Articolul 1
Ca parte a programului de anchete statistice al Comunității, între anii 1988 și 1997, statele membre efectuează anchete ale structurilor exploatațiilor agricole aflate pe teritoriile lor. Perioadele de referință ale acestor anchete sunt prevăzute în articolele 2 și 3.
Articolul 2
(1) Conform recomandării FAO privind recensământul agricol mondial, statele membre efectuează o anchetă de bază în una sau mai multe etape sub forma unui recensământ general (anchetă completă) al tuturor exploatațiilor agricole între 1 decembrie 1988 și 1 martie 1991. Recensământul ia în considerare anul agricol corespunzător recoltei care urmează a fi culeasă în 1989 sau 1990.
Totuși, statele membre pot utiliza anchete prin sondaj aleatoriu, numite în continuare „anchete prin sondaj” pentru anumite caracteristici; rezultatele astfel obținute se extrapolează.
(2) Statele membre pot, însă, reporta sau amâna realizarea anchetei de bază cu cel mult 12 luni, caz în care efectuează o anchetă prin sondaj pe lângă ancheta de bază, cu privire la unul dintre anii agricoli (1989/1990).
Articolul 3
Se efectuează următoarele anchete privind structura exploatațiilor agricole în una sau mai multe etape, sub forma anchetelor complete sau prin sondaj:
a) între 1 decembrie 1992 și 1 martie 1994, cu privire la anul agricol corespunzător recoltei care urmează să fie culeasă în 1993 (anchetă de structură 1993);
b) între 1 decembrie 1994 și 1 martie 1996, cu privire la anul agricol corespunzător recoltei care urmează să fie culeasă în 1995 (anchetă de structură 1995); și
c) între 1 decembrie 1996 și 1 martie 1998, cu privire la anul agricol corespunzător recoltei care urmează să fie culeasă în 1997 (anchetă de structură 1997);
Articolul 4
Statele membre care efectuează anchete prin sondaj iau măsurile necesare pentru obținerea unor rezultate fiabile la diversele niveluri de agregare cerute, care sunt următoarele:
— regiunile menționate în articolul 8;
— diviziunile menționate în articolul 8 (numai pentru ancheta de bază);
și, în măsura în care acestea au importanță locală,
— „zonele agricole defavorizate” în conformitate cu articolul 3 din Directiva 75/268/CEE (4), modificată ultima dată de Regulamentul (CEE) nr. 797/85 (5) și „zonele montane” în conformitate cu alineatul (3) din același articol;
— principalele tipuri de culturi agricole conform Deciziei 85/377/CEE (6);
— tipurile speciale de culturi agricole conform aceleiași decizii.
Articolul 5
În sensul aplicării prezentului regulament:
a) prin „exploatație agricolă” se înțelege o singură unitate, atât din punct de vedere tehnic, cât și economic, cu o conducere unică și care produce produse agricole;
b) prin „suprafață agricolă utilizată pentru producția agricolă” se înțelege suprafața totală compusă din teren arabil, pășune permanentă și fâneață, teren utilizat pentru culturi permanente și grădini de legume.
Articolul 6
Ancheta cuprinde:
a) exploatațiile agricole în care suprafața agricolă utilizată pentru exploatare agricolă este de cel puțin un hectar;
b) exploatațiile agricole în care suprafața agricolă utilizată pentru exploatare agricolă este mai mică de un hectar, dacă acestea produc un anumit procent pentru vânzare sau dacă producția lor depășește anumite praguri fizice.
Cu toate acestea, statele membre care utilizează un prag de anchetă diferit se angajează să fixeze acest prag la un nivel care să excludă doar exploatațiile cele mai mici care împreună contribuie cu 1 % sau mai puțin la marja brută standard totală (MBS), în sensul Deciziei 85/377/CEE, pentru statul membru în cauză.
Înainte de efectuarea anchetelor, statele membre informează Comisia asupra metodelor folosite la fixarea pragurilor.
Articolul 7
(1) În cazul culturilor combinate, suprafața agricolă utilizată pentru producție se alocă între diversele culturi proporțional cu suprafața de teren necesară acestora.
Procedura de alocare și, dacă este cazul, excepțiile de la regula generală, se stabilesc de către statele membre, de comun acord cu Comisia.
Pe lângă aceasta, suprafața utilizată pentru culturi combinate se înregistrează separat de suprafața agricolă utilizată (SAU) în conformitate cu grupările trecute în anexa 1.
(2) Suprafața utilizată pentru culturi secundare succesive se înregistrează separat de „suprafața agricolă utilizată”.
Culturile secundare succesive se enumeră în conformitate cu grupările trecute în anexa 1.
Articolul 8
(1) Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că informațiile strânse în cadrul anchetelor menționate în prezentul regulament sunt în conformitate cu caracteristicile trecute în anexa 1. Modificările care vor fi aduse listei cu caracteristicile pentru ancheta din perioada 1993-1997 se stabilesc în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 15.
(2) Definițiile privind caracteristicile, regiunile și diviziunile sunt cele stabilite în Decizia 83/461/CEE (7), modificată de Deciziile 85/622/CEE (8) și 85/643/CEE (9); orice modificare se aprobă în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 15.
(3) Dacă, în scopul aplicării tipologiei comunitare pentru exploatațiile agricole din unele state membre, au fost stabilite marje brute standard în legătură cu subdiviziunile unor caracteristici trecute în anexa 1, statele membre respective strâng toate informațiile necesare pentru a permite aplicarea acestor marje brute standard.
Articolul 9
Statele membre iau măsurile corespunzătoare pentru efectuarea anchetelor pe teritoriile lor. În mod special, acestea:
a) întocmesc chestionare corespunzătoare pentru strângerea informațiilor prevăzute în lista de caracteristici menționată în articolul 8 alineatul (1);
b) verifică completarea chestionarelor și credibilitatea răspunsurilor; dacă este necesar și în măsura posibilului, completează datele lipsă și corectează datele greșite.
Articolul 10
Statele membre înaintează Oficiului de Statistică al Comunităților Europene informațiile menționate în articolul 8 alineatul (1), obținute din recensământ și din anchetele prin sondaj în conformitate cu procedura prevăzută în anexa II și denumită în continuare „proiectul Eurofarm”.
Articolul 11
Statele membre furnizează Oficiului de Statistică al Comunităților Europene orice informații care li se solicită cu privire la organizarea și metodologia anchetelor prevăzute în prezentul regulament; în mod special, furnizează detalii asupra calendarului activităților de culegere a datelor pe teren.
Articolul 12
În contextul proiectului Eurofarm, Oficiul de Statistică al Comunităților Europene răspunde de diseminarea rezultatelor în tabele ale anchetei. Detaliile practice ale acestei diseminări se stabilesc în comun de către comitetele de resort și grupurile de lucru.
Articolul 13
La fiecare trei ani și prima dată până la 31 decembrie 1992 cel târziu, Comisia înaintează Consiliului un raport privind derularea proiectului Eurofarm. Aceasta propune eventuale modificări la prezentul regulament.
Articolul 14
(1) Ca o contribuție la cheltuielile efectuate de statele membre pentru realizarea anchetei de bază și a anchetelor prevăzute în articolul 3, suma de 20 ECU, pentru fiecare din exploatațiile în legătură cu care se înaintează Oficiului de Statistică al Comunităților Europene rezultatele complete ale anchetei, se rambursează până la valorile maxime per anchetă de:
— 100 000 ECU pentru Luxemburg;
— 500 000 ECU pentru Belgia și Danemarca;
— 700 000 ECU pentru Olanda;
— 1 100 000 ECU pentru Irlanda;
— 1 300 000 ECU pentru Regatul Unit;
— 2 000 000 ECU pentru Germania, Grecia, Spania, Franța, Italia și Portugalia.
Estimările alocărilor necesare pentru acoperirea costului celor patru anchete se înregistrează în bugetul general al Comunităților Europene.
(2) Resursele financiare considerate necesare pentru derularea și gestionarea proiectului Eurofarm se acordă de către Comisie până la valorile maxime anuale de:
— 480 000 ECU pentru 1989;
— 480 000 ECU pentru 1990;
— 240 000 ECU pentru 1991;
— 80 000 ECU pentru perioada 1992-1998,
pentru a fi înregistrate în bugetul general al Comunităților Europene.
Articolul 15
(1) Dacă trebuie urmată procedura prevăzută în prezentul articol, Comitetul permanent pentru statistică agricolă (denumit în continuare „comitet”) este sesizat de președinte, fie la inițiativa acestuia, fie la cererea reprezentantului unui stat membru.
(2) Reprezentantul Comisiei înaintează comitetului un proiect cu măsurile ce urmează să fie adoptate. Comitetul își dă avizul cu privire la acest proiect de măsuri în termenul pe care președintele îl poate stabili în funcție de urgența subiectului în cauză. Avizul se adoptă cu o majoritate de 54 de voturi, voturile statelor membre fiind ponderate în conformitate cu articolul 148 alineatul (2) din Tratat. Președintele nu participă la vot.
(3) Comisia adoptă măsuri care intră în vigoare imediat. În cazul în care aceste măsuri nu sunt în conformitate cu avizul comitetului, Comisia le înaintează imediat Consiliului; în acest caz, Comisia poate amâna aplicarea măsurilor pe care le adoptă cu cel mult o lună de la data la care au fost înaintate Consiliului.
Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, poate lua o decizie diferită în termen de o lună.
Articolul 16
Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.