Articolul 1
Scopul prezentei directive este realizarea de către statele membre a obiectivului de limitare a emisiilor de bioxid de carbon prin îmbunătățirea eficienței energetice, în special prin elaborarea și punerea în aplicare de programe în următoarele domenii:
— certificarea energetică a clădirilor;
— facturarea costurilor de încălzire, aer condiționat și apă caldă pe baza consumului real;
— finanțarea din terțe surse a investițiilor vizând creșterea eficienței energetice în sectorul public;
— izolarea termică a clădirilor noi;
— inspecția regulată a cazanelor;
— audituri energetice în întreprinderile cu consum mare de energie.
Programele pot include acte cu putere de lege. norme și instrumente economice și administrative, informări, conștientizare și acorduri voluntare al căror impact poate fi evaluat în mod obiectiv.
Articolul 2
Statele membre elaborează și pun în aplicare programe pentru certificarea energetică a clădirilor. Certificarea energetică a clădirilor, care constă dintr-o descriere a caracteristicilor lor energetice, trebuie să ofere viitorilor utilizatori informații despre eficiența energetică a clădirii.
Acolo unde este necesar, certificarea poate include și opțiuni pentru îmbunătățirea acestor caracteristici energetice.
Articolul 3
Statele membre elaborează și pun în aplicare programe pentru facturarea costurilor de încălzire, climatizare și apă caldă, în proporție corespunzătoare, pe baza consumului real. Aceste programe permit împărțirea costurilor acestor servicii între utilizatorii întregii clădiri sau a unei părți a acesteia pe baza cantității exacte de căldură, apă rece și caldă consumate de fiecare ocupant. Clădiri sau părțile de clădire avute în vedere sunt cele alimentate de o instalație colectivă de încălzire, climatizare sau apă caldă. Ocupanții acestor clădiri trebuie să își poată regla consumul propriu de căldură, apă rece și apă caldă.
Articolul 4
Statele membre elaborează și pun în aplicare programe pentru autorizarea finanțării din terțe surse a investițiilor vizând creșterea eficienței energetice în sectorul public.
În sensul prezentei directive, „finanțare din terțe surse” reprezintă furnizarea globală de servicii de auditare, instalare, operare, întreținere și de finanțare a unei investiții vizând creșterea eficienței energetice, recuperarea costurilor acestor servicii depinzând, fie total, fie parțial, de nivelul de economisire a energiei.
Articolul 5
Statele membre elaborează și pun în aplicare programe, astfel încât clădirile noi să fie dotate cu o izolare termică eficientă, dintr-o perspectivă pe termen lung, pe baza standardelor stabilite de statele membre, luând în considerare condițiile sau zonele climatice și destinația clădirii.
Articolul 6
Statele membre elaborează și pun în aplicare programe pentru inspectarea periodică a instalațiilor de încălzire cu putere utilă nominală mai mare de 15 kW, în scopul îmbunătățirii condițiilor de funcționare din punctul de vedere al consumului energetic și al limitării emisiilor de bioxid de carbon.
Articolul 7
Statele membre elaborează și aplică programe în scopul promovării efectuării periodice de audituri energetice ale întreprinderilor industriale mari consumatoare de energie pentru îmbunătățirea eficienței lor energetice și limitarea emisiilor de bioxid de carbon și pot adopta dispoziții similare și pentru alte întreprinderi mari consumatoare de energie.
Articolul 8
Statele membre stabilesc domeniul de aplicare a programelor prevăzute la articolele 1–7, pe baza îmbunătățirilor potențiale în materie de eficiență energetică, eficiență a costurilor, fezabilitate tehnică și impact asupra mediului.
Articolul 9
Statele membre raportează Comisiei din doi în doi ani rezultatele măsurilor luate pentru punerea în aplicare a programelor prevăzute în prezenta directivă. Prin aceasta, ele informează Comisia despre ansamblul măsurilor adoptate. În plus, statele membre pun la dispoziția Comisiei, la cerere, justificarea conținutului programelor, luând în considerare articolul 8.
În studierea rapoartelor statelor membre, Comisia este asistată de comitetul consultativ prevăzut în Decizia 91/565/CEE, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 6 din decizia menționată.
Articolul 10
(1) Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege, normele administrative și/sau alte măsuri menționate la articolul 1, necesare aducerii la îndeplinire a prezentei directive cât mai curând posibil și până la 31 decembrie 1994. Statele membre trebuie să adopte toate dispozițiile necesare pentru realizarea obiectivelor prezentei directive.
Atunci când statele membre adoptă aceste dispoziții, ele conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri. Prin analogie aceasta se aplică și în cazul transpunerii programelor în altă formă.
(2) Comisiei îi sunt comunicate de statele membre textele dispozițiilor de drept intern și/sau celelalte măsuri menționate la articolul 1, pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.
Articolul 11
Prezenta directivă se adresează statelor membre.