Directiva 92/80/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind apropierea taxelor pe tutunul prelucrat, altul decât pentru țigarete

Articolul 1

Următoarele grupe de tutun prelucrat produs în Comunitate și importat din țările nemembre trebuie supuse, în fiecare stat membru, unei accize minime în conformitate cu articolul 3: (a) țigarete de foi și trabucuri; (b) tutun tăiat mărunt utilizat la răsucirea țigaretelor; (c) alte tipuri de tutun pentru fumat.

Articolul 2

În sensul prezentei directive, definițiile produselor menționate în articolul 1 sunt cele stabilite în articolele 2, 4 și 4a din Directiva 79/32/CEE.

Articolul 3

(1) Până la 1 ianuarie 1993 cel târziu, statele membre aplică acciza, care poate fi: — o acciză ad valorem calculată pe baza prețului maxim de vânzare cu amănuntul al fiecărui produs, stabilit liber de producătorii cu sediul în interiorul Comunității și de importatorii din țări nemembre în conformitate cu articolul 5 din Directiva 72/464/CEE; — o acciză specifică, în funcție de cantitate; — o combinație a celor două, adică între un element ad valorem și unul specific, cu condiția ca acciza globală exprimată în procente, ca o cantitate pe kilogram sau pentru un număr dat de articole să fie cel puțin echivalentă cu taxele sau sumele minime stabilite pentru: — țigarete de foi și trabucuri: 5 % din prețul de vânzare cu amănuntul, toate taxele fiind incluse, sau 7 ECU per 1 000 de bucăți sau pe kilogram; — tutun pentru fumat tăiat mărunt utilizat la rularea țigaretelor: 30 % din prețul de vânzare cu amănuntul, toate taxele fiind incluse, sau 20 de ECU pe kilogram; — alte tipuri de tutun pentru fumat: 20 % din prețul de vânzare cu amănuntul, toate taxele fiind incluse, sau 15 ECU pe kilogram. (2) Taxele sau cantitățile menționate în alineatul (1) se aplică tuturor produselor care aparțin grupului de tutun prelucrat în cauză, fără deosebire în cadrul fiecărui grup în ceea ce privește calitatea, prezentarea, originea produselor, materialele folosite, caracteristicile firmelor angrenate sau orice alt criteriu. (3) Republica Italiană și Regatul Spaniei pot aplica, până la 31 decembrie 1998, la rulouri de tutun formate în totalitate din tutun natural și care nu sunt țigarete, o rată sau o sumă de maximum 50 % mai mică decât acciza națională standard pentru țigarete de foi și trabucuri și care poate fi sub taxa minimă stabilită la alineatul (1).

Articolul 4

La fiecare doi ani și pentru prima oară la 31 decembrie 1994 cel târziu, Consiliul, hotărând pe baza raportului și, dacă este cazul, pe baza propunerii Comisiei, analizează ratele accizelor stabilite în prezenta directivă și, hotărând în unanimitate după consultarea Parlamentului European, adoptă măsurile necesare. Raportul Comisiei și analiza întreprinsă de Consiliu au în vedere buna funcționare a pieței interne, valoarea reală a ratelor accizelor și obiectivele mai ample ale tratatului.

Articolul 5

(1) Valoarea în ECU în monedele naționale aplicată valorii accizelor specifice se fixează o dată pe an. Ratele ce urmează a fi aplicate sunt cele din prima zi lucrătoare a lunii octombrie și publicate în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene și intră în vigoare la 1 ianuarie din anul calendaristic următor. (2) Statele membre pot menține accizele în vigoare în momentul ajustării anuale prevăzute în alineatul (1) în cazul în care conversia valorii accizelor exprimate în ECU ar determina o creștere mai mică de 5 % sau de 5 ECU, oricare din cele două valori ar fi mai mică, a ratei accizei exprimată în moneda națională.

Articolul 6

(1) Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 31 decembrie 1992 cel târziu. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la acestea. Atunci când statele membre adoptă aceste dispoziții, ele conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere în momentul publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri. (2) Statele membre comunică Comisiei textul principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 7

Prezenta directivă se adresează statelor membre.