Decizia Consiliului din 24 iunie 1988 privind sistemul de resurse proprii ale Comunităților

Articolul 1

Resursele proprii sunt atribuite Comunităților în vederea asigurării finanțării bugetului acestora prin modalitățile stabilite în articolele următoare. Bugetul Comunităților, fără a aduce atingere altor venituri, este finanțat în întregime din resursele proprii ale Comunităților.

Articolul 2

(1) Veniturile următoare constituie resurse proprii înscrise în bugetul Comunităților: (a) prelevări, prime, sume suplimentare sau compensatorii, sume sau elemente suplimentare și alte taxe stabilite sau de stabilit de către instituțiile Comunităților privind schimburile cu țările nemembre în cadrul politicii agricole comune, precum și cotizații și alte taxe prevăzute în cadrul organizării comune a piețelor în sectorul zahărului; (b) taxe ale Tarifului Vamal Comun și alte taxe stabilite sau de stabilit de către instituțiile Comunităților privind schimburile cu țările nemembre și taxe vamale asupra produselor prevăzute de Tratatul de instituire a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului; (c) aplicarea unei rate unitare valabile pentru toate statele membre asupra bazei TVA, stabilită în mod unitar pentru statele membre în conformitate cu regulile comunitare; cu toate acestea, baza pentru un stat membru care este luată în considerare, în sensul prezentei decizii, nu poate depăși 55 % din PNB al statului în cauză; (d) aplicarea unei rate de stabilit în cadrul procedurii bugetare, luând în considerare toate celelalte venituri, la suma PNB ale tuturor statelor membre, stabilite conform unor reguli comunitare care vor constitui obiectul unei directive de adoptat conform articolului 8 alineatul (2) al prezentei decizii. (2) Constituie, de asemenea, resurse proprii înscrise în bugetul Comunităților veniturile care provin din alte taxe instituite, în cadrul unei politici comune, conform Tratatului de instituire a Comunității Economice Europene sau Tratatului de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice, în cazul în care procedura stabilită la articolul 201 din Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene sau la articolul 173 al Tratatului de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice a fost îndeplinită. (3) Statele membre rețin, în contul costurilor de colectare, 10 % din sumele datorate conform alineatului (1) literele (a) și (b). (4) Rata unitară prevăzută la alineatul (1) litera (c) corespunde ratei care rezultă din: (a) aplicarea unei cote de 1,4 % la baza de calcul a TVA pentru statele membre și (b) deducerea cuantumului brut al compensației de referință prevăzute la articolul 4 alineatul (2). Cuantumul brut este cuantumul compensației ajustat datorită faptului că Regatul Unit nu participă la finanțarea compensației proprii, iar contribuția Republicii Federale Germania este redusă cu o treime. Acesta se calculează ca și cum cuantumul compensației de referință a fost finanțat de statele membre în conformitate cu bazele lor de calcul al TVA stabilite conform articolului 2 alineatul (1) litera (c). Pentru 1988, cuantumul brut al compensației de referință se reduce cu 780 milioane ECU. (5) Rata prevăzută la alineatul (1) litera (d) se aplică PNB al fiecărui stat membru. (6) Dacă, la începutul exercițiului financiar, bugetul nu a fost adoptat, rata unitară a TVA și rata aplicabilă PNB ale statelor membre, fără a aduce atingere oricăror dispoziții care pot fi adoptate conform articolului 8 alineatul (2) datorită creării unei rezerve monetare FEOGA în cadrul bugetului, rămân aplicabile până la intrarea în vigoare a noilor rate. (7) Prin derogare de la alineatul (1) litera (c), dacă la data de 1 ianuarie a exercițiului financiar în cauză, regulile privind calculul bazei unitare pentru stabilirea TVA nu sunt încă aplicate în toate statele membre, contribuția financiară pe care un stat membru, care nu aplică încă această bază unitară, trebuie să o plătească în locul TVA la bugetul Comunităților se stabilește în funcție de ponderea produsului național brut la prețurile pieței al primilor trei ani ai perioadei de cinci ani care precede anul în cauză al statului respectiv în valoarea totală a produselor naționale brute la prețurile pieței din statele membre. Prezenta derogare încetează să mai producă efecte în momentul în care regulile privind calculul bazei unitare pentru stabilirea TVA se aplică în toate statele membre. (8) Pentru aplicarea prezentei decizii, PNB înseamnă produsul național brut al anului la prețurile pieței.

Articolul 3

(1) Cuantumul total al resurselor proprii atribuit Comunităților nu poate depăși 1,20 % din PNB total al Comunității pentru creditele pentru plăți. Cuantumul total al resurselor proprii atribuit Comunităților nu poate depăși, în perioada 1988-1992, următoarele procente din PNB total al Comunității pentru anul în cauză: — 1988: 1,15; — 1989: 1,17; — 1990: 1,18; — 1991: 1,19; — 1992: 1,20. (2) Creditele de angajament înscrise în bugetul general al Comunităților în perioada 1988 – 1992 trebuie să înregistreze o evoluție ordonată din care să rezulte o sumă totală care să nu depășească 1,30 % din PNB total al Comunității în 1992. Se menține o relație strictă între creditele de angajament și creditele pentru plăți, pentru a se garanta compatibilitatea lor și pentru a permite respectarea plafoanelor menționate la alineatul (1) pentru anii următori. (3) Plafoanele globale menționate la alineatele (1) și (2) continuă să fie aplicabile până la data modificării prezentei decizii.

Articolul 4

Se acordă Regatului Unit o rectificare a dezechilibrelor bugetare. Această rectificare cuprinde un cuantum de bază și o ajustare. Ajustarea corectează cuantumul de bază până la nivelul unei compensații de referință. 1. Cuantumul de bază se stabilește prin: (a) calcularea diferenței, în exercițiului financiar precedent, dintre: — contribuția procentuală a Regatului Unit la suma plăților menționate la articolul 2 alineatul (1) literele (c) și (d), efectuate în timpul exercițiului financiar în cauză, inclusiv ajustările la rata unitară în contul exercițiilor financiare anterioare și — contribuția procentuală a Regatului Unit la totalul cheltuielilor alocate; (b) aplicarea diferenței astfel obținute la totalul cheltuielilor alocate; (c) multiplicarea rezultatului cu 0,66. 2. Compensația de referință este rectificarea rezultată din aplicarea paragrafului următor literele (a), (b) și (c), corectată de efectul care rezultă, pentru Regatul Unit, din trecerea la TVA redusă și la plățile menționate la articolul 2 alineatul (1) litera (d). Aceasta se stabilește prin: (a) calcularea diferenței, în cursul exercițiului financiar precedent, dintre: — contribuția procentuală a Marii Britanii la suma totală a plăților TVA efectuate în timpul exercițiului financiar în cauză, inclusiv ajustările în contul exercițiilor financiare anterioare, pentru cuantumurile finanțate din resursele menționate la articolul 2 alineatul (1) litera (c) și (d), în cazul în care rata unitară a TVA a fost aplicată bazelor de calcul nereduse și — contribuția procentuală a Marii Britanii la totalul cheltuielilor alocate; (b) aplicarea diferenței astfel obținute la totalul cheltuielilor alocate; (c) multiplicarea rezultatului cu 0,66; (d) deducerea plăților Regatului Unit menționate la punctul 1 litera (a) prima liniuță din cele menționate la punctul 2 litera (a) prima liniuță; (e) deducerea din cuantumul calculat la litera (c) a cuantumului calculat la litera (d). 3. Cuantumul de bază se ajustează astfel încât să corespundă cuantumului compensației de referință.

Articolul 5

(1) Costurile pentru rectificare sunt suportate de celelalte state membre prin modalitățile de mai jos. Distribuția costurilor se calculează mai întâi în funcție de contribuția fiecăruia dintre statele membre la plățile menționate la articolul 2 alineatul (1) litera (d), Regatul Unit fiind exclus; aceasta este apoi ajustată în sensul limitării contribuției Republicii Federale Germania la două treimi din contribuția care rezultă din acest calcul. (2) Rectificarea se acordă Regatului Unit printr-o reducere a plăților acesteia care rezultă din aplicarea articolului 2 alineatul (1) litera (c). Costurile suportate de celelalte state membre se adaugă la plățile lor care rezultă din aplicarea pentru fiecare stat membru a articolului 2 alineatul (1) litera (c) până la o valoare de 1,4 % din baza de calcul a TVA și a articolului 2 alineatul (1) litera (d). (3) Comisia efectuează calculele necesare pentru aplicarea articolului 4 și a prezentului articol. (4) Dacă, la începutul exercițiului financiar, bugetul nu a fost adoptat, rămân aplicabile rectificarea acordată Regatului Unit și costurile suportate de celelalte state membre, înscrise în ultimul buget adoptat definitiv.

Articolul 6

Veniturile menționate la articolul 2 se folosesc fără distincție pentru finanțarea tuturor cheltuielilor înscrise în bugetul Comunităților. Cu toate acestea, veniturile necesare acoperirii integrale sau parțiale a rezervei monetare FEOGA, înscrise în bugetul Comunităților Europene, nu sunt cerute statelor membre decât în momentul aplicării rezervei. Dispozițiile privind funcționarea acestei rezerve se adoptă, după caz, în conformitate cu articolul 8 alineatul (2). Alineatul precedent nu aduce atingere regimului aplicabil contribuțiilor unor state membre în favoarea programelor complementare prevăzute la articolul 130 L din Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene.

Articolul 7

Excedentul eventual al veniturilor Comunităților față de cheltuielile totale în decursul unui exercițiu financiar se reportează în exercițiul următor. Cu toate acestea, un excedent care rezultă dintr-un transfer de la capitolele FEOGA-Garantare către rezerva monetară este considerat ca reprezentând resurse proprii.

Articolul 8

(1) Resursele proprii comunitare menționate la articolul 2 alineatul (1) literele (a) și (b) se colectează de către statele membre conform actelor cu putere de lege și actelor administrative naționale care, după caz, sunt adaptate la cerințele reglementărilor comunitare. Comisia examinează, la intervale regulate, dispozițiile naționale comunicate de statele membre, comunică statelor membre adaptările pe care le consideră necesare pentru a asigura conformitatea acestora cu reglementările comunitare și raportează către autoritatea bugetară. Statele membre pun la dispoziția Comisiei resursele menționate la articolul 2 alineatul (1) literele (a)-(d). (2) Fără a aduce atingere verificării conturilor și controalelor de conformitate și regularitate prevăzute la articolul 206 bis din Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, această verificare și aceste controale care privesc în principal fiabilitatea și eficacitatea sistemelor și procedurilor naționale de stabilire a bazei pentru resursele proprii provenind din TVA și din PNB, și fără a aduce atingere controalelor organizate conform articolului 209 litera (c) din tratat, Consiliul, hotărând în unanimitate pe baza unei propuneri a Comisiei și după consultarea Parlamentului European, adoptă dispozițiile necesare aplicării prezentei decizii, precum și cele privind controlul perceperii sumelor datorate, punerea la dispoziția Comisiei și plata veniturilor menționate la articolele 2 și 5.

Articolul 9

Mecanismul de restituire descrescătoare a resurselor proprii care provin din TVA sau din contribuțiile financiare bazate pe PNB instituit până în 1991 în beneficiul Regatului Spaniei și Republicii Portugheze prin articolele 187 și 374 din Actul de aderare din 1985 se aplică resurselor proprii care provin din TVA și resursei proprii bazate pe PNB menționate la articolul 2 alineatul (1) literele (c) și (d) din prezenta decizie. Mecanismul se aplică, de asemenea, și plăților efectuate de aceste două state membre care rezultă din aplicarea articolului 5 alineatul (2) din prezenta decizie. În acest caz, rata de restituire este cea aplicabilă în anul pentru care se acordă rectificarea.

Articolul 10

Comisia înaintează, până la sfârșitul anului 1991, un raport privind funcționarea sistemului, inclusiv reexaminarea rectificării dezechilibrelor bugetare acordate Regatului Unit, stabilită în prezenta decizie.

Articolul 11

(1) Prezenta decizie se comunică statelor membre de către secretarul general al Consiliului Comunităților Europene și publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene. Statele membre comunică de îndată secretarului general al Consiliului Comunităților Europene îndeplinirea procedurilor cerute de cerințele lor constituționale respective pentru adoptarea prezentei decizii. Prezenta decizie intră în vigoare în prima zi a lunii care urmează primirii ultimei notificări menționate la cel de-al doilea alineat. Decizia produce efecte de la 1 ianuarie 1988. (2) (a) Sub rezerva literelor (b) și (c), Decizia 85/257/CEE, Euratom se abrogă la 1 ianuarie 1988. Orice trimitere la Decizia din 21 aprilie 1970 sau la Decizia 85/257/CEE, Euratom se interpretează ca o trimitere la prezenta decizie; (b) articolul 3 din Decizia 85/257/CEE, Euratom continuă să se aplice calculului și ajustărilor veniturilor care provin din aplicarea unei rate la baza de calcul a TVA stabilită în mod unitar și fără reducere cu privire la exercițiul financiar al anului 1987 și exercițiile anterioare. Deducerea în beneficiul Regatului Unit, care se va efectua în 1988, în contul exercițiilor financiare anterioare, se calculează conform dispozițiilor de la litera (b) punctele (i), (ii) și (iii) din articolul 3 alineatul (3) din decizia menționată mai sus. Repartizarea costurilor de finanțare se calculează conform articolului 5 alineatul (1) din prezenta decizie. Sumele corespunzătoare deducerii și finanțării acesteia sunt imputate conform articolului 5 alineatul (2) din prezenta decizie. În cazul în care se aplică articolul 2 alineatul (7), contribuțiile financiare înlocuiesc plățile de TVA în cadrul calculelor menționate în prezentul alineat pentru fiecare stat membru implicat, precum și plățile ajustărilor rectificărilor pentru exercițiile financiare anterioare; (c) articolul 4 alineatul (2) din Decizia 85/257/CEE, Euratom continuă să se aplice contribuțiilor financiare necesare finanțării îndeplinirii programului complementar 1984-1987 „Exploatarea reactorului HFR”.