Articolul 1
(1) Prezenta directivă stabilește condițiile de sănătate animală aplicabile schimburilor intracomunitare și importurilor de embrioni proaspeți și congelați de animale domestice din specia bovină provenind din țări terțe.
(2) Prezenta directivă nu se aplică embrionilor care rezultă dintr-o fertilizare in vitroși nici embrionilor supuși determinării sexului, scindării gemelare artificiale, clonării sau oricărei alte manipulări care afectează integritatea zonei pelucide.
Comisia prezintă Consiliului, înainte de 1 ianuarie 1992, un raport, însoțit de eventuale propuneri, privind condițiile de includere a acestor embrioni în domeniul de aplicare a prezentei directive.
Consiliul hotărăște cu privire la aceste propuneri cu majoritate calificată.
Articolul 2
În sensul prezentei directive, se aplică definițiile de la articolul 2 din Directiva 64/432/CEE și de la articolul 2 din Directiva 72/462/CEE, în cazul în care este necesar.
De asemenea, se înțelege prin:
(a) embrion: stadiul inițial de dezvoltare a unui animal domestic din specia bovină, în cazul în care se poate efectua transferul acestuia la o vacă „purtătoare”;
(b) echipă de colectare a embrionilor: un grup de tehnicieni sau o structură autorizată oficial, supravegheată de un medic veterinar al echipei competent, care răspunde de colectarea, tratarea și depozitarea embrionilor în conformitate cu condițiile enunțate la anexa A;
(c) medic veterinar al echipei: medicul veterinar responsabil de supravegherea unei echipe de colectare a embrionilor în conformitate cu condițiile enunțate la anexa A;
(d) lot de embrioni: o cantitate de embrioni care provine dintr-o singură prelevare și de la același donator și care este garantată de un singur certificat;
(e) țară de colectare: statul membru sau țara terță în care embrionii sunt produși, colectați, tratați și, dacă este cazul, depozitați, și din care aceștia sunt expediați spre un alt stat membru;
(f) laborator de diagnostic autorizat: un laborator situat pe teritoriul unui stat membru sau al unei țări terțe și autorizat de autoritatea veterinară competentă pentru a efectua testele de diagnostic prevăzute de prezenta directivă.
CAPITOLUL II
Norme privind schimburile intracomunitare
Articolul 3
Fiecare stat membru se asigură că embrionii sunt expediați de pe teritoriul său spre teritoriul altui stat membru numai în cazul în care îndeplinesc următoarele condiții:
(a) au fost concepuți ca urmare a unei inseminări artificiale cu materialul seminal al unui donator dintr-un centru de colectare a materialului seminal definit la articolul 2 litera (b) din Directiva 88/407/CEE (8). În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18, Comisia poate autoriza, în cazul anumitor rase speciale, schimburile cu embrioni concepuți prin montă naturală de către tauri a căror stare de sănătate respectă dispozițiile din anexa B la directiva menționată anterior;
(b) au fost colectați de la animale domestice din specia bovină a căror stare de sănătate respectă dispozițiile din anexa B la prezenta directivă;
(c) au fost colectați, tratați și depozitați de către o echipă autorizată de colectare a embrionilor în conformitate cu articolul 5 alineatul (1);
(d) au fost colectați, tratați și depozitați de către o echipă de colectare, în conformitate cu anexa A la prezenta directivă;
(e) sunt însoțiți, în timpul transportului în statul membru de destinație, de un certificat de sănătate animală în conformitate cu articolul 6 alineatul (1).
Articolul 4
(1) Statele membre care nu practică vaccinarea împotriva febrei aftoase pot, până la 31 decembrie 1992:
— să interzică introducerea pe teritoriul lor a embrionilor proaspeți provenind din state membre în care se practică vaccinarea și
— în cazul importului de embrioni congelați provenind din state membre în care se practică vaccinarea, să solicite, de asemenea, ca: (i) donatoarele să provină dintr-o exploatație: — în care nici un animal nu a fost vaccinat împotriva febrei aftoase în cele treizeci de zile anterioare colectării; — care să nu facă obiectul unor măsuri de interdicție sau de carantină în aplicarea Directivei 64/432/CEE; (ii) embrionii să fi fost depozitați în condiții autorizate pe o perioadă minimă de treizeci de zile înainte de expediere.
(2) Înainte de 1 ianuarie 1992, Consiliul reexaminează prezentul articol pe baza unui raport al Comisiei însoțit de eventuale propuneri.
Articolul 5
(1) Autorizarea unei echipe de colectare a embrionilor, prevăzută la articolul 3 litera (c), se acordă numai în cazul în care se respectă dispozițiile anexei A capitolul 1 și în cazul în care echipele de colectare a embrionilor sunt în măsură să respecte celelalte dispoziții din prezenta directivă.
Orice schimbare majoră în organizarea echipei trebuie semnalată autorității competente.
Autorizația echipei trebuie reînnoită de fiecare dată când se înlocuiește medicul veterinar al echipei sau se aduc schimbări majore organizării echipei sau laboratoarelor și echipamentelor de care dispune aceasta.
Medicul veterinar oficial controlează respectarea acestor dispoziții și retrage autorizația în cazul în care nu se mai respectă una sau mai multe dispoziții.
(2) Toate echipele autorizate de colectare a embrionilor sunt înregistrate de autoritatea competentă a statului membru în cauză, fiecare echipă primind un număr de înregistrare veterinară. Fiecare stat membru trimite o listă a echipelor de colectare, conținând numărul de înregistrare veterinară a acestora, celorlalte state membre și Comisiei, care sunt, de asemenea, informate cu privire la orice modificare a acestei liste.
În cazul în care un stat membru consideră că dispozițiile care reglementează autorizarea nu sunt sau nu mai sunt respectate de către o echipă de colectare a embrionilor dintr-un alt stat membru, acesta informează în acest sens autoritatea competentă a statului membru respectiv, care ia toate măsurile necesare și notifică autorității competente a primului stat membru deciziile adoptate și motivele luate în considerare.
În cazul în care primul stat membru consideră că nu au fost luate măsurile necesare sau că acestea nu sunt adecvate, informează în acest sens Comisia, care solicită avizul unuia sau al mai multor experți veterinari. Pe baza acestui aviz, statele membre pot fi autorizate, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17, să interzică provizoriu admiterea pe teritoriul lor a embrionilor colectați de către echipa în cauză.
Această autorizație poate fi retrasă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17, în conformitate cu noul aviz emis de unul sau de mai mulți experți veterinari.
Experții veterinari trebuie să fie resortisanți ai unui alt stat membru decât cele implicate în litigiu.
(3) Normele de aplicare a prezentului articol se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18.
Articolul 6
(1) Fiecare lot de embrioni este însoțit de un certificat de sănătate animală întocmit de medicul veterinar oficial al statului membru de colectare, în conformitate cu modelul din anexa C. Pentru fiecare lor trebuie întocmit un certificat separat.
(2) Certificatul de sănătate animală trebuie:
(a) să conțină o singură filă și să fie redactat cel puțin în limba sau în limbile oficiale ale statului membru de destinație;
(b) să fie prevăzut pentru un singur destinatar;
(c) să însoțească lotul de embrioni până la destinație, în original.
CAPITOLUL III
Norme privind importurile care provin din țări terțe
Articolul 7
(1) Importul de embrioni este autorizat numai în cazul în care provine din țări terțe sau din regiuni ale țărilor terțe care figurează pe o listă întocmită în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18. Această listă poate fi completată sau modificată în conformitate cu aceeași procedură.
(2) Pentru a decide dacă o țară terță sau regiuni ale acestei țări pot figura pe lista prevăzută la alineatul (1), se iau în considerare în special:
(a) starea de sănătate a acestor animale, a altor animale domestice și a șeptelului sălbatic din țara terță, având în vedere, în special, bolile animale exotice și situația sanitară veterinară a mediului țării respective, care ar putea compromite sănătatea șeptelului din statele membre;
(b) regularitatea și rapiditatea informațiilor furnizate de țara terță privind prezența pe teritoriul său a bolilor animale contagioase, în special a celor menționate în listele A și B ale Oficiului Internațional de Epizootii;
(c) normele țării terțe privind prevenirea și combaterea bolilor animalelor;
(d) structura serviciilor veterinare din țara terță și prerogativele de care dispun aceste servicii;
(e) organizarea și punerea în practică a prevenirii și combaterii bolilor animale contagioase și
(f) garanțiile pe care le poate oferi țara terță în ceea ce privește respectarea normelor din prezenta directivă.
(3) Lista prevăzută la alineatul (1) și toate modificările aduse acesteia se publică în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.
Articolul 8
(1) În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18, se întocmește o listă a echipelor de colectare a embrionilor care sunt autorizate în țările terțe să colecteze, să trateze sau să depoziteze embrioni destinați statelor membre. Această listă poate fi modificată sau completată în conformitate cu aceeași procedură.
(2) Pentru a decide dacă o echipă de colectare a embrionilor dintr-o țară terță poarte figura pe lista prevăzută la alineatul (1), se iau în considerare, în special, controlul veterinar efectuat în această țară asupra sistemelor de colectare a embrionilor, prerogativele de care dispun serviciile veterinare și supravegherea la care sunt supuse echipele de colectare a embrionilor.
(3) O echipă de colectare a embrionilor poate fi înscrisă pe lista prevăzută la alineatul (1) numai:
(a) în cazul în care își exercită activitățile în una dintre țările sau în regiuni ale țărilor care figurează pe lista prevăzută la articolul 7 alineatul (1);
(b) în cazul în care îndeplinește cerințele din anexa A;
(c) în cazul în care a fost autorizată oficial pentru exportul în Comunitate de către serviciile veterinare din țara terță în cauză și
(d) în cazul în care este inspectată de cel puțin două ori pe an de către un medic veterinar din țara terță în cauză.
Articolul 9
(1) Importul de embrioni de pe teritoriul unei țări terțe sau dintr-o regiune a teritoriului unei țări terțe care figurează pe lista întocmită în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) este autorizat numai în cazul în care embrionii:
(a) provin de la donatoare care, imediat înainte de prelevare, au staționat cel puțin șase luni pe teritoriul țării terțe în cauză și cel mult în două șepteluri care îndeplinesc cel puțin condițiile enunțate la alineatul (2);
(b) îndeplinesc condițiile de sănătate adoptate, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18, pentru importurile de embrioni din țara în cauză.
Pentru adoptarea cerințelor prevăzute la primul paragraf, se iau în considerare:
(a) situația sanitară veterinară din zona din jurul unității de colectare a embrionilor, acordându-se o atenție specială bolilor enumerate în lista A a Oficiului Internațional de Epizootii;
(b) starea de sănătate a șeptelului vizat pentru colectarea embrionilor, inclusiv dispozițiile privind examenele;
(c) starea de sănătate a donatoarei și dispozițiile privind examenele;
(d) cerințele privind colectarea, tratarea și depozitarea embrionilor.
(2) În ceea ce privește stabilirea condițiilor de sănătate animală, în conformitate cu alineatul (1), pentru tuberculoză, bruceloză bovină și leucoză bovină enzootică, se aplică, ca bază de referință, normele din anexele A și G la Directiva 64/432/CEE. Se poate decide, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18 și de la caz la caz, derogarea de la aceste dispoziții, în cazul în care țara terță în cauză furnizează garanții similare cel puțin echivalente în materie de sănătate animală.
(3) Articolul 4 se aplică mutatis mutandis.
Articolul 10
(1) Importul de embrioni este autorizat numai pe baza prezentării unui certificat de sănătate animală întocmit și semnat de către un medic veterinar oficial din țara terță de colectare.
Acest certificat trebuie:
(a) să fie redactat cel puțin în limba sau în limbile oficiale ale statului membru de destinație și în limba sau în limbile oficiale ale statului membru în care se efectuează controlul la import prevăzut la articolul 11;
(b) să fie prevăzut pentru un singur destinatar;
(c) să însoțească embrionii în original.
(2) Certificatul de sănătate animală trebuie redactat pe baza unui formular conform cu modelul stabilit în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18.
Articolul 11
(1) Fiecare lot de embrioni care ajunge pe teritoriul Comunității trebuie să facă obiectul unui control înainte de a fi pus în liberă circulație sau plasat sub un regim vamal.
Introducerea acestor embrioni în Comunitate este interzisă, în cazul în care, ca urmare a controlului la import efectuat la sosirea lor, se constată că:
— embrionii nu provin de pe teritoriul unei țări terțe sau din regiuni ale unei țări terțe incluse pe lista întocmită în conformitate cu articolul 7 alineatul (1);
— embrionii nu au fost colectați, tratați sau depozitați de către o echipă de colectare a embrionilor inclusă pe lista prevăzută la articolul 8 alineatul (1);
— embrionii provin de pe teritoriul unei țări terțe sau din regiuni ale unei țări terțe din care sunt interzise importurile în conformitate cu articolul 14 alineatul (2);
— certificatul de sănătate animală care însoțește embrionii nu îndeplinește condițiile enunțate la articolul 10 și stabilite în aplicarea acestuia.
Prezentul alineat nu se aplică loturilor de embrioni ajunse pe teritoriul Comunității și plasate sub un regim de tranzit vamal pentru a fi expediate spre un loc de destinație situat în afara teritoriului respectiv.
Cu toate acestea, alineatul anterior se aplică în caz de renunțare la tranzitul vamal în cursul transportului pe teritoriul Comunității.
(2) Statul membru de destinație poate lua măsurile necesare, inclusiv introducerea în carantină, pentru a obține dovezi sigure în ceea ce privește embrionii suspectați de contaminare cu germeni patogeni.
(3) În cazul în care importul de embrioni a fost interzis pe baza unuia dintre motivele indicate la alineatele (1) și (2) și în cazul în care țara terță exportatoare nu autorizează reexpedierea acestora în termen de treizeci de zile, autoritatea veterinară competentă a statului membru de destinație poate dispune distrugerea embrionilor.
Articolul 12
Fiecare lot de embrioni a cărui introducere în Comunitate a fost autorizată de un stat membru pe baza controlului prevăzut la articolul 11 alineatul (1) trebuie, cu ocazia expedierii sale spre teritoriul unui alt stat membru, să fie însoțit de certificatul original de sănătate animală sau de o copie legalizată a acestuia, iar originalul sau copia trebuie să fie vizate în mod corespunzător de autoritatea competentă responsabilă cu controlul efectuat în conformitate cu articolul 11.
Articolul 13
Cheltuielile care rezultă din aplicarea măsurilor adoptate în temeiul articolului 11 alineatele (2) și (3) sunt suportate de către expeditor, destinatar sau de către reprezentantul acestora, statele membre neacordând nici o compensație.
CAPITOLUL IV
Norme privind măsurile de salvgardare și de control
Articolul 14
(1) În cazul în care apare sau se răspândește o boală contagioasă care se poate răspândi prin embrioni sau în cazul în care alte motive de sănătate animală care pot compromite starea de sănătate a șeptelului dintr-un stat membru justifică acest lucru și în cazul în care:
— este vizat teritoriul unui stat membru, se pot aplica măsurile de salvgardare prevăzute la articolul 9 din Directiva 64/432/CEE;
— este vizat întregul teritoriu sau o parte a teritoriului unei țări terțe, statul membru de destinație interzice importul de embrioni, fie că este un import direct, fie că este un import indirect, efectuat prin intermediul altui stat membru și indiferent dacă embrionii provin de pe întreg teritoriul țării terțe sau doar dintr-o parte a acestuia.
(2) Măsurile luate de statele membre în temeiul alineatului (1), precum și abrogarea acestora, trebuie comunicate fără întârziere celorlalte state membre și Comisiei, menționându-se motivele care justifică aceste măsuri.
În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17, se poate decide că aceste măsuri trebuie modificate, în special în vederea coordonării lor cu măsurile adoptate de către celelalte state membre sau că trebuie abrogate.
(3) În cazul în care apare situația preconizată în alineatul (1) și în cazul în care se dovedește necesar ca și alte state membre să aplice măsurile adoptate în temeiul alineatului menționat anterior, modificate, dacă este cazul, în conformitate cu alineatul (2), se adoptă dispoziții adecvate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17. Reluarea importurilor provenind din țara terță în cauză este autorizată în conformitate cu aceeași procedură.
Articolul 15
(1) Experții veterinari ai Comisiei pot efectua controale la fața locului, în colaborare cu autoritățile competente din statele membre sau din țările terțe, în măsura în care acest lucru este indispensabil pentru a asigura aplicarea uniformă a prezentei directive.
Țara de colectare pe teritoriul căreia se efectuează un control acordă tot ajutorul necesar experților pentru îndeplinirea misiunii lor. Comisia informează țara de colectare în cauză cu privire la rezultatul controalelor efectuate.
Țara de colectare în cauză adoptă măsurile care se pot dovedi necesare pentru a lua în considerare rezultatele acestui control. În cazul în care țara de colectare nu adoptă aceste măsuri, Comisia, după examinarea situației în cadrul Comitetului permanent veterinar, poate să autorizeze statele membre să refuze introducerea pe teritoriul lor a embrionilor obținuți, tratați sau depozitați de către echipa de colectare în cauză sau să retragă autorizația în cazul țărilor terțe.
(2) Dispozițiile generale de aplicare a prezentului articol, în special în ceea ce privește frecvența și normele de efectuare a controalelor prevăzute la alineatul (1) primul paragraf, se stabilesc în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18.
CAPITOLUL V
Dispoziții finale
Articolul 16
Modificările care trebuie aduse anexelor, în special în vederea adaptării la evoluția tehnologică, se decid în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18.
Articolul 17
(1) În cazul în care trebuie urmată procedura definită la prezentul articol, comitetul este sesizat de președinte fără întârziere, fie la inițiativa acestuia, fie la cererea reprezentantului unui stat membru.
(2) Reprezentantul Comisiei prezintă comitetului un proiect cu măsurile ce urmează să fie adoptate. Comitetul își dă avizul cu privire la acest proiect în termenul pe care președintele îl poate stabili în funcție de urgența subiectului în cauză. Avizul este emis cu majoritatea prevăzută la articolul 148 alineatul (2) din tratat pentru deciziile pe care Consiliul trebuie să le adopte la propunerea Comisiei. În cadrul comitetului, voturile reprezentanților statelor membre sunt ponderate în conformitate cu articolul menționat anterior. Președintele nu participă la vot.
(3) Comisia adoptă măsurile preconizate, în cazul în care acestea sunt în conformitate cu avizul comitetului.
(4) În cazul în care măsurile preconizate nu sunt în conformitate cu avizul comitetului sau în absența avizului, Comisia prezintă Consiliului, fără întârziere, o propunere cu privire la măsurile ce trebuie adoptate. Consiliul hotărăște cu majoritate calificată.
În cazul în care, la expirarea unui termen de cincisprezece zile de la data prezentării la Consiliu, acesta nu hotărăște, măsurile propuse sunt adoptate de Comisie.
Articolul 18
(1) În cazul în care trebuie urmată procedura prevăzută de prezentul articol, comitetul este sesizat de președinte fără întârziere, fie la inițiativa acestuia, fie la cererea reprezentantului unui stat membru.
(2) Reprezentantul Comisiei prezintă comitetului un proiect cu măsurile ce urmează să fie adoptate. Comitetul își dă avizul cu privire la acest proiect în termenul pe care președintele îl poate stabili în funcție de urgența subiectului în cauză. Avizul este emis cu majoritatea prevăzută la articolul 148 alineatul (2) din tratat pentru deciziile pe care Consiliul trebuie să le adopte la propunerea Comisiei. În cadrul comitetului, voturile reprezentanților statelor membre sunt ponderate conform articolului menționat anterior. Președintele nu participă la vot.
(3) Comisia adoptă măsurile preconizate, în cazul în care acestea sunt în conformitate cu avizul comitetului.
(4) În cazul în care măsurile preconizate nu sunt în conformitate cu avizul comitetului sau în absența avizului, Comisia prezintă Consiliului, fără întârziere, o propunere cu privire la măsurile ce trebuie adoptate. Consiliul hotărăște cu majoritate calificată.
În cazul în care, la expirarea unui termen de trei luni de la data la care i-a fost prezentată propunerea, Consiliul nu hotărăște, măsurile propuse sunt adoptate de Comisie.
Articolul 19
(1) Prezenta directivă nu se aplică embrionilor colectați, tratați sau depozitați într-un stat membru înainte de 1 ianuarie 1991.
(2) Până la data intrării în vigoare a deciziilor adoptate în aplicarea articolelor 7, 8 și 9, statele membre nu aplică importurilor de embrioni provenind din țări terțe condiții mai favorabile decât cele care rezultă din aplicarea capitolului II.
Articolul 20
Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 1 ianuarie 1991. Statele membre informează Comisia cu privire la aceasta.
Articolul 21
Prezenta directivă se adresează statelor membre.