Articolul 1
(1) Fiecare stat membru omologhează orice tip de geam securizat inclus în domeniul de aplicare definit la punctul 1 din anexa I, dacă acesta este conform cu specificațiile privind construcția și testarea.
(2) Fiecare stat membru acordă omologarea oricărui tip de vehicul, dacă acesta este conform cu specificațiile de instalare prevăzute în anexa III.
(3) Statul membru care a inițiat procedura de omologare CEE ia măsurile necesare pentru a supraveghea, dacă acest lucru este necesar, conformitatea fabricării cu tipul omologat, la nevoie, în colaborare cu autoritățile competente ale celorlalte state membre.
Articolul 2
Orice cerere de omologare CEE se introduce de către producător sau mandatarul său pe lângă un stat membru. Acest stat membru atribuie producătorului sau mandatarului său o marcă de omologare CEE în conformitate cu specificațiile de la punctele 4.4 - 4.7 din anexa II pentru fiecare tip de geam securizat omologat în temeiul articolului 1.
Statele membre iau toate hotărârile necesare pentru a împiedica utilizarea mărcilor care pot crea confuzii între tipurile de geamuri securizate al căror tip a fost omologat în temeiul articolului 1.
Articolul 3
Autoritățile competente din fiecare stat membru trimit autorităților competente din alte state membre, în termen de o lună, copia certificatelor de omologare stabilite pentru fiecare tip de geam securizat și, în ceea ce privește instalarea acestuia, pentru fiecare tip de vehicul pentru care ele acordă omologarea.
Articolul 4
Statele membre nu pot interzice introducerea pe piață și utilizarea geamurilor securizate din motive privind fabricarea lor, dacă acestea poartă marca de omologare CEE.
Articolul 5
(1) Dacă statul membru care a inițiat procedura de omologare CEE constată că mai multe geamuri securizate care poartă aceeași marcă de omologare nu sunt conforme cu tipul omologat, acesta ia măsurile necesare astfel încât să fie asigurată conformitatea fabricației cu tipul omologat. Autoritățile competente ale acestui stat informează autoritățile din celelalte state membre cu privire la măsurile luate care pot ajunge, dacă este cazul, până la retragerea omologării CEE. Autoritățile menționate adoptă aceleași dispoziții dacă sunt informate de autoritățile competente din alt stat membru despre existența unei asemenea lipse de conformitate.
(2) Autoritățile competente din statele membre se informează reciproc, în termen de o lună, despre retragerea unei omologări CEE acordată, precum și despre motivele care justifică această măsură.
(3) Dacă statul membru care a inițiat procedura de omologare CEE contestă lipsa de conformitate despre care a fost informat, statele membre interesate depun eforturi de soluționare a diferendului. Se informează Comisia. Aceasta procedează, după caz, la consultări corespunzătoare pentru găsirea unei soluții.
Articolul 6
Se motivează cu precizie orice hotărâre luată în temeiul prevederilor adoptate prin punerea în aplicare a prezentei directive privind refuzul sau retragerea omologării pentru componente ori interzicerea desfacerii și utilizării pe piață. O astfel de hotărâre se notifică persoanei interesate prin indicarea căilor de atac puse la dispoziție prin legislația în vigoare în statele membre și a termenelor în care aceste acțiuni pot fi introduse.
Articolul 7
Statele membre nu pot refuza omologarea CEE sau omologarea națională a unui tip de vehicul, nici să refuze sau să interzică vânzarea, introducerea în circulație sau utilizarea vehiculelor, din motive privind geamurile securizate, dacă acestea poartă marca de omologare CEE și dacă sunt instalate conform specificațiilor din anexa III.
Articolul 8
Se înțelege prin vehicul, în sensul prezentei directive, orice autovehicul destinat să circule pe șosea, care are cel puțin patru roți și o viteză maximă prin construcție mai mare de 25 kilometri pe oră, precum și remorca acestuia, cu excepția vehiculelor care se deplasează pe șine, a tractoarelor sau a mașinilor agricole sau forestiere, precum și a utilajelor de șantier.
Clasificarea internațională a acestor vehicule este cea care este consemnată în nota (B) din anexa I la Directiva 70/156/CEE.
Articolul 9
Modificările necesare pentru adaptarea la progresul tehnic a specificațiilor din anexe se adoptă de către Comisie conform procedurii prevăzute la articolul 13 din Directiva 70/156/CEE.
Articolul 10
(1) Statele membre adoptă și publică, înainte de 1 iulie 1992, dispozițiile necesare pentru a se conforma prezentei directive. Ele informează imediat Comisia.
Atunci când statele membre adoptă aceste dispoziții, acestea cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o astfel de trimitere în momentul publicării lor oficiale. Modalitățile acestei trimiteri se stabilesc de către statele membre.
Aceste dispoziții se aplică de la 1 octombrie 1992.
(2) Statele membre transmit Comisiei textul dispozițiilor principale de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.
Articolul 11
Prezenta directivă se adresează statelor membre.