Articolul 1
(1) In sensul articolului 104 din tratat:
(a) „creditare pe descoperit de cont” înseamnă orice punere la dispoziția sectorului public de resurse financiare care se traduc sau sunt susceptibile să se traducă printr-un sold debitor;
(b) „alte tipuri de creditare” înseamnă: (i) orice creanță asupra sectorului public care exista la 1 ianuarie 1994, cu excepția creanțelor scadente la data fixă, care au fost achiziționate înainte de această dată; (ii) orice finanțare acordată sectorului public pentru stingerea obligațiilor sale față de terți; (iii) fără a aduce atingere articolului 104 alineatul (2) din tratat, orice tranzacție cu sectorul public care se traduce sau este susceptibilă a se traduce printr-o creanță asupra acestuia;
(2) Nu sunt considerate „titluri de creanță”, în sensul articolului 104 din tratat, titlurile achiziționate de la sectorul public în scopul transformării lor în titluri negociabile cu scadența fixă în condiții de piață cum sunt:
— creanțe cu scadență fixă achiziționate înainte de 1 ianuarie 1994 și care nu sunt negociabile sau nu sunt negociabile în condiții de piață, cu condiția ca scadența titlurilor să nu fie ulterioară scadenței creanței menționate;
— valoarea liniei de credit „Ways and Means” acordată de către Banca Angliei guvernului Regatului Unit, până la data la care Regatul Unit trece la a treia etapă a UEM.
Articolul 2
(1) În timpul celei de a doua etape a UEM, nu sunt considerate achiziții directe în sensul articolului 104 din tratat achizițiile de către banca centrală a unui stat membru a titlurilor de creanță negociabile emise de sectorul public al altui stat membru, cu condiția ca aceste achiziții să fie făcute numai în scopul gestionării rezervelor valutare.
(2) În timpul celei de a treia etape a UEM, următoarele achiziții realizate numai în vederea gestionării rezervelor valutare nu sunt considerate achiziții directe în sensul articolului 104 din tratat:
— achiziționarea de către banca centrală a unui stat membru care nu participă la a treia etapă a UEM, de la sectorul public din alt stat membru, a unor titluri de creanță negociabile ale acestuia;
— achiziționarea de către Banca Centrală Europeană sau de către o bancă centrală a unui stat membru, care participă la a treia etapă a UEM, a unor titluri de creanță negociabile ale sectorului public din alt stat membru care nu participă la a treia etapă.
Articolul 3
În sensul prezentului regulament, „sector public” înseamnă instituțiile sau organismele Comunității, administrația centrală, autoritățile regionale, locale sau alte autorități publice și alte organisme sau întreprinderi publice ale statelor membre.
„Bănci centrale naționale” înseamnă băncile centrale ale statelor membre și Institutul Monetar din Luxemburg.
Articolul 4
Creditele pe termen de mai puțin de o zi acordate de Banca Centrală Europeană sau de băncile centrale naționale acordate sectorului public nu sunt considerate creditare în sensul articolului 104 din tratat, cu condiția ca durata lor să nu depășească ziua de creditare și nici o prelungire să nu fie posibilă.
Articolul 5
În cazul în care Banca Centrală Europeană sau băncile centrale naționale primesc de la sectorul public, pentru încasare, cecuri emise de terți și creditează conturile sectorului public înainte ca banca emițătorului cecului să fie debitată, operațiunea nu este considerată creditare în sensul articolului 104 din tratat dacă de la momentul când a fost primit cecul trece o perioadă de timp mai mare decât perioada normală de încasare a cecurilor de către banca centrală a statului membru, cu condiția ca eventuala fluctuație valorică să aibă caracter excepțional, să fie de valoare mică și să se anuleze într-o perioadă scurtă.
Articolul 6
Deținerea de către Banca Centrală Europeană sau de către băncile centrale naționale de monede divizionare emise de sectorul public și creditate către sectorul public nu este considerată creditare în sensul articolului 104 din tratat dacă nivelul acestor active rămâne inferior unui procent de 10 % din monedele divizionare aflate în circulație.
Până la 31 decembrie 1996, acest nivel este de 15 % pentru Germania.
Articolul 7
Finanțarea, de către Banca Centrală Europeană și de către băncile centrale naționale, a obligațiilor pe care le are sectorul public din relația sa cu Fondul Monetar Internațional sau care rezultă din punerea în practică a mecanismul de asistență financiară pe termen mediu instituit prin Regulamentul (CEE) nr. 1969/88 (4) nu este considerat creditare în sensul articolului 104 din tratat.
Articolul 8
(1) În sensul articolului 104 și 104b alineatul (1) din tratat, „întreprindere publică” înseamnă orice întreprindere asupra căreia statul sau alte autorități regionale sau locale pot exersa direct sau indirect o influență dominantă datorită formei de proprietate, a participării financiare sau normelor care o guvernează.
O influență dominantă din partea autorităților publice apare atunci când aceste autorități, în mod direct sau indirect în raport cu o întreprindere:
(a) dețin majoritatea capitalului subscris al întreprinderii;
(b) controlează majoritatea voturilor aferente acțiunilor emise de întreprindere sau
(c) pot numi mai mult de jumătate din membrii organismului administrativ, de conducere sau supraveghere al întreprinderii.
(2) În sensul articolului 104 și 104b alineatul (1) din tratat, Banca Centrală Europeană și băncile centrale naționale nu fac parte din sectorul public.
Articolul 9
Prezentul regulament intră în vigoare la 1 ianuarie 1994.