Directiva Consiliului din 19 martie 1987 privind prevenirea și reducerea poluării mediului cu azbest

Articolul 1

(1) Obiectivul prezentei directive este de a stabili măsuri și de a suplimenta dispozițiile deja în vigoare, în vederea prevenirii și reducerii poluării cu azbest, în interesul protecției sănătății umane și a mediului. (2) Prezenta directivă se aplică fără a aduce atingere dispozițiilor prevăzute de Directiva 83/477/CEE.

Articolul 2

În sensul prezentei directive: 1. Azbest reprezintă următorii silicați fibroși: — crocidolit (azbest albastru); — actinolit; — antofilit; — crisolit (azbest alb); — amosit (azbest brun); — tremolit. 2. Azbest brut reprezintă: produsul rezultat din sfărâmarea primară a minereului de azbest. 3. Utilizarea azbestului reprezintă: activități care implică manipularea unei cantități mai mari de 100 kg de azbest brut pe an și care se referă la: (a) producerea de minereu de azbest brut, cu excepția oricărui proces direct asociat extracției de minereu și/sau (b) fabricarea și finisarea industrială a următoarelor produse folosind azbest brut: azbociment sau produse din azbociment, produse de fricțiune pe bază de azbest, filtre din azbest, textile din azbest, hârtie și carton din azbest, rosturi din azbest, ambalaje și materiale de rezistență din azbest, pardoseli din azbest, filere din azbest etc. 4. Prelucrarea produselor ce conțin azbest reprezintă: alte activități decât utilizarea azbestului, care sunt răspunzătoare de eliberarea azbestului în mediu. 5. Deșeuri reprezintă: orice substanță sau obiect, definite la articolul 1 din Directiva 75/442/CEE (10).

Articolul 3

(1) Statele membre iau măsurile necesare pentru a asigura că emisiile de azbest în aer, evacuările de azbest în mediul acvatic și deșeurile solide din azbest sunt, atât cât este posibil din punct de vedere practic, reduse la sursă și prevenite. În cazul utilizării azbestului, aceste măsuri ar trebui să determine utilizarea celor mai bune tehnologii disponibile care nu presupun costuri excesive, inclusiv, dacă este cazul, reciclarea sau tratarea. (2) În cazul instalațiilor existente, cerința de la alineatul (1), conform căreia trebuie să se utilizeze cele mai bune tehnologii disponibile care nu presupun costuri excesive pentru reducerea și eliminarea emisiilor de azbest în aer, se aplică ținând seama de elementele prevăzute la articolul 13 din Directiva 84/360/CEE.

Articolul 4

(1) Fără a aduce atingere articolului 3, statele membre iau măsurile necesare, astfel încât concentrația azbestului emis prin intermediul căilor de evacuare în aer în timpul utilizării azbestului să nu depășească o valoare limită de 0,1 mg/m3 (miligrame de azbest pe m3 de aer evacuat). (2) Statele membre pot excepta de la obligația menționată la alineatul (1) instalațiile cu emisii gazoase totale de mai puțin de 5 000 m3/h, dacă evacuarea de azbest în aer nu depășește în nici un moment 0,5 g/h în condiții normale de funcționare. La aplicarea acestei exceptări, autoritățile competente ale statelor membre iau măsurile necesare pentru a asigura că pragurile menționate la alineatul (1) nu sunt depășite.

Articolul 5

Statele membre iau măsurile necesare pentru a asigura că: (a) orice efluent apos rezultat din fabricarea azbocimentului este reciclat. Dacă această reciclare nu este eficientă din punct de vedere economic, statele membre iau măsurile necesare pentru a asigura că eliminarea deșeurilor lichide cu conținut de azbest nu determină poluarea mediului acvatic și a altor sectoare, inclusiv aerul. În acest scop: — se aplică o valoare limită de 30 grame de substanță în suspensie totală pe m3 de efluent apos evacuat; — autoritățile competente ale statelor membre precizează, pentru fiecare instalație în cauză, volumul evacuărilor în apă al cantității totale de substanțe în suspensie evacuate pe tona de produs, luând în considerare situația specifică a instalației. Aceste limite se aplică în punctul în care apele reziduale părăsesc instalația industrială; (b) orice efluent apos care rezultă din fabricarea hârtiei sau a cartonului din azbest este reciclat. Cu toate acestea, evacuarea efluentului apos care nu conține mai mult de 30 de grame de substanțe în suspensie pe m3 de apă poate fi autorizată în timpul depoluării sau al întreținerii de rutină a instalației.

Articolul 6

(1) Statele membre iau măsurile necesare pentru a asigura că se efectuează cu regularitate măsurări ale emisiilor în aer și ale evacuărilor efluentului apos de la instalațiile pentru care se aplică valorile limită prevăzute la articolele 4 și 5. (2) În scopul controlării respectării valorilor limită amintite, procedurile și metodele de prelevare de probe și analiză trebuie să fie în conformitate cu cele descrise în anexă sau cu orice altă procedură sau metodă cu rezultate echivalente. (3) Comisiei îi sunt notificate de statele membre procedurile și metodele pe care le folosesc, împreună cu informațiile relevante, care să ateste justețea unor astfel de proceduri și metode. Pe baza acestor informații, Comisia va revizui echivalența diferitelor proceduri și metode și va prezenta Consiliului un raport în acest sens după cinci ani de la notificarea prezentei directive.

Articolul 7

Statele membre iau măsurile necesare pentru a asigura că: — activitățile care implică prelucrarea produselor care conțin azbest nu provoacă o poluare semnificativă a mediului cu fibre sau praf de azbest; — demolarea construcțiilor, a structurilor și a instalațiilor care conțin azbest și îndepărtarea din acestea a azbestului sau a materialelor ce conțin azbest, implicând înlăturarea fibrelor sau a prafului de azbest, nu provoacă o poluare semnificativă a mediului cu azbest; în acest scop, trebuie să se aibă grijă ca planul de lucru prevăzut la articolul 12 din Directiva 83/477/CEE să prevadă introducerea tuturor măsurilor preventive necesare în acest scop.

Articolul 8

Fără a aduce atingere Directivei 78/319/CEE (11), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Actul de aderare din 1985, statele membre iau măsurile necesare pentru a asigura că: — în cursul transportului și al depozitării deșeurilor care conțin fibre sau praf de azbest, astfel de fibre sau prafuri nu sunt evacuate în aer și nici lichidele care conțin fibre de azbest nu se scurg în mediul înconjurător; — dacă deșeurile care conțin fibre sau praf de azbest sunt în depozite controlate în spații special amenajate, aceste deșeuri sunt astfel tratate, ambalate sau acoperite, în funcție de condițiile locale, încât să se prevină eliberarea particulelor de azbest în mediu.

Articolul 9

În scopul protecției sănătății și a mediului, un stat membru poate introduce dispoziții mai stricte decât cele ale prezentei directive, în conformitate cu condițiile prevăzute de tratat.

Articolul 10

Procedura prevăzută la articolele 11 și 12 este stabilită pentru adaptarea anexei la progresul tehnic și trebuie să fie respectată pentru orice modificare a metodelor de prelevare de probe și analiză menționate în anexă. Această adaptare nu trebuie să ducă la nici o modificare, directă sau indirectă, a valorilor limită indicate la articolele 4 și 5.

Articolul 11

Se constituie un Comitet pentru adaptarea prezentei directive la progresul științific și tehnic, denumit în continuare „Comitetul”, format din reprezentanții statelor membre și prezidat de un reprezentant al Comisiei. Comitetul își stabilește regulamentul de procedură.

Articolul 12

(1) Dacă trebuie urmată procedura prevăzută în prezentul articol, Comitetul este sesizat de președinte, fie la inițiativa acestuia, fie la cererea reprezentantului unui stat membru. (2) Reprezentantul Comisiei prezintă Comitetului un proiect privind măsurile ce urmează să fie adoptate. Comitetul își dă avizul cu privire la acest proiect în termenul pe care președintele îl poate stabili în funcție de urgența subiectului în cauză. Avizul este emis cu o majoritate de 54 de voturi, voturile statelor membre fiind ponderate în conformitate cu articolul 148 alineatul (2) din tratat. Președintele nu participă la vot. (3) (a) Comisia adoptă măsurile preconizate, dacă acestea sunt conforme cu avizul comitetului; (b) dacă măsurile preconizate nu sunt conforme cu avizul Comitetului sau în absența avizului, Comisia prezintă Consiliului, fără întârziere, o propunere cu privire la măsurile ce trebuie adoptate. Consiliul hotărăște cu majoritate calificată. Dacă, în termen de trei luni de la data la care i-a fost prezentată propunerea, Consiliul nu adoptă nici o măsură, Comisia adoptă măsurile propuse și le pune în aplicare imediat.

Articolul 13

(1) Periodic, Comisia face o evaluare comparativă a aplicării prezentei directive de către statele membre. În acest scop, statele membre furnizează Comisiei toate informațiile relevante. Se va respecta caracterul confidențial al oricăror informații furnizate. (2) Dacă este necesar, în temeiul evoluției cunoștințelor în domeniul medical și în cel al progresului tehnologic, Comisia prezintă propuneri suplimentare, în scopul prevenirii și al reducerii poluării cu azbest, în interesul protecției sănătății umane și a mediului.

Articolul 14

(1) Sub rezerva alineatului (2), statele membre adoptă și pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare aducerii la îndeplinire a prezentei directive până la 31 decembrie 1988. Ele informează de îndată Comisia cu privire la aceasta. (2) Statele membre adoptă și publică dispozițiile necesare aducerii la îndeplinire a articolelor 4 și 5 cât mai curând posibil și, în orice caz, până la 30 iunie 1991, pentru instalațiile construite sau autorizate înainte de data prevăzută la alineatul (1). (3) Comisiei îi sunt comunicate de statele membre textele dispozițiilor de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 15

Prezenta directivă se adresează statelor membre.