Articolul 1
În sensul prezentei directive:
— „echipament terminal” reprezintă echipamentul racordat în mod direct sau indirect la terminația unei rețele publice de telecomunicații, în scopul trimiterii, prelucrării sau recepționării de informații. Racordarea este indirectă atunci când echipamentul este amplasat între terminal și terminația rețelei. În ambele cazuri de racordare (directă sau indirectă), aceasta se poate efectua prin cablu, fibre optice sau electromagnetic. Echipament terminal mai înseamnă stațiile satelit destinate numai recepției care nu sunt reracordate la rețeaua publică dintr-un stat membru;
— „întreprindere” reprezintă organismul public sau privat căruia un stat membru îi acordă drepturi speciale sau exclusive de import, comercializare, racordare, punere în serviciu și/sau întreținere a echipamentelor terminale pentru telecomunicații.
Articolul 2
Statele membre care au acordat întreprinderilor drepturi speciale sau exclusive în sensul articolului 1 trebuie să asigure retragerea acestor drepturi.
La cel mult trei luni de la notificarea prezentei directive, acestea informează Comisia cu privire la măsurile luate sau la proiectele legislative introduse în acest sens.
Articolul 3
Statele membre trebuie să asigure agenților economici dreptul de a importa, comercializa, racorda, pune în serviciu și întreține echipamentele terminale. Totuși, statele membre:
— pot, în lipsa specificațiilor tehnice, să refuze aprobarea de racordare și punere în serviciu a echipamentelor terminale în cazurile în care, în baza unui aviz motivat al organismului menționat în articolul 6, aceste echipamente nu întrunesc exigențele esențiale prevăzute la articolul 2 alineatul (17) din Directiva 86/361/CEE;
— pot solicita ca agenții economici să posede calificările tehnice necesare racordării, punerii în serviciu și întreținerii echipamentelor terminale în baza unor criterii obiective, nediscriminatorii și disponibile publicului larg.
Articolul 4
Statele membre trebuie să asigure utilizatorilor accesul la noile puncte de terminație ale rețelelor publice și ca particularitățile fizice ale acestor puncte să fie publicate nu mai târziu de 31 decembrie 1988.
Accesul la punctele de terminație ale rețelelor publice existente la 31 decembrie 1988 se acordă într-un interval rezonabil de timp oricărui utilizator care a solicitat acest lucru.
Articolul 5
(1) Statele membre transmit Comisiei, nu mai târziu de data menționată în articolul 2, lista tuturor specificațiilor tehnice și a procedurilor pentru aprobarea de tip care se utilizează în cazul echipamentelor terminale și furnizează, de asemenea, referințele publicațiilor.
În cazul în care acestea nu au fost încă publicate într-un stat membru, statul membru respectiv asigură publicarea lor, nu mai târziu de datele menționate în articolul 8.
(2) Statele membre asigură legiferarea și publicarea tuturor celorlalte specificații și proceduri de omologare pentru echipamentele terminale. Statele membre transmit Comisiei, sub formă de proiect, specificațiile tehnice și procedurile de omologare, în conformitate cu Directiva 83/189/CEE și cu planificarea prevăzută în articolul 8.
Articolul 6
Statele membre se asigură că, de la 1 iulie 1989, răspunderea pentru elaborarea specificațiilor menționate în articolul 5, monitorizarea aplicării acestora și omologarea se încredințează unui organism independent de întreprinderile publice sau private care furnizează bunuri și/sau servicii în sectorul telecomunicațiilor.
Articolul 7
Statele membre întreprind măsurile necesare pentru a asigura că întreprinderile în sensul articolului 1 le oferă clienților posibilitatea de a rezilia, cu un preaviz de maximum un an, contractele de leasing sau de întreținere privind echipamentele terminale care, la data încheierii contractelor, constituiau obiectul drepturilor speciale sau exclusive.
În cazul echipamentelor terminale care necesită omologarea, statele membre se asigură că posibilitatea de reziliere a contractelor este acordată de către întreprinderile în cauză nu mai târziu de datele prevăzute în articolul 8. În cazul echipamentelor terminale care nu necesită o omologare, statele membre introduc această posibilitate nu mai târziu de data prevăzută în articolul 2.
Articolul 8
Statele membre informează Comisia cu privire la proiectele de specificații tehnice și de proceduri de omologare prevăzute la articolul 5 alineatul (2):
— nu mai târziu de 31 decembrie 1988, în ceea ce privește echipamentele din categoria A de pe lista din anexa I;
— nu mai târziu de 30 septembrie 1989, în ceea ce privește echipamentele din categoria B de pe lista din anexa I;
— nu mai târziu de 30 iunie 1990, în ceea ce privește celelalte echipamente terminale din categoria C de pe lista din anexa I.
Statele membre pun în vigoare aceste specificații și proceduri de omologare la expirarea procedurii prevăzute în Directiva 83/189/CEE.
Articolul 9
Statele membre furnizează Comisiei, la fiecare sfârșit de an, un raport care să permită acesteia monitorizarea respectării dispozițiilor articolelor 2, 3, 4, 6 și 7.
Un plan al acestui raport se regăsește în anexa II.
Articolul 10
Dispozițiile prezentei directive nu aduc atingere dispozițiilor cuprinse în actele de aderare a Spaniei și Portugaliei, în special articolelor 48 și 208 din actul de aderare.
Articolul 11
Prezenta directivă se adresează statelor membre.