Articolul 1
Definiții
În sensul prezentei convenții:
(1) „strat de ozon” înseamnă stratul de ozon atmosferic prezent deasupra stratului limită al planetei.
(2) „efecte nefaste” înseamnă modificările aduse mediului fizic și biotic, inclusiv schimbările climatice, care exercită efecte nocive semnificative asupra sănătății umane sau asupra compoziției, rezistenței și productivității ecosistemelor naturale sau amenajate sau asupra materialelor utile umanității.
(3) „tehnologie sau material alternativ” înseamnă o tehnologie sau echipamente a căror utilizare permite reducerea sau excluderea efectivă a emisiilor de substanțe ce au sau pot să aibă efecte nefaste asupra stratului de ozon.
(4) „substanțe alternative” înseamnă substanțele care reduc, elimină sau evită efectele nefaste asupra stratului de ozon.
(5) „părți” înseamnă părțile la prezenta convenție, cu condiția ca textul respectiv să nu impună o altă interpretare.
(6) „organizație regională de integrare economică” înseamnă o organizație constituită din state suverane dintr-o regiune dată care are competență în domenii care intră sub incidența convenției sau a protocoalelor sale și a fost legal autorizată, în conformitate cu procedurile sale interne, să semneze, să ratifice, să accepte, să aprobe convenția sau protocoalele sale sau să adere la acestea.
(7) „protocoale” înseamnă protocoalele la prezenta convenție.
Articolul 2
Obligații generale
(1) Părțile iau măsurile adecvate în conformitate cu dispozițiile prezentei convenții și ale protocoalelor în vigoare la care sunt părți pentru a proteja sănătatea umană și mediul împotriva efectelor nefaste rezultate sau care pot să rezulte din activitățile umane care modifică sau pot modifica stratul de ozon.
(2) În acest scop, părțile, în funcție de mijloacele de care dispun și posibilitățile lor:
(a) cooperează, prin observații sistematice, cercetare și schimburi de informații pentru a înțelege mai bine și a aprecia efectele activității umane asupra stratului de ozon și efectele pe care le exercită modificările stratului de ozon asupra sănătății umane și mediului;
(b) adoptă acte cu putere de lege și norme și măsuri administrative adecvate și cooperează pentru armonizarea politicilor care vizează reglementarea, limitarea, reducerea și prevenirea activităților umane ce intră în jurisdicția sau controlul lor, dacă se dovedește că aceste activități au sau pot avea efecte nefaste în urma modificării sau a modificării posibile a stratului de ozon;
(c) cooperează pentru a formula măsuri, proceduri și norme convenite pentru aplicarea prezentei convenții în vederea adoptării protocoalelor și anexelor;
(d) cooperează cu organele internaționale competente pentru aplicarea efectivă a prezentei convenții și a protocoalelor la care ele sunt părți.
(3) Dispozițiile prezentei convenții nu aduc atingere dreptului părților de a adopta, în conformitate cu dreptul internațional, măsuri interne mai riguroase decât cele prevăzute la alineatele (1) și (2) menționate anterior și, de asemenea, nu afectează măsurile interne suplimentare deja luate de către una dintre părți, sub rezerva ca aceste măsuri să nu fie incompatibile cu obligațiile părților respective în temeiul prezentei convenții.
(4) Aplicarea prezentului articol se bazează pe considerații științifice și tehnice pertinente.
Articolul 3
Cercetarea și observațiile sistematice
(1) Părțile se angajează, dacă este cazul, să întreprindă cercetări și evaluări științifice sau să coopereze la realizarea cercetărilor și evaluărilor științifice, direct sau prin intermediul organelor internaționale competente, cu privire la:
(a) procesele fizice și chimice care pot aduce atingere stratului de ozon;
(b) efectele asupra sănătății umane și alte efecte biologice ale oricărei modificări a stratului de ozon, în special cele care rezultă din modificările razelor ultraviolete de origine solară având o acțiune biologică (UV-B);
(c) impactul asupra climei cauzat de o modificare a stratului de ozon;
(d) efectele oricărei modificări a stratului de ozon și ale modificărilor razelor UV-B asupra materialelor naturale și sintetice utile umanității;
(e) substanțele, practicile, procedeele și activitățile care pot aduce atingere stratului de ozon și efectele lor cumulative;
(f) substanțele și tehnologiile alternative;
(g) problemele socio-economice conexe;
și după cum se precizează în anexele I și II.
(2) Părțile se angajează să promoveze sau să stabilească, dacă este cazul, direct sau prin intermediul organelor internaționale competente și ținând seama, în totalitate, de legislația lor națională și de activitățile pertinente, atât la nivel național, cât și internațional, programe comune sau complementare în scopul observațiilor sistematice ale stării stratului de ozon și ale altor parametri pertinenți, în conformitate cu dispozițiile anexei I.
(3) Părțile se angajează să coopereze, direct sau prin intermediul organelor internaționale competente, pentru a asigura colectarea, validarea și transmiterea datelor obținute prin cercetare și a datelor observate, prin intermediul unor centre de date mondiale adecvate și într-o manieră regulată și fără întârziere nejustificată.
Articolul 4
Cooperarea în domeniile juridic, științific și tehnic
(1) Părțile facilitează și încurajează schimbul informațiilor științifice, tehnice, socio-economice, comerciale și juridice adecvate în sensul prezentei convenții și după cum se precizează în anexa II. Părțile furnizează aceste informații organelor autorizate. Orice organ care primește informații considerate confidențiale de partea care le furnizează se asigură ca acestea să nu fie divulgate și le reunește pentru a le proteja caracterul confidențial înainte de a le pune la dispoziția tuturor părților.
(2) Părțile cooperează, în conformitate cu legislația, reglementările și practicile lor naționale și ținând seama, în special, de nevoile țărilor în curs de dezvoltare pentru a promova, direct sau prin intermediul organelor internaționale competente, punerea la punct și transferul tehnologiilor și al cunoștințelor. Cooperarea se va face în special prin metodele următoare:
(a) facilitarea achiziționării tehnologiilor alternative de către celelalte părți;
(b) furnizarea informațiilor privind tehnologiile și echipamentele alternative și a manualelor sau ghidurilor speciale în materie;
(c) furnizarea materialului și a instalațiilor de cercetare și de observații sistematice necesare;
(d) asigurarea pregătirii adecvate a personalului științific și tehnic.
Articolul 5
Comunicarea informațiilor
Părțile transmit conferinței părților instituite prin articolul 6, prin intermediul secretariatului, informații privind măsurile adoptate în conformitate cu prezenta convenție și protocoalele la care ele sunt părți, forma și frecvența acestor rapoarte fiind determinată de reuniunile părților prin instrumentele corespunzătoare.
Articolul 6
Conferința părților
(1) Prezentul articol instituie o conferință a părților. Prima reuniune a conferinței părților va fi convocată de secretariatul desemnat cu titlu provizoriu, în conformitate cu articolul 7, la un an cel târziu de la intrarea în vigoare a prezentei convenții. Prin urmare, reuniuni ordinare ale conferinței părților vor avea loc periodic, potrivit frecvenței hotărâte de conferință la prima ei reuniune.
(2) Reuniuni extraordinare ale conferinței părților pot avea loc în orice alt moment, dacă aceasta o consideră necesar sau la cererea scrisă a unei părți, sub rezerva ca această cerere să fie sprijinită de cel puțin o treime din părți, în termen de șase luni de la notificarea părților respective de către secretariat.
(3) Conferința părților va hotărî și va adopta prin consens propriul său regulament de ordine interioară și propriul său regulament financiar, regulamentele de ordine interioară și regulamentele financiare ale oricărui organ subsidiar pe care ar putea să îl creeze și dispozițiile financiare care vor reglementa funcționarea secretariatului.
(4) Conferința părților analizează în permanență aplicarea prezentei convenții și, în plus:
(a) stabilește forma și frecvența comunicării informațiilor care trebuie să fie prezentate în conformitate cu articolul 5 și examinează respectivele informații, precum și rapoartele prezentate de către orice organ subsidiar;
(b) studiază informațiile științifice despre starea stratului de ozon, modificarea posibilă a acestuia și efectele posibile ale acestei modificări;
(c) favorizează, în conformitate cu articolul 2, armonizarea politicilor, strategiilor și măsurilor adecvate pentru reducerea la minim a deversărilor de substanțe care modifică sau pot să modifice stratul de ozon și face recomandări privind orice alte măsuri legate de prezenta convenție;
(d) adoptă, în conformitate cu articolul 3 și 4, programe de cercetare, de observații sistematice, de cooperare științifică și tehnică, de schimb de informații și de transfer de tehnologie și cunoștințe;
(e) analizează și adoptă, dacă este necesar, modificările prezentei convenții și ale anexelor sale, în conformitate cu articolele 9 și 10;
(f) analizează modificările oricărui protocol și anexele la orice protocol și recomandă, dacă se hotărăște, adoptarea acestora părților la protocolul în cauză;
(g) analizează și adoptă, dacă este necesar, anexele suplimentare la prezenta convenție în conformitate cu articolul 10;
(h) analizează și adoptă, dacă este necesar, protocoalele în conformitate cu articolul 8;
(i) stabilește organele subsidiare considerate necesare pentru aplicarea prezentei convenții;
(j) își asigură, dacă este necesar, serviciile organismelor internaționale și ale comitetelor științifice competente, în special cele ale Organizației Meteorologice Mondiale, ale Organizației Mondiale a Sănătății, precum și ale Comitetului de Coordonare pentru Stratul de Ozon, pentru cercetări științifice, observații sistematice și alte activități în conformitate cu obiectivele prezentei convenții; ea utilizează, de asemenea, dacă este cazul, informațiile emise de aceste organe și comitete;
(k) analizează și adoptă orice altă măsură necesară îndeplinirii obiectivelor prezentei convenții.
(5) Organizația Națiunilor Unite, instituțiile sale specializate și Agenția Internațională a Energiei Atomice, precum și orice stat care nu este parte la prezenta convenție, pot fi reprezentate la reuniunile conferinței prin observatori. Oricărui organ sau organism național sau internațional, guvernamental sau neguvernamental, calificat în domeniile legate de protejarea stratului de ozon, care a informat secretariatul cu privire la dorința sa de a fi reprezentat la o reuniune a conferinței ca observator, îi poate fi admisă participarea, cu condiția ca cel puțin o treime din părțile prezente să nu se opună. Admiterea și participarea observatorilor se subordonează respectării regulamentului de procedură adoptat de conferința părților.
Articolul 7
Secretariatul
(1) Funcțiile secretariatului sunt următoarele:
(a) organizarea reuniunilor părților în conformitate cu articolele 6, 8, 9 și 10 și asigurarea serviciului acestora;
(b) stabilirea și transmiterea unui raport bazat pe informațiile primite în conformitate cu articolele 4 și 5, precum și pe cele obținute cu ocazia reuniunilor organelor subsidiare create în temeiul articolului 6;
(c) achitarea de funcțiile care îi revin în temeiul oricărui protocol la prezenta convenție;
(d) stabilirea de rapoarte asupra activităților încheiate în exercițiul funcțiilor care îi revin în temeiul prezentei convenții și prezentarea acestora conferinței părților;
(e) asigurarea coordonării necesare cu alte organisme internaționale competente și, în special, încheierea de acorduri administrative și contractuale care ar putea să îi fie necesare pentru îndeplinirea eficientă a funcțiilor sale;
(f) achitarea de orice alte funcții pe care conferința decide să i le încredințeze.
(2) Funcțiile secretariatului vor fi exercitate provizoriu de Programul Organizației Națiunilor Unite pentru Mediu până la sfârșitul primei reuniuni ordinare a conferinței părților ținute în conformitate cu articolul 6. La prima sa reuniune ordinară, conferința părților va desemna secretariatul printre organizațiile internaționale competente care s-au oferit să asigure funcțiile de secretariat prevăzute de prezenta convenție.
Articolul 8
Adoptarea protocoalelor
(1) Conferința părților poate, în timpul unei reuniuni, să adopte protocoale la prezenta convenție, în conformitate cu articolul 2.
(2) Secretariatul comunică textul oricărui protocol propus părților cu cel puțin șase luni înaintea reuniunii menționate anterior.
Articolul 9
Modificarea convenției sau a protocoalelor
(1) Oricare dintre părți poate să propună modificări la prezenta convenție sau la un protocol. Aceste modificări țin seama, în mod corespunzător, între altele, de considerațiile științifice și tehnice specifice.
(2) Modificările la prezenta convenție se adoptă la o reuniune a conferinței părților. Modificările unui protocol se adoptă la o reuniune a părților la protocolul în cauză. Textul oricărei modificări propuse a prezentei convenții sau a unuia dintre protocoale, cu excepția cazului în care există o dispoziție contrară în protocolul în cauză, este comunicat părților de către secretariat cu cel puțin șase luni înaintea reuniunii la care se propune adoptarea acestei modificări. Secretariatul comunică, de asemenea, modificările propuse semnatarilor prezentei convenții spre informare.
(3) Părțile depun toate eforturile pentru a ajunge, în ceea ce privește orice modificare propusă prezentei convenții, la un acord prin consens. În cazul în care s-au epuizat toate eforturile în scopul ajungerii la consens și nu s-a realizat nici un acord, modificarea se adoptă, în ultimă instanță, printr-un vot cu majoritate de trei sferturi din părțile prezente la reuniune și care au votat și este supusă de către depozitar părților spre ratificare, aprobare sau acceptare.
(4) Procedura expusă la alineatul (3) menționat anterior se aplică modificărilor oricărui protocol al convenției, cu excepția situației în care majoritatea de două treimi din părțile la protocol considerate prezente la reuniune și care și-au exprimat votul este considerată suficientă pentru adoptarea modificărilor.
(5) Ratificarea, aprobarea sau acceptarea modificărilor se notifică în scris depozitarului. Modificările adoptate în conformitate cu alineatul (3) sau (4) menționate anterior intră în vigoare între părțile care le-au acceptat în a nouăzecea zi după ce depozitarul a primit notificarea ratificării, aprobării sau acceptării lor de către cel puțin trei sferturi din părțile la prezenta convenție sau de către cel puțin două treimi din părțile la protocolul în cauză, în cazul în care nu există dispoziții contrare ale protocolului în cauză. Prin urmare, modificările intră în vigoare în ceea ce privește orice altă parte în a nouăzecea zi de la depunerea de către partea respectivă a instrumentului său de ratificare, aprobare sau acceptare a modificărilor.
(6) În sensul prezentului articol, „părți prezente la reuniune și care participă la vot” reprezintă părțile prezente la reuniune care au emis un vot afirmativ sau negativ.
Articolul 10
Adoptarea anexelor și modificarea acestor anexe
(1) Anexele la prezenta convenție sau la orice protocol fac parte integrantă din convenție sau din respectivul protocol, după caz, și, cu excepția cazurilor în care există dispoziții contrare speciale, orice trimitere la prezenta convenție sau la protocoale este, de asemenea, o trimitere la anexele la aceste instrumente. Anexele în cauză se limitează la probleme științifice, tehnice și administrative.
(2) Cu excepția cazurilor în care există dispoziții contrare în orice protocol privind propriile anexe, propunerea, adoptarea și intrarea în vigoare ale anexelor suplimentare la prezenta convenție sau ale anexelor la un protocol sunt reglementate de procedura următoare:
(a) anexele la prezenta convenție se propun și se adoptă în conformitate cu procedura descrisă la articolul 9 alineatele (2) și (3); anexele la orice protocol se propun și se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 9 alineatele (2) și (4);
(b) orice parte care nu este în măsură să aprobe o anexă suplimentară la prezenta convenție sau o anexă suplimentară la oricare dintre protocoalele la care este parte notifică depozitarul în scris în acest sens, în următoarele șase luni de la data de comunicare a adoptării de către depozitar. Acesta din urmă informează, fără întârziere, toate părțile cu privire la orice notificare primită. O parte poate, în orice moment, să accepte o anexă la care a declarat anterior că se opune, iar această anexă intră atunci în vigoare pentru această parte;
(c) la expirarea unui termen de șase luni de la data trimiterii comunicării de către depozitar, anexa intră în vigoare pentru toate părțile la prezenta convenție sau la protocolul în cauză care nu au prezentat notificări în conformitate cu litera (b) menționată anterior.
(3) Propunerea, adoptarea și intrarea în vigoare a modificărilor anexelor la prezenta convenție sau la unul dintre protocoale se supun aceleiași proceduri ca propunerea, adoptarea și intrarea în vigoare a anexelor la convenție sau la orice protocol. Anexele și modificările acestora țin seama, în mod corespunzător, între altele, de considerațiile științifice și tehnice pertinente.
(4) Dacă o anexă suplimentară sau o modificare a anexei implică o modificare a convenției sau a unui protocol, anexa suplimentară sau cea modificată nu intră în vigoare decât în cazul în care modificarea respectivă a convenției sau a protocolului în cauză intră ea însăși în vigoare.
Articolul 11
Soluționarea diferendelor
(1) În caz de diferend între părți privind interpretarea sau aplicarea prezentei convenții, părțile în cauză caută o soluție pe calea negocierii.
(2) În cazul în care părțile în cauză nu pot ajunge la un acord prin negocieri, ele pot face apel împreună la bunele oficii ale unei terțe părți sau să solicite medierea acesteia.
(3) Atunci când ratifică, acceptă, aprobă prezenta convenție sau aderă la aceasta, orice stat sau organizație de integrare economică regională poate declara în scris, pe lângă depozitar, că, în cazul unor diferende care nu s-au soluționat în conformitate cu alineatele (1) și (2) menționate anterior, acceptă să considere ca obligatoriu unul dintre cele două moduri următoare de soluționare sau amândouă:
(a) arbitrajul, în conformitate cu procedura ce va fi adoptată de conferința părților la prima sa ședință ordinară;
(b) prezentarea diferendului Curții Internaționale de Justiție.
(4) În cazul în care părțile nu au acceptat, în conformitate cu alineatul (3), menționat anterior, aceeași procedură sau oricare procedură, diferendul este supus concilierii în conformitate cu alineatul (5) următor, doar dacă părțile nu decid în alt mod.
(5) O comisie de conciliere se creează la cererea uneia dintre părțile la diferend. Comisia se compune dintr-un număr de membri desemnați echitabil de fiecare dintre părțile în cauză, președintele fiind ales de comun acord de către membrii astfel desemnați. Comisia emite o sentință care nu este susceptibilă de apel, are valoare de recomandare, iar părțile o examinează cu bună credință.
(6) Dispozițiile prezentului articol se aplică pentru orice protocol, cu excepția cazurilor în care există dispoziții contrare în protocolul în cauză.
Articolul 12
Semnarea
Prezenta convenție este deschisă semnării de către state și organizații de integrare economică regională la Ministerul Federal al Afacerilor Externe ale Republicii Austria, la Viena, din data de 22 martie 1985 până la data de 21 septembrie 1985, și la sediul Organizației Națiunilor Unite, la New York, din data de 22 septembrie 1985 până la data de 21 martie 1986.
Articolul 13
Ratificarea, acceptarea sau aprobarea
(1) Prezenta convenție și orice protocol se supun ratificării, acceptării sau aprobării statelor și organizațiilor de integrare economică regională. Instrumentele de ratificare, acceptare sau aprobare se depun la depozitar.
(2) Orice organizație prevăzută la alineatul (1) precedent, care devine parte la prezenta convenție sau la orice protocol și din cadrul căreia nu face parte nici un stat membru în parte, este legată prin toate obligațiile enunțate în convenție sau în protocol, după caz. În cazul în care unul sau mai multe state membre ale uneia dintre aceste organizații sunt părți la convenție sau la protocolul pertinent, organizația și statele sale membre convin asupra responsabilităților lor respective în ceea ce privește îndeplinirea obligațiilor lor în temeiul convenției sau protocolului, după caz. În asemenea cazuri, organizația și statele membre nu sunt abilitate să își exercite, simultan, drepturile în temeiul convenției sau protocolului pertinent.
(3) În instrumentele lor de ratificare, acceptare sau aprobare, organizațiile prevăzute la alineatul (1) precedent indică aria de competență în domeniile reglementate de convenție sau de protocolul pertinent. Aceste organizații notifică, de asemenea, depozitarului orice modificare importantă a competențelor lor.
Articolul 14
Aderarea
(1) Prezenta convenție și orice protocol sunt deschise aderării statelor și organizațiilor de integrare economică regională începând cu data la care convenția sau protocolul respectiv nu mai sunt deschise semnării. Instrumentele de aderare sunt depuse la depozitar.
(2) În instrumentele lor de aderare, organizațiile menționate la alineatul (1) precedent indică aria competențelor lor în domeniile reglementate de convenție sau de protocolul respectiv. Aceste organizații notifică, de asemenea, depozitarului orice modificare importantă a competențelor lor.
(3) Dispozițiile articolului 13 alineatul (2) se aplică organizațiilor de integrare economică regională care aderă la prezenta convenție sau la orice protocol.
Articolul 15
Dreptul de vot
(1) Fiecare parte la convenție sau protocol dispune de un vot.
(2) Sub rezerva dispozițiilor alineatului (1) din prezentul articol, organizațiile de integrare economică regională dispun, pentru exercitarea dreptului lor de vot în domenii ce țin de competența lor, de un număr de voturi egal cu numărul statelor lor membre care sunt părți la convenție sau la protocolul pertinent. Aceste organizații nu își exercită dreptul de vot, dacă statele lor membre îl exercită pe al lor și invers.
Articolul 16
Relația dintre convenție și protocoalele sale
(1) Nici un stat sau organizație de integrare economică regională nu poate deveni parte la un protocol fără a fi sau a deveni simultan parte la convenție.
(2) Deciziile privind orice protocol sunt luate doar de părțile la protocolul respectiv.
Articolul 17
Intrarea în vigoare
(1) Prezenta convenție intră în vigoare în a nouăzecea zi de la data depunerii celui de-al douăzecilea instrument de ratificare, aprobare, acceptare sau aderare.
(2) Cu condiția ca în protocol să nu existe dispoziții contrare, orice protocol va intra în vigoare în a nouăzecea zi de la data depunerii celui de-al unsprezecelea instrument de ratificare, acceptare sau aprobare a respectivului protocol sau de aderare la acesta.
(3) Pentru fiecare dintre părțile care ratifică, acceptă, aprobă prezenta convenție sau aderă la aceasta, după depunerea celui de-al douăzecilea instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, convenția va intra în vigoare în a nouăzecea zi de la data depunerii, de către partea respectivă, a instrumentului de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare.
(4) Orice protocol, în cazul în care nu există dispoziții contrare în protocolul respectiv, intră în vigoare, pentru o parte care ratifică, acceptă sau aprobă protocolul respectiv sau aderă la acesta, după intrarea sa în vigoare în conformitate cu alineatul (2), în a nouăzecea zi de la data depunerii, de către partea respectivă, a instrumentului de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare sau la data la care convenția intră în vigoare pentru partea respectivă, luându-se în considerație ultima dată.
(5) În sensul alineatelor (1) și (2) anterioare, nici un instrument depus de o organizație de integrare economică regională, menționată la articolul 12, nu trebuie considerat un instrument care se adaugă celor deja depuse de către statele membre ale organizației respective.
Articolul 18
Rezerve
Nu se poate face nici o rezervă la prezenta convenție.
Articolul 19
Denunțarea
(1) După expirarea unui termen de patru ani de la data intrării în vigoare a convenției pentru o parte, partea respectivă va putea, în orice moment, să denunțe convenția prin notificare scrisă comunicată depozitarului.
(2) În cazul în care nu există dispoziții contrare în unul dintre protocoale, orice parte va putea, în orice moment după expirarea unui termen de patru ani de la data intrării în vigoare a protocolului respectiv pentru acea parte, să denunțe protocolul prin notificare scrisă comunicată depozitarului.
(3) Orice denunțare va avea efect după expirarea unui termen de un an de la data primirii acesteia de către depozitar sau la orice dată ulterioară care se va putea specifica în notificarea de denunțare.
(4) Orice parte care a denunțat prezenta convenție se va considera că a denunțat și protocoalele la care este parte.
Articolul 20
Depozitarul
(1) Secretarul general al Organizației Națiunilor Unite își asumă funcțiile de depozitar al prezentei convenții, precum și al protocoalelor.
(2) Depozitarul informează părțile, în special:
(a) cu privire la semnarea prezentei convenții și a protocoalelor, precum și cu privire la depunerea instrumentelor de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare în conformitate cu articolele 13 și 14;
(b) cu privire la data de intrare în vigoare a convenției și a protocoalelor, în conformitate cu articolul 17;
(c) cu privire la notificările de denunțare făcute în conformitate cu articolul 19;
(d) cu privire la modificări adoptate în ceea ce privește convenția și protocoalele, acceptarea acestor modificări de părți și data intrării lor în vigoare în conformitate cu articolul 9;
(e) cu privire la toate comunicările în ceea ce privește adoptarea sau aprobarea anexelor și modificările lor în conformitate cu articolul 10;
(f) cu privire la notificarea, de către organizațiile regionale de integrare economică, a sferei competențelor lor în domeniile reglementate de prezenta convenție și de orice protocol, precum și privind orice modificare a acestora;
(g) cu privire la declarațiile prevăzute la articolul 11, alineatul (3).
Articolul 21
Texte autentice
Originalul prezentei convenții, ale cărei texte în limbile arabă, chineză, engleză, franceză, rusă, spaniolă sunt, în aceeași măsură, autentice, se va depune pe lângă secretarul general al Organizației Națiunilor Unite.