Articolul 1
(1) În sensul articolului 104a din tratat, „orice măsură de instituire a unui acces privilegiat” este definită ca orice act cu putere de lege, norma adiministrativă sau orice alt instrument juridic imperativ, adoptat în exercițiul autorității publice, care:
— obligă instituțiile financiare să achiziționeze sau să dețină pasive ale instituțiilor sau organismelor comunitare, administrațiilor centrale, autorităților regionale, locale sau ale altor autorități publice, ale altor organisme de drept public sau întreprinderi publice ale statelor membre (în continuare denumite „sector public”) sau
— conferă avantaje fiscale de care pot beneficia numai instituțiile financiare sau avantaje financiare care nu sunt conforme principiilor unei economii de piață, pentru a încuraja achiziționarea sau deținerea de către aceste instituții a unor astfel de pasive.
(2) Accesul privilegiat nu se consideră a fi instituit de acele măsuri care produc:
— obligații pentru finanțarea locuințelor sociale în condiții speciale cum ar fi, inter alia, o obligație de a centraliza astfel de fonduri în instituții financiare publice, când condițiile de finanțare predominante pentru sectorul public sunt identice cu cele pentru finanțarea de aceeași natură acordată debitorilor privați pentru aceleași scopuri;
— obligația de a centraliza fondurile într-o instituție de credit publică, în măsura în care o astfel de constrângere face parte integrantă, de la 1 ianuarie 1994, din organizarea unei rețele specifice de instituții de credit sau din regimuri specifice de economisire concepute pentru gospodării și destinate să furnizeze securitate financiară întregii rețele sau regimului specific. Utilizarea acestor fonduri centralizate trebuie determinată de organismele de conducere ale instituției de credit publice în cauză și să fie conformă cu principiul unei economii de piață în care concurența este liberă;
— obligații de a finanța repararea daunelor produse de catastrofe, cu condiția ca condițiile de finanțare a reparațiilor să nu fie mai favorabile atunci când daunele sunt suferite de sectorul public, decât atunci când sunt suferite de sectorul privat.
Articolul 2
În sensul articolului 104a din tratat, „considerațiile de ordin prudențial” sunt cele care stau la baza actelor cu putere de lege și actelor administrative naționale întemeiate pe sau compatibile cu dreptul comunitar și concepute pentru a promova soliditatea instituțiilor financiare, pentru a întări stabilitatea sistemului financiar ca întreg și pentru protejarea clienților acestor instituții.
Articolul 3
(1) În sensul articolului 104 din tratat, „întreprinderea publică” se definește ca orice întreprindere asupra căreia statul sau alte autorități regionale sau locale pot exercita direct sau indirect o influență dominantă în baza proprietății acesteia, a participării financiare la aceasta sau a normelor care o guvernează.
O influență dominantă din partea statului sau a altor autorități regionale sau locale apare când aceste autorități, în mod direct sau indirect față de o întreprindere:
(a) dețin majoritatea capitalului subscris al întreprinderii;
(b) controlează majoritatea voturilor aferente acțiunilor emise de întreprindere sau
(c) pot numi mai mult de jumătate din membrii organismului administrativ, de conducere sau supraveghere al întreprinderii.
(2) Fără a aduce atingere obligațiilor lor în calitate de autorități publice de a nu lua măsuri de instituire a unui acces privilegiat în sensul articolului 104a din tratat, Banca Centrală Europeană și băncile centrale naționale nu sunt considerate, în sensul prezentului articol, ca făcând parte din sectorul public.
(3) Prin „bănci centrale naționale” se înțeleg băncile centrale din statele membre și Institutul Monetar din Luxemburg.
Articolul 4
(1) În sensul articolului 104a din tratat, prin „instituții financiare” se înțeleg:
— instituții de credit după cum sunt definite la articolul 1 prima liniuță din Directiva 77/780/CEE (4);
— întreprinderi de asigurări după cum sunt definite la articolul 1 litera (a) din Directiva 92/49/CEE (5);
— întreprinderi de asigurări după cum sunt definite la articolul 1 litera (a) din Directiva 92/96/CEE (6);
— OPCVM după cum sunt definite la articolul 1 alineatul (2) din Directiva 85/611/CEE (7);
— societăți de investiții după cum sunt definite la articolul 1 alineatul (2) din Directiva 93/22/CEE (8);
— alte întreprinderi ale căror activități sunt similare celor ale întreprinderilor menționate la liniuțele anterioare sau a căror principală activitate este de a achiziționa active financiare sau de a transforma creanțe financiare.
(2) Următoarele instituții nu fac parte din instituțiile financiare definite la alineatul (1):
— Banca Centrală Europeană și băncile centrale naționale;
— serviciile financiare ale poștei când fac parte din sectorul administrației publice definit în conformitate cu Sistemul European de Conturi Economice Integrate sau când principala lor activitate este de a acționa ca agentul financiar al guvernului și
— instituțiile care fac parte din sectorul administrației publice definit în conformitate cu Sistemul European de Conturi Economice Integrate sau ale căror pasive corespund în întregime unei datorii publice.
Articolul 5
Prezentul regulament intră în vigoare la 1 ianuarie 1994.