Directiva Consiliului din 19 noiembrie 1991 de stabilire a normelor minime de protecție a porcilor

Articolul 1

Prezenta directivă stabilește normele minime privind protecția porcilor izolați în scopul creșterii și îngrășării.

Articolul 2

În sensul prezentei directive: 1. prin porc se înțelege un animal din specia porcină, indiferent de vârstă, crescut pentru reproducere sau îngrășare; 2. prin vier se înțelege un porc mascul puber, destinat reproducerii; 3. prin scrofiță se înțelege o femelă puberă din specia porcină, care încă nu a fătat; 4. prin scroafă se înțelege o femelă din specia porcină după prima fătare; 5. prin scroafă care alăptează se înțelege o femelă din specia porcină în perioada perinatală până la înțărcarea purceilor; 6. prin scroafă fără lapte și gestantă se înțelege o scroafă între momentul înțărcării și perioada perinatală; 7. prin purcel se înțelege porcul în perioada de la naștere până la înțărcare; 8. prin porc înțărcat se înțelege un purcel înțărcat, până la vârsta de zece săptămâni; 9. prin porc de producție se înțelege un porc de peste zece săptămâni până în momentul sacrificării sau al montei; 10. prin autoritate competentă se înțelege autoritatea competentă în sensul articolului 2 alineatul (6) din Directiva 90/425/CEE (6).

Articolul 3

Statele membre se asigură că: 1. — de la data de 1 ianuarie 1994, toate exploatațiile nou construite sau reconstruite și/sau puse în funcțiune pentru prima dată după această dată îndeplinesc cel puțin următoarea cerință: Suprafața spațiului liber de care dispune fiecare porc înțărcat sau porc de producție crescut în grup trebuie să fie de cel puțin: — 0,15 metri pătrați, pentru porcii cu o greutate medie egală sau mai mică de 10 kilograme; — 0,20 metri pătrați, pentru porcii cu o greutate medie cuprinsă între 10 și 20 kilograme; — 0,30 metri pătrați, pentru porcii cu o greutate medie cuprinsă între 20 și 30 kilograme; — 0,40 metri pătrați, pentru porcii cu o greutate medie cuprinsă între 30 și 50 kilograme; — 0,55 metri pătrați, pentru porcii cu o greutate medie cuprinsă între 50 și 85 kilograme; — 0,65 metri pătrați, pentru porcii cu o greutate medie cuprinsă între 85 și 110 kilograme; — 1,00 metru pătrat, pentru porcii cu o greutate medie mai mare de 110 kilograme; — de la data de 1 ianuarie 1998, normele minime menționate anterior se aplică în toate exploatațiile; 2. construirea sau amenajarea instalațiilor în care purcelele și scroafele sunt legate să fie interzise după data de 31 decembrie 1995. Cu toate acestea, utilizarea instalațiilor construite înainte de data de 1 ianuarie 1996 și care nu satisfac cerințele prevăzute la punctul 1 pot fi autorizate de către autoritatea competentă în funcție de rezultatele inspecțiilor prevăzute la articolul 7 alineatul (1) pentru o perioadă care să nu depășească în nici un caz data de 31 decembrie 2005. Dispozițiile prezentului articol nu se aplică exploatațiilor cu mai puțin de șase porci sau cinci scroafe cu purceii lor.

Articolul 4

(1) Statele membre urmăresc conformitatea condițiilor referitoare la creșterea porcilor cu dispozițiile generale stabilite în anexă. Cu toate acestea, până la data de 30 iunie 1995, autoritatea competentă din statele membre poate autoriza derogări de la capitolul I alineatele (3), (5), (8) și (11) din anexa menționată. (2) De asemenea, înainte de intrarea în vigoare a prezentei directive, Comisia stabilește, în colaborare cu statele membre, sub formă de recomandare, eventualele norme minime, complementare celor prevăzute în anexă, privind protecția porcilor.

Articolul 5

Dispozițiile prevăzute în anexă pot fi modificate, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 10, astfel încât să se țină seama de progresele științifice.

Articolul 6

La data de 1 octombrie 1997, Comisia înaintează Consiliului un raport, elaborat pe baza unui aviz al Comitetului științific veterinar, asupra sistemului sau sistemelor de creștere intensivă a animalelor care respectă cerințele de bunăstare a porcilor din punct de vedere patologic, zootehnic, fiziologic și comportamental, precum și asupra implicațiilor sociale și economice ale diverselor sisteme. Raportul în cauză trebuie să ia în considerare în mod special bunăstarea scroafelor crescute în diferite grade de izolare sau în grup și trebuie să fie însoțit de propuneri corespunzătoare, formulate pe baza concluziilor respectivului raport. Consiliul hotărăște cu majoritate calificată asupra acestor propuneri în termen de cel mult trei luni de la prezentarea lor.

Articolul 7

(1) Statele membre se asigură că se efectuează inspecții sub responsabilitatea autorității competente, pentru a verifica respectarea dispozițiilor prezentei directive și ale anexei. Inspecțiile în cauză, care pot fi efectuate cu ocazia controalelor realizate în alte scopuri, trebuie să acopere în fiecare an un eșantion reprezentativ din punct de vedere statistic pentru diferitele sisteme de creștere a animalelor din fiecare stat membru. (2) Comisia, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 10, stabilește un cod al normelor care trebuie urmate în cazul inspecțiilor prevăzute la alineatul (1). (3) La fiecare doi ani, înainte de ultima zi lucrătoare din luna aprilie și pentru prima dată înainte de data de 30 aprilie 1996, statele membre informează Comisia asupra rezultatului inspecțiilor efectuate în cursul celor doi ani precedenți, în conformitate cu prezentul articol, inclusiv asupra numărului de inspecții realizate în raport cu numărul exploatațiilor de pe teritoriul lor.

Articolul 8

Pentru a fi importate în Comunitate, animalele provenind din țări terțe trebuie să fie însoțite de un certificat eliberat de autoritatea competentă din țara respectivă, care să ateste că au beneficiat de un tratament cel puțin echivalent cu cel administrat animalelor de origine comunitară în conformitate cu prevederile prezentei directive.

Articolul 9

Experții veterinari ai Comisiei pot, în măsura în care acest lucru este necesar pentru aplicarea uniformă a prezentei directive, să efectueze, în colaborare cu autoritățile competente, controale la fața locului. Cu această ocazie, controlorii trebuie să pună în aplicare ei înșiși măsurile speciale de igienă care să excludă orice risc de transmitere a bolilor. Statul membru pe teritoriul căruia se efectuează un control acordă experților tot sprijinul necesar pentru îndeplinirea misiunii lor. Comisia informează autoritatea competentă a statului membru în cauză asupra rezultatului controalelor efectuate. Autoritatea competentă a statului membru în cauză ia măsurile care se dovedesc necesare ca urmare a controlului respectiv. În ceea ce privește relațiile cu țările terțe, se aplică dispozițiile capitolului III din Directiva 91/496/CEE (7). Dispozițiile generale de aplicare a prezentului articol sunt stabilite în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 10.

Articolul 10

(1) În cazul în care trebuie urmată procedura prevăzută în prezentul articol, Comitetul permanent veterinar instituit prin Decizia 68/361/CEE (8), denumit în continuare „comitet”, este sesizat de către președinte fără întârziere, fie la inițiativa acestuia, fie la cererea reprezentantului unui stat membru. (2) Reprezentantul Comisiei prezintă comitetului un proiect cu măsurile ce urmează să fie adoptate. Comitetul emite avizul cu privire la acest proiect în termenul pe care președintele îl poate stabili în funcție de urgența subiectului în cauză. Avizul este emis cu majoritatea prevăzută la articolul 148 alineatul (2) din tratat pentru deciziile pe care Consiliul trebuie să le adopte la propunerea Comisiei. În cadrul comitetului voturile reprezentanților statelor membre sunt ponderate în conformitate cu articolul menționat anterior. Președintele nu participă la vot. (3) Comisia adoptă măsurile preconizate, în cazul în care acestea sunt conforme cu avizul comitetului. (4) În cazul în care măsurile preconizate nu sunt conforme cu avizul comitetului sau în absența avizului, Comisia înaintează Consiliului, fără întârziere, o propunere cu privire la măsurile ce trebuie adoptate. Consiliul hotărăște cu majoritate calificată. În cazul în care, la expirarea unui termen de trei luni de la data înaintării către Consiliu, acesta nu hotărăște, măsurile propuse sunt adoptate de Comisie, cu excepția cazului în care Consiliul s-a pronunțat împotriva acestor măsuri cu majoritate simplă.

Articolul 11

(1) Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 1 ianuarie 1994. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta. Atunci când statele membre adoptă aceste dispoziții, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri. (2) Cu toate acestea, de la data stabilită la alineatul (1) în ceea ce privește protecția porcilor, statele membre pot, în conformitate cu normele generale din tratat, să mențină sau să aplice pe teritoriul lor dispoziții mai stricte decât cele prevăzute de prezenta directivă. Statele membre informează Comisia cu privire la orice măsură luată în acest sens.

Articolul 12

Prezenta directivă se adresează statelor membre.