Regulamentul (CEE) nr. 3046/92 al Comisiei din 22 octombrie 1992 de stabilire a dispozițiilor de punere în aplicare și modificare a Regulamentului (CEE) nr. 3330/91 al Consiliului privind statisticile comerțului cu bunuri între statele membre

Articolul 1

Pentru a stabili statisticile referitoare la comerțul cu bunuri dintre statele membre, Comunitatea și statele membre trebuie să aplice Regulamentul (CEE) 3330/91, denumit în continuare Regulamentul de bază, în conformitate cu normele prevăzute în prezentul regulament.

Articolul 2

(1) În ceea ce privește comerțul între Comunitate, instituită la 31 decembrie 1985, și Spania sau Portugalia și între ultimele două state membre menționate, sistemul Intrastat se aplică și produselor încă supuse anumitor drepturi vamale și impuneri, cu efect echivalent sau care rămân supuse altor măsuri stabilite prin actul de aderare. (2) Sistemul Intrastat se aplică produselor menționate la articolul 3 alineatul (1) din Directiva 92/12/CEE a Consiliului (4), indiferent de forma și conținutul documentului însoțitor, atunci când sunt transferate între teritoriile statelor membre.

Articolul 3

(1) Sistemul Intrastat nu se aplică: (a) bunurilor care sunt supuse sau obținute conform procedurii vamale de perfecționare activă (sistemul de suspendare) sau a procedurii de perfecționare sub control vamal; (b) bunurilor care circulă între porțiuni din teritoriul statistic al Comunității, dintre care cel puțin o porțiune nu face parte din teritoriul comunitar conform Directivei 77/388/CEE a Consiliului. (2) Statele membre sunt răspunzătoare de culegerea datelor privind bunurile menționate la alineatul (1), pe baza procedurilor vamale aplicabile bunurilor respective. (3) Dacă nu dispun de un exemplar al Documentului Unic Administrativ care cuprinde datele prezentate în articolul 23 din Regulamentul de bază, cu excepția informațiilor menționate la alineatul (2) litera (e) din respectivul articol, departamentele vamale trebuie să trimită, cel puțin o dată pe lună, departamentelor statistice corespunzătoare, o listă periodică cu aceste date pe tipuri de bunuri, în conformitate cu înțelegerile convenite între departamentele menționate. (4) Articolele 2, 4, 8, 9, 12 alineatele (1), (3), (4), (5), (6) și (7), articolele 13, 14, 19, 21 și 22 alineatul (3) literele (a) și (b) prima liniuță nu se aplică produselor menționate la alineatul (1). Celelalte dispoziții ale prezentului regulament se aplică acestor produse fără a se aduce atingere altor regulamente vamale aplicabile.

Articolul 4

(1) Orice persoană fizică sau juridică care desfășoară pentru prima dată o operațiune intracomunitară, indiferent dacă bunurile sosesc sau sunt expediate, devine răspunzătoare pentru furnizarea informațiilor solicitate în sensul articolului 20 alineatul (5) din Regulamentul de bază. (2) Partea menționată la alineatul (1) trebuie să furnizeze date privind operațiile sale intracomunitare prin intermediul declarațiilor periodice menționate la articolul 13 din Regulamentul de bază începând cu luna în care se depășește pragul de asimilare, în conformitate cu dispozițiile referitoare la pragul care devine aplicabil în cazul său. Statele membre stabilesc termenul de transmitere în conformitate cu propria lor organizare administrativă. (3) Când numărul de înregistrare TVA al unei părți răspunzătoare pentru furnizarea informațiilor se modifică în urma schimbării proprietarului, numelui, adresei, statutului juridic sau a altor schimbări similare care nu îi afectează operațiile intracomunitare într-o măsură semnificativă, părții în cauză nu este nevoie să i se aplice, în momentul efectuării acestei schimbări, norma prevăzută la alineatul (1). Partea rămâne supusă acelorași obligații statistice cărora le era supusă și înainte de respectiva schimbare.

Articolul 5

(1) Terța parte menționată la articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul de bază este denumită în continuare partea terță declarantă. (2) Partea terță declarantă furnizează departamentelor naționale de resort următoarele informații: (a) în conformitate cu articolul 6 alineatul (1), informațiile necesare: — identificării sale, — identificării fiecăreia dintre părțile răspunzătoare de furnizarea informațiilor, care i-au transferat această sarcină; (b) pentru fiecare dintre părțile răspunzătoare de furnizarea informațiilor, datele solicitate de Regulamentul de bază și pentru punerea în aplicare a acestuia.

Articolul 6

(1) Informațiile necesare pentru identificarea unui operator intracomunitar în sensul articolului 10 din Regulamentul de bază sunt următoarele: — numele complet al persoanei sau firmei; — adresa completă, inclusiv codul poștal; — în condițiile stabilite la articolul 10 alineatul (6) din Regulamentul de bază, numărul de înregistrare TVA. Totuși, departamentele statistice menționate la articolul 10 alineatul (1) din Regulamentul de bază se pot dispensa de una sau mai multe dintre informațiile menționate anterior sau, în condiții stabilite de ele însele, pot să îi scutească pe operatorii intracomunitari de furnizarea lor. În statele membre menționate la articolul 10 alineatul (3) din Regulamentul de bază, informațiile care servesc la identificarea unui operator intracomunitar se furnizează departamentelor statistice menționate anterior de către autoritățile fiscale la care se face referire în articolul menționat, după cum și când devin disponibile pentru acestea din urmă, dacă nu există o înțelegere contrară între departamentele în cauză. (2) Datele minime care trebuie înregistrate în registrul operatorilor intracomunitari în sensul articolului 10 din Regulamentul de bază trebuie să conțină, pentru fiecare operator intracomunitar, următoarele: (a) anul și luna introducerii în registru; (b) informațiile necesare pentru identificarea operatorului, specificate la alineatul (1); (c) acolo unde este cazul, dacă operatorul este expeditor, destinatar sau declarant, sau, începând cu 1 ianuarie 1993, partea răspunzătoare pentru furnizarea informațiilor, sau partea terță declarantă, fie la expediere, fie la recepție; în statele membre menționate la articolul 10 alineatul (3) din Regulamentul de bază, informațiile prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol trebuie să arate dacă fiecare operator în cauză este expeditor sau destinatar; (d) în cazul expeditorului sau destinatarului, sau, începând cu 1 ianuarie 1993, al părții răspunzătoare pentru furnizarea informațiilor, valoarea totală a operațiilor sale intracomunitare, pe lună și pe flux, împreună cu, de la aceeași dată, valoarea menționată la articolul 11 alineatul (3) din Regulamentul de bază; totuși, aceste informații nu trebuie să fie înregistrate: — înainte de 1993, în acele state membre la care se face referire în articolul 10 alineatul (3) din Regulamentul de bază; — dacă verificarea informațiilor înregistrate ca statistici, care utilizează informațiile menționate la articolul 11 alineatul (3) din Regulamentul de bază, și funcționarea pragurilor statistice menționate la articolul 28 din regulamentul menționat sunt organizate separat de registrul operatorilor intracomunitari. Departamentele naționale de resort pot înregistra alte date în registru, în conformitate cu cerințele proprii.

Articolul 7

În scopul punerii în aplicare a articolului 10 alineatul (6) din Regulamentul de bază, poate fi considerat o excepție justificată cazul în care responsabilitatea furnizării informațiilor pentru anumite operații nu revine operatorului ca entitate juridică per se, ci unei părți componente a acestei entități, cum ar fi o filială, o unitate tip de activitate sau o unitate locală.

Articolul 8

În listele menționate la articolul 11 alineatul (1) din Regulamentul de bază, autoritățile fiscale răspunzătoare trebuie să îi menționeze pe operatorii intracomunitari care nu mai apar pe respectivele liste ca urmare a unei sciziuni, fuziuni sau a încetării activității pe parcursul perioadei avute în vedere.

Articolul 9

(1) Partea răspunzătoare de furnizarea informațiilor trebuie să transmită datele necesare, conform Regulamentului de bază și pentru punerea acestuia în aplicare: (a) în conformitate cu prevederile comunitare în vigoare; (b) direct departamentelor naționale de resort sau prin intermediul birourilor de colectare a datelor înființate de statele membre în acest scop sau în alte scopuri statistice sau administrative; (c) pentru o anumită perioadă de referință, la discreția sa: — fie prin intermediul unei declarații unice, în termenul pe care departamentele naționale de resort trebuie să îl stabilească în instrucțiunile lor către părțile răspunzătoare de furnizarea informațiilor și care va fi între a cincea și a zecea zi lucrătoare ce urmează sfârșitului perioadei respective, — fie prin intermediul mai multor declarații parțiale; în acest caz, departamentele naționale de resort pot cere stabilirea unei înțelegeri cu acestea asupra frecvenței transmiterii și a termenelor, însă ultima declarație parțială trebuie să fie transmisă în limita de timp stabilită la prima liniuță. (2) Prin derogare de la alineatul (1), partea răspunzătoare de furnizarea informațiilor, care beneficiază de scutire în temeiul aplicării pragului de asimilare prevăzut la articolul 28 alineatul (4) din Regulamentul de Bază, trebuie să se conformeze, atunci când transmite informațiile, doar reglementărilor autorităților fiscale responsabile. (3) În conformitate cu articolul 34 din Regulamentul de bază, dispozițiile prezentului articol referitoare la periodicitatea declarațiilor nu vor împiedica încheierea unui acord care să prevadă furnizarea datelor în timp real, atunci când datele sunt transmise electronic. (4) Prin derogare de la alineatul (1), în acele state membre în care declarația statistică periodică este aceeași cu declarația fiscală periodică, dispozițiile referitoare la transmiterea datelor declarației statistice trebuie elaborate în conformitate cu reglementările fiscale comunitare sau naționale.

Articolul 10

În mijlocul de informare, statele membre ale căror teritorii statistice sunt descrise în nomenclatorul pentru țări anexat Regulamentului (CEE) 1736/75 al Consiliului (5), sunt desemnate prin coduri alfabetice sau numerice, după cum urmează: Franța FR sau 001, Belgia și Luxemburg BL sau 002, Țările de Jos NL sau 003, Germania DE sau 004, Italia IT sau 005, Regatul Unit GB sau 006, Irlanda IE sau 007, Danemarca DK sau 008, Grecia GR sau 009, Portugalia PT sau 010, Spania ES sau 011.

Articolul 11

Atunci când cantitatea de produse care urmează a fi menționată în mijlocul de informare este stabilită: (a) „masa netă” reprezintă greutatea reală a produsului, cu excepția ambalajului; aceasta trebuie indicată în kilograme; (b) „unități suplimentare” reprezintă unități de măsurare a cantității, altele decât unitățile de măsură pentru masă exprimate în kilograme; acestea trebuie menționate în conformitate cu informațiile prezentate în versiunea curentă a Nomenclaturii Combinate, în dreptul subpozițiilor respective, a căror listă este publicată în partea I, „Dispoziții preliminare”, a nomenclaturii menționate.

Articolul 12

(1) Valoarea bunurilor, menționată la articolul 23 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul de bază, trebuie prezentată după cum urmează: — pe tipuri de bunuri, valoarea statistică; — pe declarații statistice, suma facturată. (2) Valoarea statistică se stabilește astfel: — la expediere, pe baza sumei impozabile ce urmează a fi stabilită în scopul impozitării, în conformitate cu Directiva 77/388/CEE privind livrările de bunuri specificate la secțiunea A alineatul (1) litera (a) și, unde este cazul, pentru operațiile specificate în articolul 11 secțiunea A alineatul (1) litera (b) din directiva menționată, minus orice taxe deductibile datorită expedierii; pe de altă parte, aceasta include cheltuielile de transport și asigurare aferente acelei porțiuni din călătorie care se desfășoară pe teritoriul statistic al statului membru din care se face expedierea; — la recepție, pe baza sumei impozabile ce urmează a fi stabilită în scopul impozitării, în conformitate cu articolul 28e din directiva menționată, privind achiziționarea de bunuri, minus taxele datorate punerii în circulație pentru consum și transport și cheltuielilor de asigurare aferente acelei porțiuni din călătorie care se desfășoară pe teritoriul statistic al statului membru de recepție. Valoarea statistică trebuie declarată în conformitate cu primul paragraf, chiar dacă nu trebuie determinată suma impozabilă în scopul impozitării. Pentru bunurile care rezultă din operații de prelucrare, valoarea statistică se stabilește ca și când aceste bunuri ar fi fost în întregime produse în statul membru de prelucrare. (3) Suma facturată este suma totală (cu excepția TVA-ului) din facturile sau documentele care servesc drept facturi referitoare la toate bunurile incluse într-o declarație statistică. (4) Partea răspunzătoare pentru furnizarea informațiilor poate prezenta suma facturată, defalcată pe tipuri de bunuri. Prin derogare de la alineatul (1), statele membre pot solicita defalcarea pe tipuri de bunuri a sumei facturate. În acest caz, statele membre vor calcula valoarea statistică și vor scuti partea răspunzătoare de furnizarea informațiilor statistice de necesitatea de a o menționa. Totuși, celor răspunzători de furnizarea informațiilor li se poate cere să furnizeze informații referitoare la cheltuielile auxiliare, pe bază de sondaj. Al doilea paragraf se aplică fie tuturor părților cărora li se cere să transmită declarația periodică menționată la articolul 13 alineatul (1) din Regulamentul de bază, fie doar acelor părți care beneficiază de aplicarea pragurilor de simplificare. (5) Statele membre își pot exercita opțiunea stabilită la alineatul (4) al doilea paragraf, chiar dacă propria organizare administrativă le împiedică să ia măsurile de simplificare care, în temeiul acestui paragraf, trebuie să însoțească exercitarea acestei opțiuni, și anume scutirea de la necesitatea menționării valorii statistice. În instrucțiunile referitoare la declarația statistică adresate părților responsabile de furnizarea informațiilor, trebuie indicate în avans motivele tehnice pentru care atât valoarea statistică, cât și suma facturată trebuie menționate pe tipuri de bunuri. Statele membre transmit Comisiei o copie a acestor instrucțiuni până la 1 noiembrie 1992 și ulterior, ori de câte ori se face actualizarea acestora. (6) În cazul muncii pe bază de contract, suma facturată este reprezentată de suma înregistrată contabil pentru activitatea respectivă, inclusiv toate cheltuielile auxiliare. Aceasta trebuie menționată doar în cazul expedierii și sosirii care succed muncii pe bază de contract. (7) „Cheltuielile auxiliare” reprezintă cheltuielile contractate în urma transferului bunurilor între statul membru de expediție și statul membru de recepție, cum ar fi cheltuielile de transport și asigurări.

Articolul 13

(1) În sensul prezentului regulament: (a) „tranzacție” reprezintă orice operațiune, comercială sau nu, care determină un transfer de bunuri menționat în statisticile privind comerțul cu bunuri dintre statele membre; (b) „natura tranzacției” reprezintă toate acele caracteristici care deosebesc o tranzacție de alta. (2) Trebuie să se facă distincție între tranzacțiile care diferă prin natura lor, în conformitate cu lista din anexa I. Natura tranzacției se specifică în mijlocul de informare printr-un cod numeric corespunzător categoriei aferente din coloana A a listei menționate anterior. (3) În limitele listei menționate la alineatul (2), statele membre pot solicita culegerea datelor privind natura tranzacției până la nivelul pe care acestea îl folosesc pentru culegerea datelor privind comerțul cu terțe țări, indiferent dacă le culeg în acest sens ca date privind natura tranzacției sau ca date asupra procedurilor vamale.

Articolul 14

(1) În sensul prezentului regulament, „termeni de livrare” reprezintă acele prevederi din contractul de vânzare care stabilesc obligațiile vânzătorului și pe cele ale cumpărătorului, în conformitate cu termenii privind comerțul internațional ai Camerei Internaționale de Comerț, prezentați în anexa II. (2) În limitele listei menționate la alineatul (1) și fără a se aduce atingere alineatului (3): (a) acele state membre care pun în aplicare articolul 12 alineatul (4) al doilea paragraf trebuie să prevadă faptul că datele privind termenii de livrare vor fi culese pe mijlocul de informare și să ofere detalii asupra modului în care urmează a fi menționate; (b) celelalte state membre pot prevedea faptul că datele privind termenii de livrare vor fi culese pe mijlocul de informare până la nivelul la care acestea culeg date despre comerțul cu terțe țări. (3) Termenii de livrare pentru fiecare tip de produs trebuie indicați prin una dintre prescurtările din lista menționată la alineatul (1).

Articolul 15

(1) „Mod de transport presupus” reprezintă, la expediere, modul de transport stabilit de către mijlocul activ de transport prin care se presupune că bunurile urmează să părăsească teritoriul statistic al statului membru de expediție și, la recepție, modul de transport stabilit de către mijlocul activ de transport prin care se presupune că bunurile au pătruns pe teritoriul statistic al statului membru de recepție. Modurile de transport care trebuie menționate pe mijlocul de informare sunt următoarele: Cod Titlu 1 Transport maritim 2 Transport feroviar 3 Transport rutier 4 Transport aerian 5 Expedieri poștale 7 Instalații fixe de transport 8 Transport pe căi fluviale interne 9 Autopropulsie Modul de transport trebuie desemnat pe mijlocul menționat prin codul numeric corespunzător.

Articolul 16

(1) „Țara de origine” reprezintă țara din care provin bunurile. Produsele obținute în întregime într-o țară provin din acea țară. Un produs în a cărui producție sunt implicate două sau mai multe țări provine din țara unde are loc ultimul proces de prelucrare justificat economic și efectuat într-o întreprindere echipată în acest scop, și care conduce la fabricarea unui produs nou, sau care reprezintă o etapă de fabricație importantă. (2) Țara de origine este desemnată prin codul numeric repartizat ei în versiunea curentă a nomenclatorului de țări, anexat Regulamentului (CEE) nr. 1736/75, fără a se aduce atingere articolului 47 ultima teză din regulamentul menționat.

Articolul 17

(1) „Regiunea de origine” reprezintă regiunea din statul membru de expediere în care bunurile au fost fabricate sau construite, asamblate, prelucrate, reparate sau întreținute; dacă aceste condiții nu sunt îndeplinite, atunci regiunea de origine este înlocuită fie cu regiunea în care a avut loc procesul comercial, fie cu regiunea unde au fost expediate bunurile. (2) „Regiunea de destinație” reprezintă regiunea din statul membru de recepție unde bunurile urmează să fie consumate sau construite, asamblate, prelucrate, reparate sau întreținute; dacă aceste condiții nu sunt îndeplinite, atunci regiunea de destinație este înlocuită fie cu regiunea unde urmează să aibă loc procesul comercial, fie cu regiunea în care urmează să fie expediate produsele. (3) Fiecare stat membru care își exercită opțiunea prevăzută la articolul 23 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul de bază elaborează o listă cu regiunile sale și stabilește codul, format din maximum două caractere, prin care vor fi indicate aceste regiuni în mijlocul de informare.

Articolul 18

(1) „Portul sau aeroportul de încărcare” reprezintă portul sau aeroportul situat pe teritoriul statistic al statului membru de expediere, în care produsele sunt încărcate pe mijloacele active de transport sau din care se presupune că urmează să părăsească teritoriul respectiv. (2) „Portul sau aeroportul de descărcare” reprezintă portul sau aeroportul situat pe teritoriul statistic al statului membru de recepție în care produsele sunt descărcate din mijloacele active de transport sau prin care se presupune că au pătruns pe teritoriul respectiv. (3) Fiecare stat membru care își exercită opțiunea prevăzută la articolul 23 alineatul (2) litera (c) sau (d) din Regulamentul de bază elaborează o listă cu porturile și aeroporturile care urmează să fie menționate în mijlocul de informare și stabilește codul prin care acestea urmează să fie indicate pe mijlocul respectiv.

Articolul 19

(1) „Procedura statistică” reprezintă categoria de expediție sau de recepție în cadrul căreia se desfășoară o anumită operație intracomunitară și la care nu se face o referire corespunzătoare în coloana A sau B a listei de tranzacții din anexa I. (2) Orice stat membru care dorește să își exercite opțiunea prevăzută la articolul 23 alineatul (2) litera (e) din Regulamentul de bază elaborează o listă cu procedurile statistice care urmează să fie menționate în mijlocul de informare și stabilește codul prin care acestea urmează să fie indicate în mijlocul respectiv.

Articolul 20

Datele referitoare la produsele prezentate în lista din anexa III nu se compilează și, în consecință, nu se culeg, conform articolului 25 alineatul (4) din Regulamentul de bază.

Articolul 21

(1) În sensul prezentului regulament, „transferuri specifice de bunuri” reprezintă transferuri de bunuri cu caracteristici specifice, care prezintă o oarecare semnificație pentru interpretarea informațiilor și se datorează fie transferului propriu-zis, fie naturii bunurilor sau tranzacției care are drept rezultat transferul produselor sau expeditorului, sau destinatarului bunurilor. (2) În absența dispozițiilor prevăzute la articolul 33 din Regulamentul de bază, statele membre pot aplica, pentru datele referitoare la transferurile specifice de produse, procedurile simplificate care erau aplicate, conform Regulamentului (CEE) 1736/75, anterior datei la care se face referire în articolul 35 alineatul (2) din Regulamentul de bază. (3) Acele state membre care doresc să aibă informații mai detaliate decât cele care rezultă din aplicarea articolului 21 din Regulamentul de bază pot, prin derogare de la acest articol, să organizeze culegerea acestor informații pentru una sau mai multe grupe specifice de produse, cu condiția ca părții răspunzătoare pentru furnizarea informațiilor să i se permită să opteze pentru furnizarea lor fie în conformitate cu Nomenclatura Combinată, fie cu subdiviziunile suplimentare ale acestuia. Acele state membre care își exercită această opțiune trebuie să informeze Comisia asupra intenției lor de a proceda astfel. În același timp, statele membre trebuie să precizeze motivele acestei decizii, să furnizeze lista cu subpozițiile aferente ale Nomenclaturii Combinate și să descrie metoda de culegere a datelor pe care o utilizează.

Articolul 22

(1) Referirile la Directiva 77/388/CEE din Regulamentul de bază se modifică după cum urmează: — la articolul 5 alineatul (2), textul „în conformitate cu articolul 28, alineatul (7) din directiva menționată” se înlocuiește cu „în conformitate cu Directiva 91/680/CEE a Consiliului (6)”; — la articolul 10 alineatele (3) litera (b), textul „în sensul Directivei 77/388/CEE, conform articolului 28 alineatul (7) din directiva menționată” se înlocuiește cu „în sensul Directivei 91/680/CEE”; — la articolul 11 alineatul (3) și (7), textul „articolul 28 alineatul (7) din Directiva 77/388/CEE” se înlocuiește cu „Directiva 91/680/CEE”; — la articolul 20 punctele 3 și 4, textul „prima liniuță și – în măsura în care dispozițiile articolului 28 alineatul (7) din Directiva 77/388/CEE se aplică în cazul lor – a doua liniuță” se elimină. (2) Textele „Instituții care nu au obligația să raporteze TVA” și „părți scutite de TVA”, care apar în articolul 5 alineatul (2), articolul 10 alineatele (3), (6) și articolul 11 alineatele (2), (6) și (7) din Regulamentul de bază sunt înlocuite cu „persoane juridice care nu au obligația să raporteze TVA” și cu „părți obligate să raporteze cine efectuează doar tranzacții care nu le dau dreptul la deduceri de TVA”. (3) La articolul 20 din Regulamentul de bază: (a) la punctul 5 literele (a) și (b), cuvântul „rezident” se înlocuiește cu „înregistrat pentru taxa pe valoarea adăugată”; (b) punctul 7 se înlocuiește cu: „7. perioada de referință menționată la articolul 13 alineatul (2) prima liniuță este următoarea: — pentru bunurile în cazul cărora se aplică sistemul Intrastat, luna calendaristică în care taxa pe valoarea adăugată devine scadentă la livrările sau achizițiile intracomunitare de bunuri ale căror transferuri urmează să fie înregistrate conform prezentului articol; atunci când perioada la care se referă declarația fiscală periodică a unei părți obligate să raporteze TVA nu corespunde unei luni calendaristice, unui trimestru calendaristic sau unei jumătăți de an calendaristice sau unui an calendaristic, statele membre pot adapta periodicitatea obligațiilor referitoare la declarațiile statistice ale acelei părți la periodicitatea obligațiilor acesteia referitoare la declarațiile fiscale; — pentru bunurile în cazul cărora nu se aplică sistemul Intrastat, conform următoarelor circumstanțe: — luna calendaristică în care bunurile sunt supuse sau menținute în procedura vamală de perfecționare activă (sistemul de suspendare) sau în procedura de perfecționare sub control vamal, sau puse în liberă circulație, ca urmare a uneia dintre aceste proceduri; — luna calendaristică în care bunurile care circulă între porțiuni ale teritoriului statistic al Comunității, din care cel puțin una nu face parte din teritoriul comunitar conform Directivei 77/388/CEE a Consiliului, au fost supuse procedurilor de expediere sau recepție.”

Articolul 23

Prezentul regulament intră în vigoare în a șaptea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene. Acele dispoziții ale sale care se referă la articolele menționate la articolul 35 alineatul (2) din Regulamentul de bază se aplică începând cu aceeași dată ca și articolele respective.