Decizia Comisiei din 22 iulie 1987 privind măsurile de supraveghere și de protecție pe care statele membre pot fi autorizate să le ia în aplicarea articolului 115 din Tratatul CEE

Articolul 1

Domeniu de aplicare Prezenta decizie se aplică la importurile într-un stat membru de produse originare dintr-o țară terță și puse în liberă circulație în interiorul Comunității și cărora nu li se aplică condițiile uniforme de import în statele membre.

Articolul 2

Supraveghere intracomunitară (1) În cazul în care importurile într-un stat membru ale unui produs menționat la articolul 1 riscă să antreneze unele dificultăți economice, importul acestui produs poate, ca urmare a unei autorizații emise de către Comisie, pentru o perioadă de timp determinată, să facă obiectul emiterii unui document de import. (2) Ca regulă generală, Comisia nu va acorda autorizația prevăzută la alineatul (1) decât atunci când: (a) s-au efectuat importuri semnificative ale produsului în cauză din alte state membre, în anul calendaristic precedent anului în care s-a înaintat cererea; (b) posibilitățile de import pentru produsul în cauză deschise de către Comunitate în raport cu țara terță de origine depășesc 1 % din totalul posibilităților de import deschise de către Comunitate în raport de toate țările terțe supuse unui regim similar. (3) Fără a aduce atingere dispozițiilor prevăzute la articolul 3, documentul de import este emis de statul membru în cauză pentru orice cantitate solicitată și fără costuri, într-un termen de cinci zile lucrătoare de la data solicitării de către importator, indiferent de locul unde își are acesta sediul secundar în Comunitate. (4) Pentru obținerea autorizației prevăzute la alineatul (1), statul membru furnizează următoarele informații în cererea sa către Comisie: (a) descrierea produsului și detalii privind denumirea sa comercială, poziția sa în Tariful Vamal Comun, codul Nimexe și țara sa de origine; (b) regimul aplicat importurilor directe în raport cu țara de origine și alte țări terțe, inclusiv, dacă este cazul, regimurile tarifare, volumul și/sau cantitatea posibilităților de import și, de asemenea, motivele economice pe care se bazează acest regim; (c) volumul sau cantitatea importurilor produsului în cauză: — originar din țara terță în cauză, defalcat pe importuri directe și produse care se află în liberă circulație; — originar din toate țările terțe; — originar din Comunitate; (d) riscurile apariției dificultăților economice invocate, dovedite prin factori, cum ar fi consumul produsului, cota de piață deținută de producția națională, de țara terță în cauză și de toate țările terțe. Informațiile cerute la literele (c) și (d) se furnizează pentru cei doi ani anteriori și pentru anul în curs. În cazul în care aceste informații nu pot fi furnizate cu precizia cerută sau nu pot fi furnizate la timp, cererea statului membru va conține informațiile disponibile. (5) Statul membru care a primit autorizația prevăzută la alineatul (1) nu poate cere solicitantului unui document de import decât informațiile și datele următoare: (a) detalii pentru identificarea importatorului și expeditorului din statul membru exportator; (b) țara de origine și statul membru exportator; (c) o descriere a produsului cu indicarea: — denumirii sale comerciale; — poziției sale în Tariful Vamal Comun și în codul Nimexe; (d) valoarea și cantitatea produsului în unități uzuale folosite în comerț; (e) data sau datele prevăzute pentru livrare; (f) documente justificative care atestă punerea în liberă circulație: dacă produsele nu sunt încă în liberă circulație la data introducerii cererii de import sau dacă elementele probatorii nu pot fi furnizate până la acea dată, documentul de import se acordă, însă valabilitatea sa este limitată la o lună de la primirea documentului de către solicitant.

Articolul 3

Măsuri de protecție (1) Atunci când importurile într-un stat membru ale unui produs prevăzut la articolul 1 antrenează dificultăți economice, statul membru în cauză poate să ia măsuri de protecție după autorizarea acestora de către Comisie, care stabilește condițiile și detaliile de aplicare a acestor măsuri. (2) Comisia acordă autorizația numai pentru o perioadă limitată de timp și numai atunci când gravitatea situației o cere. (3) Pentru a obține autorizația, statul membru furnizează, în cererea sa către Comisie, în completarea celor prevăzute la articolul 2 alineatul (4), literele (a) și (b), informațiile și datele următoare: (a) statul membru exportator; (b) data introducerii cererii pentru un document de import; (c) volumul sau cantitatea importurilor produsului în cauză realizate sau autorizate: — originare din țara terță în cauză, defalcat pe importuri directe și produse care se află în liberă circulație; — originare din alte țări terțe în raport cu care statul membru solicitant întreține regimuri de import similare sau regimuri cu efect echivalent; — originare din toate țările terțe; — originare din Comunitate; (d) în măsura posibilului, volumul sau cantitatea reexporturilor produsului originar din țara terță în cauză într-un alt stat membru și în alte țări terțe; (e) dificultățile economice invocate care rezultă din evoluția unor factori ca: producția, utilizarea capacităților, consumul, vânzările, cotele de piață deținute de țara terță în cauză, de toate țările terțe și, respectiv, de producția națională, prețuri (respectiv, scăderea prețului sau prevenirea unor creșteri normale de preț), profituri și pierderi, ocuparea forței de muncă; (f) la cererea Comisiei, măsurile luate sau propuse pentru remedierea situației în sectorul respectiv. Informațiile prevăzute la literele (c), (d) și (e) se referă la cei doi ani anteriori și la anul în curs. În cazul în care aceste informații nu pot fi furnizate cu precizia cerută sau nu pot fi furnizate la timp, cererea statului membru va cuprinde informațiile disponibile. Atunci când consideră necesar, Comisia poate ține o anchetă pentru a verifica validitatea informațiilor furnizate de statele membre. În acest caz, aceasta poate, atunci când lipsa măsurilor de protecție poate provoca un prejudiciu material grav sectorului respectiv, să autorizeze provizoriu aplicarea măsurilor de protecție, în așteptarea rezultatelor anchetei. (4) Depunerea cererii de către statul membru nu poate împiedica emiterea, în condițiile și termenele prevăzute la articolul 2, a documentelor de import pentru care a fost depusă cererea înainte de decizia Comisiei. (5) Totuși, atunci când statul membru constată că volumul sau cantitatea globală pentru care s-au depus cereri, care se referă la produsul în cauză originar din țara terță respectivă, reprezintă fie mai mult de 5 % din posibilitățile de import directe din țara terță respectivă, fie mai mult de 1 % din totalul importurilor extracomunitare realizate în cursul ultimei perioade de douăsprezece luni pentru care sunt disponibile informații statistice: — termenul maxim de emitere a documentelor de import crește la 10 zile lucrătoare de la data depunerii cererii de către importator; — statul membru poate refuza cererea pentru documentele de import dacă decizia Comisiei îl autorizează să facă astfel. (6) Statul membru transmite cererea pentru autorizarea măsurilor de protecție prin telex sau fax. O copie este transmisă, în același timp și în același mod, către serviciile competente care au fost desemnate de celelalte state membre în acest scop. Statul membru informează solicitanții de documente de import despre introducerea unei cereri de autorizare a măsurilor de protecție. (7) Comisia se pronunță asupra cererii statului membru în termen de cinci zile lucrătoare de la data primirii acesteia.

Articolul 4

Dovada originii (1) În cadrul îndeplinirii formalităților legate de importul de produse care fac obiectul măsurilor de supraveghere intracomunitare sau al măsurilor de protecție, autoritățile competente din statul membru importator pot cere importatorului să indice originea produselor pe declarația vamală sau pe cererea de emitere a unui document de import. (2) Probe suplimentare fi solicitate numai la vămuire și numai în cazurile în care există îndoieli serioase și întemeiate care fac indispensabile asemenea probe, în scopul de a stabili adevărata origine a produselor în cauză. Cu toate acestea, solicitarea unor astfel de dovezi suplimentare nu poate să constituie în sine un obstacol pentru importul mărfurilor în cauză. Dispoziții finale

Articolul 5

Procedurile stabilite prin prezenta decizie se aplică atunci când eficacitatea măsurilor de politică comercială aplicate de către statele membre în executarea obligațiilor internaționale ale Comunității este compromisă de devieri ale traficului comercial, cu excepția elementelor prevăzute la articolul 2 alineatul (4) litera (d) și articolul 3 alineatul (3) litera (e).

Articolul 6

(1) Prezenta decizie se aplică de la 1 octombrie 1987. (2) Decizia 80/47/CEE a Comisiei se abrogă de la acea dată. Trimiterile la decizia abrogată se interpretează ca trimiteri la prezenta decizie.

Articolul 7

Prezenta decizie se adresează statelor membre.