Articolul 1
Regulamentul (CEE) nr. 3002/92 se modifică după cum urmează: 1. La articolul 2 alineatul (1) paragraful al treilea, cuvintele „șase luni” se înlocuiesc cu cuvintele „zece luni”. 2. La articolul 11, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text: „(2) Cerințele menționate la alineatul (1) literele (a), (b), (c) și (d) constituie cerințe principale în sensul articolului 20 din Regulamentul (CEE) nr. 2220/85, fără a aduce atingere dispozițiilor prevăzute la articolul 15 alineatul (2) din prezentul regulament.” 3. Articolul 15 se înlocuiește cu următorul text: „Articolul 15 (1) Eliberarea garanției este condiționată de prezentarea dovezii menționate la articolul 4 și atunci când: — produsul este destinat să fie importat într-o anume țară terță sau — în caz de export al produsului în afara Comunității, există suspiciuni serioase în ceea ce privește destinația sa reală de prezentarea dovezilor prevăzute la articolele 17 și 18 din Regulamentul (CEE) nr. 3665/87. Instanțele competente din statele membre pot solicita dovezi suplimentare satisfăcătoare de natură să demonstreze că produsul a fost efectiv comercializat pe piața țării terțe de import. Atunci când există suspiciuni serioase în legătură cu destinația reală a produsului, Comisia poate solicita statelor membre să aplice dispozițiile prezentului alineat. (2) Atunci când produsul trebuie să fie importat într-o anume țară terță, când valoarea restituirii se deduce din prețul de vânzare și nu se prezintă dovezile aferente menționate la alineatul (1): (a) o parte a garanției se eliberează la prezentarea dovezii că produsul a părăsit teritoriul vamal al Comunității; această parte corespunde celei mai scăzute rate a restituirii, în sensul articolului 20 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 3665/87, aplicabile în ziua acceptării declarației de export; (b) în afară de partea prevăzută la litera (a), partea de garanție corespunzătoare diferenței între rata cea mai scăzută a restituirii menționate anterior și rata restituirii, aplicabilă în ziua acceptării declarației de export în țara terță de import efectiv, în măsura în care această rată nu depășește rata de restituire aplicabilă la destinația obligatorie, se eliberează atunci când: — exportul spre țara terță respectivă nu a putut fi realizat ca urmare a unui caz de forță majoră și — dovezile referitoare la importul în cealaltă țară de destinație se prezintă în conformitate cu alineatul (1).”