specială ce constituie o parte a directivei complete în sensul articolului 3 din Directiva 89/107/CEE.
(2) În sensul prezentei directive, „coloranți” înseamnă substanțele care intensifică sau redau culoarea produselor alimentare și includ componente naturale ale produselor alimentare și surse naturale care, în mod normal, nu se consumă ca atare în alimentație și nu se utilizează ca ingrediente caracteristice ale alimentelor.
În sensul prezentei directive, coloranți sunt acele preparate care se obțin din produse alimentare și din alte substanțe naturale prin extracții fizice și/sau chimice pentru extragerea selectivă a pigmenților în raport cu elementele componente nutritive sau aromatice.
(3) Cu toate acestea, nu se consideră coloranți în sensul prezentei directive substanțele enumerate în continuare:
— produsele alimentare, fie deshidratate, fie în formă concentrată și aromele încorporate în procesul de fabricare a produselor alimentare compuse, datorită proprietăților aromatice, savuroase sau nutritive ale acestora, coroborate cu un efect secundar de colorare, cum sunt ardeiul iute, șofranul de India și șofranul;
— coloranții care se utilizează pentru colorarea părților exterioare necomestibile ale produselor alimentare, precum ceara de pe brânzeturi și membrana mezelurilor.
Articolul 2
(1) Pentru colorarea produselor alimentare, se permite numai utilizarea substanțelor menționate la anexa I.
(2) Se admite utilizarea coloranților doar în cadrul produselor alimentare menționate la anexele III, IV și V și în condițiile specificate în acestea; în aceleași produse alimentare menționate anterior, coloranții se pot folosi pentru scopuri speciale, în conformitate cu Directiva 89/398/CEE (8).
(3) Nu se admite utilizarea coloranților în produsele alimentare enumerate în anexa II, cu excepția cazului în care acest lucru este prevăzut în mod special la anexa III, IV sau V.
(4) Coloranții care se admit doar pentru anumite întrebuințări sunt menționați la anexa IV.
(5) Coloranții care se admit în mod obișnuit în produsele alimentare sunt menționați la anexa V, împreună cu condițiile de utilizare a acestora.
(6) Conținuturile maxime indicate în anexe:
— se referă la produsele alimentare preparate conform instrucțiunilor de folosire;
— se referă la cantitățile de principiu colorant conținut în preparatul colorant.
(7) În anexele la prezenta directivă „quantum satis” reprezintă nespecificarea unui conținut maxim. Cu toate acestea, substanțele colorante se folosesc conform bunei practici de producție la un conținut care nu îl depășește pe cel necesar realizării scopului propus și cu condiția să nu inducă în eroare consumatorul.
(8) Pentru marcarea sanitară în conformitate cu Directiva 91/497/CEE și pentru alte marcaje necesare pe produsele din carne, se admite numai utilizarea coloranților maron HT (E 155), albastru strălucitor FCF (E 133) sau roșu Allura AC (E 129) sau a unui amestec corespunzător din albastru strălucitor FCF (E 133) și roșu Allura AC (E 129).
(9) Se admit doar coloranții menționați în anexa I pentru colorarea decorativă a cojilor de ouă sau pentru ștampilarea cojilor de ouă în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 1274/91.
(10) Se permite comercializarea direct către consumatori doar a coloranților menționați la anexa I, cu excepția următorilor coloranți: E 123, E 127, E 128, E 154, E 160b, E 161g, E 173 și E 180.
(11) În sensul prezentei directive, „neprelucrat” înseamnă faptul că produsele alimentare nu au suferit un tratament care să modifice substanțial starea originală a acestora. Cu toate acestea, acestea pot fi, de exemplu, împărțite, porționate, dezosate, tocate, jupuite, curățate, decojite, tăiate în bucăți mici, tăiate, fasonate, congelate, refrigerate, răcite, decorticate sau dezghiocate, ambalate sau neambalate.
Articolul 3
Fără a aduce atingere altor dispoziții comunitare, se admite prezența unui colorant într-un produs alimentar:
— altul decât cele menționate în anexa II, în măsura în care colorantul este permis în unul dintre ingredientele produsului alimentar compus sau
— în cazul în care acesta este destinat utilizării pentru prepararea unui singur produs alimentar compus și în măsura în care acest produs alimentar compus îndeplinește dispozițiile prezentei directive.
Articolul 4
În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 5, se poate decide dacă un anumit produs alimentar aparține categoriilor de alimente menționate în anexe și ce substanțe sunt catalogate drept coloranți în sensul articolului 1.
Articolul 5
(1) În cazul în care trebuie urmată procedura stabilită în prezentul articol, Comisia este sprijinită de Comitetul permanent pentru produse alimentare instituit prin Decizia 69/414/CEE (9), denumit în continuare „comitet”.
(2) Președintele sesizează comitetul, fie din proprie inițiativă, fie la inițiativa reprezentantului unui stat membru.
(3) Reprezentantul Comisiei prezintă comitetului un proiect cu măsurile care urmează să fie adoptate. Comitetul își prezintă avizul cu privire la acest proiect în termenul pe care președintele îl poate stabili în funcție de urgența subiectului în cauză. Avizul este emis cu majoritatea prevăzută la articolul 148 alineatul (2) din tratat pentru deciziile pe care Consiliul trebuie să le adopte la propunerea Comisiei. Voturile reprezentanților statelor membre în comitet sunt ponderate conform dispozițiilor prevăzute la articolul menționat anterior. Președintele nu participă la vot.
(4) (a) Comisia adoptă măsurile avute în vedere, în cazul în care acestea sunt conforme cu avizul comitetului. (b) În cazul în care măsurile avute în vedere nu sunt conforme cu avizul comitetului sau în absența avizului, Comisia trimite Consiliului, fără întârziere, o propunere cu privire la măsurile care trebuie adoptate. Consiliul hotărăște cu majoritate calificată.
Dacă, la expirarea unui termen de trei luni de la data notificării Consiliului, acesta nu ia o hotărâre, măsurile propuse sunt adoptate de Comisie.
Articolul 6
În termen de trei ani de la adoptarea prezentei directive, statele membre stabilesc un sistem de supraveghere a consumului și utilizării coloranților și prezintă Comisiei un raport cu privire la rezultatele acesteia.
Comisia prezintă Parlamentului European, în termen de cinci ani de la adoptarea prezentei directive, un raport cu privire la schimbările intervenite pe piața coloranților, proporțiile în care sunt utilizați și consumul acestora.
În conformitate cu dispozițiile generale de la punctul 4 din anexa II la Directiva 89/107/CEE, Comisia revizuiește, în termen de cinci ani de la adoptarea prezentei directive, dispozițiile prezentei directive referitoare la condițiile de utilizare și propune modificări, după caz.
Articolul 7
Articolele 1-7, articolul 8 alineatul (1) a doua liniuță și alineatul (2) și articolele 9-15 din Directiva din 23 octombrie 1962 privind substanțele colorante se abrogă.
Trimiterile la dispozițiile abrogate se interpretează ca trimiteri la dispozițiile corespunzătoare din prezenta directivă.
Articolul 8
La data intrării în vigoare a prezentei directive, Comisia lansează, în cooperare cu Parlamentul European, ministerele naționale, industriile alimentare și comerțul și cu asociațiile consumatorilor, o campanie de informare a consumatorilor cu privire la procedurile de evaluare și autorizare a coloranților permiși și semnificația sistemului de numerotare cu „E”.
Articolul 9
(1) Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 31 decembrie 1995 pentru:
— a permite, până la 31 decembrie 1995, comercializarea și utilizarea produselor conforme prezentei directive;
— a interzice, până la 30 iunie 1996, comercializarea și utilizarea produselor care nu sunt conforme prezentei directive; produsele plasate pe piață sau etichetate anterior datei menționate, care nu sunt conforme prezentei directive, se pot comercializa, cu toate acestea, până la epuizarea stocurilor.
Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.
(2) Atunci când statele membre adoptă actele menționate la alineatul (1), acestea cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.
Articolul 10
Prezenta directivă intră în vigoare la data publicării sale în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.
Articolul 11
Prezenta directiva se adresează statelor membre.