Directiva 92/112/CEE a Consiliului din 15 decembrie 1992 privind procedurile de armonizare a programelor de reducere, în vederea eliminării, a poluării cauzate de deșeurile din industria dioxidului de titan

Articolul 1

Prezenta directivă stabilește, în conformitate cu articolul 9 alineatul (3) din Directiva 78/176/CEE, procedurile de armonizare a programelor de reducere, în vederea eliminării, a poluării cauzate de deșeurile provenite din unitățile industriale existente și vizează îmbunătățirea condițiilor de concurență în sectorul producerii dioxidului de titan.

Articolul 2

(1) În sensul prezentei directive: (a) în cazul utilizării procedeului cu sulfat: — deșeuri solide înseamnă: — reziduurile de minereuri insolubile care nu sunt dizolvate de acidul sulfuric în timpul procesului de fabricație; — sulfatul feros, adică sulfatul de fier cristalizat (FeSO47H2O) — deșeuri puternic acide înseamnă: — soluțiile mamă care rezultă din faza de filtrare după hidroliza soluției de sulfat de titanil. În cazul în care aceste soluții mamă se asociază cu deșeuri slab acide care conțin global mai mult de 0,5 % acid sulfuric liber și diferite metale grele (9), cele două împreună trebuie considerate ca fiind deșeuri puternic acide; — deșeuri de tratare înseamnă: — sărurile de filtrare, nămolurile și deșeurile lichide provenite de la tratarea (concentrarea sau neutralizarea) deșeurilor puternic acide și care conțin diferite metale grele, neincluzând deșeurile neutralizate, filtrate sau decantate care conțin numai urme de metale grele și care, înainte de orice diluție, au un pH mai mare de 5,5; — deșeuri slab acide înseamnă: — apele de spălare, apele de răcire, apele de condensare și alte nămoluri și deșeuri lichide, altele decât cele cuprinse la definițiile precedente care conțin cel puțin 0,5 % acid sulfuric liber; — deșeuri neutralizate înseamnă: — orice lichid cu un pH mai mare de 5,5, care conține numai urme de metale grele și care se obține direct prin filtrarea sau decantarea deșeurilor puternic sau slab acide care au fost tratate în vederea reducerii acidității lor și a conținutului de metale grele; — pulberi înseamnă: — pulberile de orice natură care provin din instalațiile de producție, în special pulberile de minereu și de pigment; — SOx înseamnă: — dioxidul și trioxidul de sulf în stare gazoasă proveniți din diferitele faze ale proceselor de fabricație și de tratare internă a deșeurilor, inclusiv picăturile de acid antrenate de gaze; (b) în cazul utilizării procedeului cu clor: — deșeuri solide înseamnă: — reziduurile de minereu insolubile care nu sunt dizolvate de clor în timpul procesului de fabricație; — cloruri metalice și hidroxizi metalici (substanțe de filtrare) provenite sub formă solidă, din fabricarea tetraclorurii de titan; — reziduuri de cocs care provin din fabricarea tetraclorurii de titan; — deșeuri puternic acide înseamnă: — deșeuri care conțin mai mult de 0,5 % acid clorhidric liber și diferite metale grele (10); — deșeuri de tratare înseamnă: — sărurile de filtrare, nămolurile și deșeurile lichide care provin de la tratarea (concentrarea sau neutralizarea) deșeurilor puternic acide și cu conținut diferit de metale grele, neincluzând deșeurile neutralizate și filtrate sau decantate care conțin numai urme de metale grele și care, înaintea oricărei diluții, au un pH mai mare de 5,5; — deșeuri slab acide înseamnă: — apele de spălare, apele de răcire, apele de condensare, alte nămoluri și deșeuri lichide, altele decât cele cuprinse la definițiile precedente care conțin 0,5 % sau mai puțin acid clorhidric liber; — deșeuri neutralizate înseamnă: — orice lichid care are un pH mai mare de 5,5, care conține numai urme de metale grele și care este obținut direct prin filtrarea sau decantarea deșeurilor puternic sau slab acide, care au fost tratate pentru reducerea acidității lor și a conținutului de metale grele; — pulberi: — pulberile de orice natură care provin de la instalațiile de producție, în special pulberile de minereu, de pigment și de cocs; — clor înseamnă: — clorul gazos provenit din diferitele faze ale procesului de fabricație; (c) în caz de utilizare a procedeului cu sulfat sau a procedeului cu clor: — imersie înseamnă: — orice evacuare deliberată, în apele interioare de suprafață, apele interioare litorale, apele teritoriale sau în marea liberă, a substanțelor și materialelor provenind de la nave sau aeronave (11). (2) Expresiile definite de Directiva 78/176/CEE au același sens în prezenta directivă.

Articolul 3

Imersia tuturor deșeurilor solide, puternic acide, de tratare, slab acide sau neutralizate definite la articolul 2 se interzice de la 15 iunie 1993.

Articolul 4

Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că evacuarea deșeurilor în apele interioare de suprafață, apele interioare litorale, apele teritoriale și marea liberă se interzice: (a) în privința deșeurilor solide, a deșeurilor puternic acide și a deșeurilor de tratare provenite de la unitățile industriale existente care folosesc procedeul cu sulfat: — până la 15 iunie 1993, în toate apele menționate anterior; (b) în privința deșeurilor solide și a deșeurilor puternic acide care provin de la unitățile industriale existente care folosesc procedeul cu clor: — până la 15 iunie 1993, în toate apele menționate anterior.

Articolul 5

În cazul statelor membre care întâmpină dificultăți tehnice și economice serioase pentru respectarea datei de aplicare menționate la articolul 4, Comisia poate acorda o amânare, cu condiția ca un program de reducere eficace a eliminării unor astfel de deșeuri să fie prezentat Comisiei până la 15 iunie 1993. Un astfel de program trebuie să conducă la interzicerea lor definitivă până la 30 iunie 1993. Comisia este informată cu privire la aceste cazuri care fac obiectul unei consultări la trei luni după adoptarea acestei directive. Comisia informează celelalte state membre cu privire la aceasta.

Articolul 6

Statele membre iau măsurile necesare pentru a asigura că eliminarea deșeurilor se reduce în conformitate cu următoarele dispoziții: (a) de la unitățile industriale existente care folosesc procedeul cu sulfat: — deșeurile slab acide și deșeurile neutralizate se reduc până la 31 decembrie 1993, în toate apele, cu o valoare care nu depășește 800 kg de sulfat total pe tona de dioxid de titan produs (adică echivalentul cu ioni SO4 conținuți în acidul sulfuric liber și în sulfații metalici); (b) de la unitățile industriale existente care folosesc procedeul cu clor: — deșeurile slab acide, deșeurile de tratare și deșeurile neutralizate se reduc până la 15 iunie 1993, în toate apele, la următoarele valori de clor total pe tona de dioxid de titan produs (adică echivalent cu ioni de Cl conținuți în acidul clorhidric liber și în clorurile metalice): — 130 kg în cazul utilizării rutilului natural; — 228 kg în cazul utilizării rutilului sintetic; — 450 kg în cazul utilizării de „slag”. Atunci când o unitate folosește mai mult de un tip de minereu, valorile se aplică proporțional cu cantitățile din fiecare minereu utilizat.

Articolul 7

Cu excepția apelor interioare de suprafață, statele membre pot raporta până la 31 decembrie 1994 data punerii în aplicare prevăzută la articolul 6 litera (a), în cazul în care o serie de dificultăți tehnice și economice serioase impun acest lucru și cu condiția ca un program de reducere eficace a eliminării acestor deșeuri să fie prezentat Comisiei până la 15 iunie 1993. Acest program permite să se atingă, la data indicată, valoarea limită următoare pe tona de dioxid de titan produs: — deșeuri slab acide și deșeuri neutralizate: 1 200 kg la 15 iunie 1993; — deșeuri slab acide și deșeuri neutralizate: 800 kg la 31 decembrie 1994. Comisia este informată cu privire la aceste cazuri, care fac obiectul unei consultări, în termen de trei luni de la data adoptării prezentei directive. Comisia informează celelalte state membre cu privire la aceasta.

Articolul 8

(1) În privința obligațiilor prevăzute la articolul 6, statele membre pot recurge la obiectivele de calitate armonizate cu valori limită corespunzătoare, aplicate în așa fel încât efectele lor privind protecția mediului și privind combaterea denaturării concurenței să fie echivalente cu cele ale valorilor limită stabilite de prezenta directivă. (2) În cazul în care un stat membru decide să recurgă la obiective de calitate, el prezintă Comisiei un program (12) dovedind că măsurile respective permit obținerea de efecte în materie de protecție a mediului și de combatere a denaturărilor de concurență echivalente cu cele ale valorilor limită la datele la care aceste valori limită se aplică în conformitate cu articolul 6. Comisiei îi este prezentat acest program cu cel puțin șase luni înainte ca statul membru să propună aplicarea obiectivelor de calitate. Evaluarea acestui program se efectuează de către Comisie în conformitate cu procedurile prevăzute la articolul 10 din Directiva 78/176/CEE. Comisia informează celelalte state membre cu privire la aceasta.

Articolul 9

(1) Statele membre iau măsurile necesare pentru a asigura că evacuările în atmosferă se reduc în conformitate cu dispozițiilor următoare: (a) pentru unitățile industriale existente care folosesc procedeul cu sulfat: (i) în privința pulberilor, evacuările se reduc până la 31 decembrie 1993, la o valoare care să nu depășească 50 mg/Nm3 (13) provenind de la sursele principale și care să nu depășească 150 mg/Nm3 (13) provenind din alte surse (14); (ii) în privința SOx ce provin din fazele de fermentare și de calcinare în fabricarea dioxidului de titan, evacuările se reduc, la 1 ianuarie 1995, la o valoare care să nu depășească 10 kg de echivalent SO2 pe tona de dioxid de titan produs; (iii) statele membre impun instalarea de dispozitive care permit eliminarea emisiilor de vezicule acide; (iv) instalațiile destinate concentrației de deșeuri acide nu evacuează mai mult de 500 mg/Nm3 SOx calculat ca SO2 (15) echivalent; (v) instalațiile de calcinare a sărurilor produse prin tratarea deșeurilor sunt echipate după cea mai bună tehnologie disponibilă care nu antrenează costuri excesive în vederea reducerii emisiilor de SOx; (b) pentru unitățile industriale existente care folosesc procedeul cu clor: (i) în privința pulberilor, evacuările se reduc, până la 15 iunie 1993, la o valoare care nu depășește 50 mg/Nm3 (13), provenind de la sursele principale și care să nu depășească 150 mg/Nm3 (13), provenind de la alte surse (14); (ii) în ceea ce privește clorul, evacuările se reduc, până la 15 iunie 1993, la o concentrație medie zilnică care nu depășește 5 mg/Nm3 (16) și care să nu depășească 40 mg/Nm3 în orice moment. (2) Prezenta directivă nu aduce atingere dispozițiilor Directivei 80/779/CEE. (3) Procedura de control a măsurilor de referință pentru evacuările de SOx în atmosferă este descrisă în anexă.

Articolul 10

Valorile și reducerea indicate la articolele 6, 8 și 9 sunt controlate de către statele membre în funcție de producția efectivă a fiecărei unități.

Articolul 11

Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că toate deșeurile care provin din industria dioxidului de titan, în special deșeurile supuse interzicerii evacuării sau imersiei în apă sau a evacuării în atmosferă sunt: — evitate sau centralizate, ori de câte ori este posibil din punct de vedere tehnic și economic; — reutilizate sau eliminate fără risc pentru sănătatea umană sau fără prejudiciu adus mediului. Se plică aceleași prevederi și pentru deșeurile care rezultă din reutilizarea sau tratarea deșeurilor menționate anterior.

Articolul 12

(1) Statele membre care nu au adoptat încă măsurile necesare pentru a se conforma prezentei directive le pun în vigoare până la 15 iunie 1993. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la dispozițiile de drept intern adoptate pentru a se conforma prezentei directive. Atunci când statele membre adoptă aceste dispoziții, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri. (2) Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele dispozițiilor de drept intern, pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă

Articolul 13

Prezenta directivă se adresează statelor membre.