Directiva Consiliului din 13 aprilie 1989 de completare și modificare a Directivei 76/116/CEE în ceea ce privește calciul, magneziul, sodiul și sulful din îngrășăminte

Articolul 1

Pentru îngrășămintele CEE menționate la anexa I la Directiva 76/116/CEE se poate declara conținutul de magneziu, sodiu și sulf, cu condiția ca aceste elemente să fie prezente cel puțin în cantitățile minime specificate la articolul 2 din prezenta directivă și ca îngrășămintele CEE să fie în continuare conforme cerințelor din anexa I la Directiva 76/116/CEE. În aceste cazuri, denumirea tipului este completată cu mențiunea prevăzută la articolul 6 litera (b) din prezenta directivă.

Articolul 2

Pentru îngrășămintele CEE menționate la articolul 1 nu poate fi declarat conținutul de magneziu, sodiu și sulf decât dacă îngrășămintele conțin: — cel puțin 2 % oxid de magneziu (MgO), și anume 1,2 % Mg; — cel puțin 3 % oxid de sodiu (Na2O), și anume 2,2 % Na; — cel puțin 5 % trioxid de sulf (SO3), și anume 2 % S.

Articolul 3

(1) În sensul prezentei directive, declararea conținutului de calciu considerat ca element nutritiv se face doar pentru îngrășămintele de tipul 1 și 2 din lista menționată în anexa I, fără a aduce atingere alineatului (2). Statele membre pot dispune ca, pentru îngrășămintele introduse pe piață pe teritoriul lor, conținutul de calciu să fie declarat sub formă de oxid de calciu (CaO) ori sub formă de calciu elementar (Ca), sau sub ambele forme. Pentru transformarea conținutului de oxid de calciu în conținut de calciu se utilizează următoarea formulă: calciu (Ca) = oxid de calciu (CaO) × 0,715 (2) Conținutul de calciu solubil din îngrășămintele lichide care sunt destinate pulverizării foliare, poate fi indicat, în conformitate cu anexa I partea C din Directiva 76/116/CEE, atunci când conținutul menționat anterior ajunge la cel puțin 8 % oxid de calciu (= 5,7 % Ca).

Articolul 4

Îngrășămintele care îndeplinesc dispozițiile din prezenta directivă și din anexele la aceasta pot fi marcate „ÎNGRĂȘĂMÂNT CEE”.

Articolul 5

Statele membre pot dispune ca, pentru îngrășămintele comercializate pe teritoriul lor, exprimarea conținutului de magneziu, sodiu și sulf să se facă: — sub formă de oxid (MgO, Na2O, SO3) — sau sub formă de element (Mg, Na, S) — sau în ambele forme. Pentru transformarea conținutului de oxid de sodiu și al celui de trioxid de sulf în conținut de sodiu și, respectiv, de sulf, se utilizează următoarele formule: — sodiu (Na) = oxid de sodiu (Na2O) × 0,742; — sulf (S) = trioxid de sulf (SO3) × 0,400. Atunci când conținutul de oxid se obține prin calculul menționat anterior, valoarea declarată este valoarea rotunjită la zecimala cea mai apropiată.

Articolul 6

Mențiunile obligatorii pentru identificare: (a) mențiunea „ÎNGRĂȘĂMÂNT CEE” cu litere majuscule; (b) denumirea tipului de îngrășământ: — fie în conformitate cu anexa I la Directiva 76/116/CEE, completând denumirea tipului cu mențiunea „ce conține…”, urmată de numele sau simbolurile chimice ale elementelor menționate în prezenta directivă pe care le conțin îngrășămintele. Cifrele referitoare la conținutul de elemente menționate în Directiva 76/116/CEE pot fi urmate de cifre în paranteză referitoare la elementele care fac obiectul anexei I la prezenta directivă; — fie în conformitate cu anexa I la prezenta directivă; (c) conținutul garantat pentru fiecare nutrient și conținutul garantat exprimat în forme și/sau solubilități, în cazul în care acestea sunt specificate în anexele la directivele privind îngrășămintele. Conținutul de nutrienți din îngrășămintele simple și combinate trebuie exprimat în procente de masă, cu numere întregi sau, după caz, cu o zecimală. Atunci când un îngrășământ conține mai multe elemente declarabile, conținutul acestora se indică în ordinea următoare: N, P2O5 și/sau P, K2O și/sau K, CaO sau Ca, MgO și/sau Mg, Na2O și/sau Na, SO3 și/sau S. Formele și solubilitățile elementelor nutritive se exprimă de asemenea în procente de masă din îngrășământ, cu excepția cazului în care anexa I la Directiva 76/116/CEE prevede explicit exprimarea conținutului respectiv în alt mod. Conținutul de nutrienți se exprimă, atât prin denumirea lor în cuvinte, cât și prin simbolurile chimice corespunzătoare [de exemplu: azot (N), fosfor (P), pentaoxid de fosfor (P2O5), potasiu (K), oxid de potasiu (K2O), magneziu (Mg), oxid de magneziu (MgO), sodiu (Na), oxid de sodiu (Na2O), sulf (S), trioxid de sulf (SO3), calciu (Ca) și oxid de calciu (CaO)].

Articolul 7

Declararea conținutului de magneziu, sodiu și sulf din îngrășămintele menționate la articolul 1 se realizează într-unul dintre modurile următoare: — conținutul total exprimat în procente de masă din îngrășământ; — atunci când un element este solubil în totalitate în apă, se declară doar conținutul solubil în apă; — conținutul total și conținutul solubil în apă, exprimat în procente de masă din îngrășământ, atunci când solubilitatea atinge cel puțin un sfert din conținutul total. Conținuturile se determină conform condițiilor specificate pentru metodele de analiză prevăzute la articolul 8 din Directiva 76/116/CEE.

Articolul 8

Toleranțele admise în ceea ce privește valorile declarate de calciu, magneziu, sodiu și sulf sunt stabilite la un sfert din conținuturile declarate pentru elementele menționate până la o valoare absolută de cel mult 0,9 % pentru CaO, MgO, Na2O și SO3, și anume 0,64 pentru Ca, 0,55 pentru Mg, 0,67 pentru Na și 0,36 pentru S.

Articolul 9

Anexa I la Directiva 76/116/CEE se modifică după cum urmează: 1. în partea A, Îngrășăminte simple, la punctul III, Îngrășăminte potasice, se adaugă sub numărul 7 îngrășământul CEE kieserit cu sulfat de potasiu, menționat la anexa II la prezenta directivă; 2. în partea C, Îngrășăminte lichide, punctul 1, Îngrășăminte simple, se adaugă, sub numărul 3, îngrășământul CEE soluție de azotat de calciu, menționat în anexa II la prezenta directivă.

Articolul 10

(1) Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a se conforma prezentei directive în termen de cel mult douăsprezece luni de la notificarea acesteia (6). Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta. (2) Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre dispozițiile de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 11

Prezenta directivă se adresează statelor membre.