Articolul 1
(1) Scopul prezentei directive este limitarea exploatării avioanelor civile subsonice cu reacție definite la articolul 2.
(2) Prezenta directivă se aplică avioanelor a căror masă maximă la decolare este cel puțin egală cu 34 000 kg și a căror configurație interioară maximă, certificată pentru tipul de avion respectiv, include mai mult de 19 locuri de pasageri, exclusiv locurile rezervate echipajului.
Articolul 2
(1) Statele membre iau măsuri ca, începând de la 1 aprilie 1995, avioanele civile subsonice cu reacție echipate cu motoare al căror raport de diluție este mai mic de 2 să nu poată fi exploatate pe aeroporturi situate pe teritoriul lor, dacă nu sunt prevăzute cu un certificat acustic care să corespundă:
(a) fie normelor enunțate în anexa 16 la Convenția privind aviația civilă internațională partea II capitolul 3 volumul 1, a doua ediție (1988),
(b) fie normelor enunțate în anexa 16 la Convenția sus-menționată partea II capitolul 2 volumul 1, cu condiția să fi primit primul certificat individual de navigabilitate cu mai puțin de 25 de ani în urmă.
(2) Statele membre iau măsuri ca, începând de la 1 aprilie 2002, toate avioanele civile subsonice cu reacție care sunt exploatate pe aeroporturi situate pe teritoriul lor să îndeplinească dispozițiile alineatului (1) litera (a).
(3) Teritoriul menționat în alineatele (1) și (2) nu include departamentele de peste mări la care se face referire la articolul 227 alineatul (2) din tratat.
Articolul 3
Avioanele enumerate în anexă sunt exceptate de la dispozițiile articolului 2 alineatul (1) literele (a) și (b) în măsura în care:
(a) aceste avioane civile subsonice cu reacție, prevăzute cu un certificat acustic conform normelor specificate în anexa 16 la Convenția privind aviația civilă internațională partea II capitolul 2 volumul 1, a doua ediție (1988), sunt exploatate spre aeroporturi comunitare în decursul unei perioade de referință de 12 luni cuprinsă între 1986 și 1990, aleasă de comun acord cu statele respective; și
(b) aceste avioane erau înmatriculate în țările în curs de dezvoltare indicate în anexă în cursul anului de referință și continuă să fie exploatate de persoane fizice sau juridice stabilite în acele țări.
Articolul 4
Statele membre pot acorda derogări de la termenul de 25 de ani prevăzut la articolul 2 alineatul (1) litera (b) pentru o perioadă maximă de trei ani în total, pentru avioanele în legătură cu care o companie aeriană demonstrează că, în lipsa unei asemenea derogări, activitățile sale ar fi grav afectate.
Articolul 5
(1) Statele membre acordă derogări de la articolul 2 alineatul (1) avioanelor care nu respectă standardele prevăzute în capitolul 3 din anexa 16, dar care pot fi modificate pentru a se conforma acestor standarde, cu respectarea următoarelor condiții:
(a) există și este disponibil un echipament de conversie adecvat tipului de avion respectiv;
(b) avioanele dotate cu un astfel de echipament respectă standardele din capitolul 3 al anexei 16, determinate în conformitate cu normele și procedurile tehnice acceptate de către statele membre, până la data la care se stabilesc norme și proceduri comune la nivel comunitar;
(c) compania aeriană a comandat acest echipament înainte de 1 aprilie 1994;
(d) compania aeriană a acceptat termenul de livrare cel mai apropiat pentru modificările respective.
(2) Statele membre pot acorda derogări de la articolul 2 pentru avioanele care prezintă interes istoric.
Articolul 6
Statele membre pot acorda, pe baza principiului o derogare pentru fiecare avion comandat, derogări de la dispozițiile articolului 2 alineatul (1) pentru avioanele pentru care au fost comandate înainte de 1 aprilie 1994 câte un avion de înlocuire care respectă standardele capitolului 3 al anexei 16, cu condiția ca termenul de livrare cel mai rapid să fi fost acceptat de către companie.
Articolul 7
Sub rezerva aprobării din partea autorității competente a statului membru, companiile aeriene nu pot fi obligate, conform articolului 2 alineatul (1), să radieze din registre avioanele care nu respectă standardele din capitolul 3 al anexei 16 într-un ritm anual care să reprezinte mai mult de 10 % din flota proprie totală de avioane civile subsonice cu reacție.
Articolul 8
În cazuri individuale, statele membre pot autoriza utilizarea temporară pe aeroporturile de pe teritoriul lor a unor avioane care nu pot fi exploatate pe baza altor dispoziții din prezenta directivă. Această derogare se limitează la:
(a) avioane a căror utilizare este de natură excepțională, astfel încât nu ar fi justificat refuzul unei derogări temporare;
(b) avioane care efectuează zboruri necomerciale în scopul realizării unor lucrări de modificări, reparații sau întreținere.
Articolul 9
(1) Orice stat membru care acordă derogări conform articolelor 4-7 informează autoritățile competente ale celorlalte state membre și Comisia, indicând motivele deciziei sale.
(2) Orice stat membru recunoaște derogările acordate de către un alt stat membru pentru avioanele înmatriculate în registrele acestuia din urmă.
Articolul 10
(1) Statele membre adoptă actele cu putere de lege și actele administrative necesare aducerii la îndeplinire a prezentei directive înainte de 1 iulie 1992.
Actele adoptate de către statele membre conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere în momentul publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.
(2) Statele membre comunică Comisiei textul actelor de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.
Articolul 11
Prezenta directivă se adresează statelor membre.