Regulamentul (CEE) nr. 2077/92 al Consiliului din 30 iunie 1992 privind organizațiile și acordurile interprofesionale din sectorul tutunului

Articolul 1

Prezentul regulament stabilește condițiile de recunoaștere și de exercitare a activității organizațiilor interprofesionale ce funcționează în cadrul organizării comune a pieței tutunului.

Articolul 2

Organizațiile interprofesionale care: 1. includ reprezentanți ai activităților economice legate de producerea, prelucrarea și comercializarea tutunului; 2. au fost înființate la inițiativa tuturor sau a unora dintre organizațiile sau asociațiile constitutive; 3. desfășoară la nivelul uneia sau mai multor regiuni comunitare sau la nivelul întregii Comunități o serie de activități dintre cele prezentate mai jos; ținând seama, acolo unde este cazul, de interesul consumatorilor: (a) contribuția la o mai bună coordonare a punerii pe piață a tutunului, foi sau ambalat; (b) elaborarea contractelor standard compatibile cu reglementările comunitare; (c) atingerea unui mai mare grad de transparență și cunoaștere a pieței; (d) realizarea unei mai bune valorificări a produsului, în special prin acțiuni marketing și cercetare a noilor utilizări ce nu reprezintă un pericol pentru sănătatea publică; (e) reorientarea sectorului spre produsele ce au răspuns mai bine cerințelor pieței și condițiilor de sănătate publică; (f) cercetarea noilor metode ce permit o utilizare limitată a produselor fitosanitare și garantează calitatea produsului și conservarea solului; (g) dezvoltarea metodelor și a instrumentelor necesare îmbunătățirii calității produselor pe parcursul etapelor de producție și prelucrare; (h) utilizarea semințelor certificate și controlul calității produselor, sunt recunoscute în conformitate cu prezentul regulament.

Articolul 3

(1) La cerere, statele membre recunosc organizațiile interprofesionale înființate pe teritoriile lor care: (a) desfășoară activități la nivel regional sau interregional în teritoriul respectiv; (b) acoperă o mare parte a producției și/sau a comerțului în raport cu sfera de acțiune și categoriile profesionale reprezentate; în cazul în care o organizație interprofesională acoperă un câmp de acțiune interregional, aceasta trebuie să facă dovada capacității minime de reprezentare pentru fiecare dintre ramuri, în fiecare regiune acoperită; (c) desfășoară o serie dintre activitățile menționate la articolul 2 alineatul (3); (d) nu desfășoară ele însele activități de producție, prelucrare sau comercializare a produselor incluse în organizarea pieței menționată la articolul 1. (2) Anterior recunoașterii, statele membre notifică Comisia în legătură cu organizațiile interprofesionale ce au solicitat recunoașterea, împreună cu toate informațiile necesare privind sectoarele de activitate economică pe care le cuprind, capacitatea de reprezentare a acestora, activitățile desfășurate și orice alte elemente de evaluare necesare. Comisia se poate opune recunoașterii în termen de 60 de zile de la înștiințarea transmisă de statul membru. (3) Statele membre retrag recunoașterea în cazul în care: (a) nu se mai îndeplinesc condițiile stabilite în prezentul regulament; (b) organizația interprofesională contravine uneia sau mai multora dintre interdicțiile prezentate laarticolul 7 alineatul (3), fără a aduce atingere practicilor contravenționale ce pot fi invocate în conformitate cu legislația națională; (c) organizația interprofesională nu își respectă obligația de a transmite notificarea prevăzută la articolul 7 alineatul (2). Statele membre comunică de îndată Comisiei decizia de retragere a recunoașterii.

Articolul 4

(1) La cerere, Comisia recunoaște organizațiile interprofesionale care: (a) își desfășoară activitățile pe tot cuprinsul teritoriilor statelor membre ori în anumite zone ale acestora sau în întreaga comunitate; (b) au fost înființate în baza dispozițiilor legislației naționale a statelor membre sau în baza legislației comunitare; (c) respectă dispozițiile articolului 3 alineatul (1) literele (b), (c) și (d). (2) Comisia comunică cererile de recunoaștere statelor membre pe teritoriile cărora este înființată organizația interprofesională și unde aceasta își desfășoară activitatea. De la data unei astfel de comunicări, statele membre menționate au la dispoziție două luni în care să își prezinte observațiile. Comisia ia decizia de recunoaștere în termen de trei luni de la primirea cererii și a tuturor informațiilor necesare. (3) Comisia retrage recunoașterea acordată organizațiilor la care se face trimitere în alineatul (1), în condițiile stabilite la articolul 3 alineatul (3).

Articolul 5

Comisia publică în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene, seria C, denumirile organizațiilor interprofesionale recunoscute, împreună cu o prezentare a sectorului economic sau a domeniului de activitate, precum și activitățile desfășurate în conformitate cu articolul 2. Retragerea recunoașterilor este de asemenea publicată.

Articolul 6

Recunoașterea organizațiilor interprofesionale presupune autorizarea acestora în vederea desfășurării activităților menționate la articolul 2 alineatul (3), în conformitate cu condițiile stabilite de prezentul regulament.

Articolul 7

(1) Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 1 din Regulamentul nr. 26 (4), articolul 85 alineatul (1) din tratat nu se aplică acordurilor și practicilor concertate ale organizațiilor interprofesionale recunoscute, aplicate în vederea realizării măsurilor menționate la articolul 2 alineatul (3). (2) Alineatul (1) se aplică numai în cazurile în care: — acordurile și practicile concertate au fost notificate Comisiei și — în termen de trei luni de la primirea tuturor detaliilor solicitate Comisia nu stabilește incompatibilitatea acordurilor sau practicilor concertate cu reglementările comunitare. Acordurile și practicile concertate nu pot fi puse în aplicare înaintea expirării acestui termen. (3) Acordurile și practicile concertate care: — pot duce la orice formă de divizare a pieței în cadrul comunității; — pot afecta buna funcționare a organizării pieței; — pot genera denaturări ale concurenței ce nu sunt esențiale pentru realizarea obiectivelor politicii agricole comune prin activitatea interprofesională; — implică stabilirea prețurilor sau a cotelor, fără a aduce atingere măsurilor luate de organizațiile interprofesionale în timpul punerii în aplicare a dispozițiilor specifice ale reglementărilor comunitare; — pot genera discriminare sau pot elimina concurența cu privire la o parte substanțială a produselor respective, sunt în orice situație declarate contrare dispozițiilor comunitare. (4) În cazul în care, în urma expirării termenului de trei luni menționat la alineatul (2) doua liniuță, Comisia stabilește că nu au fost respectate condițiile de aplicare a regulamentului, aceasta adoptă o decizie prin care se declară că articolul 85 alineatul (1) din tratat se aplică acordului sau practicilor concertate în cauză. Respectiva decizie nu intră în vigoare înaintea datei de transmitere a notificării organizației interprofesionale interesate, cu excepția cazului în care organizația interprofesională a furnizat informații incorecte sau a abuzat de scutirea prevăzută la alineatul (1).

Articolul 8

(1) Organizațiile interprofesionale pot cere ca anumite acorduri sau practici concertate să devină, pentru o perioadă limitată, obligatorii pentru operatorii individuali sau asociațiile din sectorul economic în cauză, care nu sunt membri ai categoriilor profesionale pe care le reprezintă, în zonele în care organizațiile își desfășoară activitatea. Pentru ca domeniul de aplicare a normelor lor să fie extins, organizațiile interprofesionale trebuie să reprezinte cel puțin două treimi din producția și/sau comerțul vizat. În cazul în care extinderea propusă acoperă un câmp de aplicare interregional, organizațiile interprofesionale trebuie să facă dovada unei capacități minime de reprezentare pentru fiecare dintre categoriile grupate, în fiecare dintre regiunile acoperite. (2) Normele pentru care se solicită extinderea domeniului de aplicare trebuie să fi fost aplicate de cel puțin un an și jumătate și reglementează unul dintre următoarele obiective: (a) cunoașterea producției și a pieței; (b) stabilirea cantităților minime; (c) utilizarea metodelor de cultivare compatibile cu normele de protecție a mediului înconjurător; (d) stabilirea standardelor minime de ambalare și prezentare; (e) utilizarea semințelor certificate și monitorizarea calității produselor. (3) Extinderea domeniului de aplicare a normelor este supusă spre aprobare Comisiei, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 9.

Articolul 9

(1) În ceea ce privește normele stabilite de organizațiile interprofesionale recunoscute de statele membre, acestea publică, pentru informarea grupurilor socio-economice interesate, acordurile și practicile concertate a căror extindere este prevăzută pentru operatorii economici individuali sau asociațiile nemembre dintr-o anumită regiune sau din mai multe regiuni. Cei interesați au la dispoziție două luni în care să își prezinte observațiile. (2) La expirarea acestui termen și înainte de a adopta o decizie, statele membre notifică Comisiei în legătură cu normele pe care intenționează să le declare obligatorii, însoțite de toate informațiile utile. Notificarea include toate observațiile primite în urma publicării în conformitate cu alineatul (1), precum și o evaluare a cererii de extindere. (3) Comisia publică în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene, seria C, normele a căror extindere este solicitată de organizațiile interprofesionale recunoscute în conformitate cu articolul 4. De la data publicării, statele membre și grupurile socioeconomice vizate au la dispoziție două luni pentru a-și prezenta observațiile. (4) Atunci când normele a căror extindere este solicitată sunt „norme tehnice” în sensul Directivei 83/189/CEE (5), acestea sunt notificate Comisiei în conformitate cu articolul 8 din directiva menționată în același timp cu notificarea prevăzută la alineatul (2). Fără a aduce atingere alineatului (5), în situația în care sunt respectate condițiile privind eliberarea unui aviz, după cum sunt stabilite în articolul 9 al respectivei directive, Comisia nu aprobă reglementările a căror extindere a fost solicitată. (5) Comisia ia o decizie în termen de trei luni de la data notificării transmise de statele membre în conformitate cu alineatul (2), iar în cazul în care se aplică dispozițiile prevăzute la alineatul (3), în cinci luni de la publicarea cererii de extindere în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene. Comisia ia, în orice situație, o decizie negativă dacă stabilește că respectiva extindere: — împiedică concurența într-o mare parte a pieței comune; — limitează libertatea comercială; — pune în pericol obiectivele politicii agricole comune sau pe cele ale oricăror alte regulamente comunitare. (6) Normele a căror aplicare a fost extinsă sunt publicate în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene. (7) Dacă, în conformitate cu prezentul articol, normele devin obligatorii pentru cei care nu sunt membri ai unei organizații interprofesionale, statele membre sau Comisia, după cum este oportun, pot decide ca operatorii economici sau asociațiile nemembre să achite organizației valoarea integrală sau parțială a cotizațiilor plătite de membri, în măsura în care aceste cotizații nu sunt folosite pentru a acoperi costurile administrative de aplicare a normelor sau a practicilor concertate.

Articolul 10

(1) Atunci când una sau mai multe activități prevăzute la alineatul (2) sunt desfășurate de o organizație interprofesională recunoscută, iar aceste activități sunt în interesul economic general al persoanelor ale căror activități au legătură cu unul sau mai multe produse, statul membru ce a acordat recunoașterea sau Comisia, în cazul în care recunoașterea a fost acordată conform articolului 4, poate decide ca persoanele sau grupurile ce nu sunt membre ale asociației, dar care obțin beneficii din respectivele activități, să achite organizației valoarea integrală sau parțială a cotizațiilor plătite de membri, în măsura în care prin aceste cotizații se dorește acoperirea costurilor, altele decât cele administrative directe apărute în timpul desfășurării activităților respective. (2) Activitățile prevăzute în prezentul articol se referă la unul sau mai multe dintre obiectivele de mai jos: — cercetare pentru valorificarea produselor, în special prin noile întrebuințări, ce nu reprezintă un pericol pentru sănătatea publică; — studii prin care se dorește îmbunătățirea calității tutunului foi sau ambalat; — cercetarea metodelor de cultivare ce permit o utilizare redusă a produselor medicale obținute din plante și garantează conservarea solului și a mediului înconjurător. (3) Statele membre notifică Comisia în legătură cu deciziile pe care doresc să le ia conform alineatului (1). Se poate ca aceste decizii să nu intre în vigoare înaintea expirării termenului de trei luni de la data transmiterii notificării la Comisie. În această perioadă, Comisia poate solicita respingerea integrală sau parțială a propunerii de decizie dacă interesul economic general evidențiat nu pare a fi bine fundamentat. (4) În cazul în care activitățile unei organizații interprofesionale recunoscute de Comisie în conformitate cu articolul 4 sunt în interesul economic general, Comisia comunică propunerea sa de decizie statelor membre interesate care au la dispoziție două luni în care să-și prezinte observațiile.

Articolul 11

Orice măsură adoptată de statele membre sau de Comisie prin care se impune plata unei cotizații de către operatori individuali sau asociații ce nu sunt membri ai unei organizații interprofesionale este publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene. Se poate ca măsura să nu intre în vigoare înaintea expirării termenului de două luni de la data publicării.

Articolul 12

Normele de aplicare a prezentului regulament se adoptă în conformitate cu procedura stabilită la articolul 23 din Regulamentul CEE 2075/92 (6).