Articolul 1
Procedura prevăzută în prezentul regulament se aplică atunci când o măsură luată de către o țară terță sau agenții ale acesteia restricționează sau amenință să restricționeze accesul liber al companiilor maritime ale statelor membre sau al navelor înmatriculate într-un stat membru, în conformitate cu legislația sa internă, la transportul:
— de linie în traficul reglementat de Cod, exceptând situația când măsura este luată în conformitate cu Convenția Națiunilor Unite asupra unui cod de conduită al conferințelor maritime;
— de linie în trafic nereglementat de Cod;
— de încărcături în vrac și orice alte încărcături transportate prin servicii tramp;
— de pasageri;
— de persoane sau de mărfuri spre sau între instalații marine.
Această procedură nu aduce atingere obligațiilor Comunității și statelor sale membre conform dreptului internațional.
Articolul 2
În înțelesul prezentului regulament:
— „companie maritimă națională” înseamnă o companie maritimă dintr-o țară terță care asigură un serviciu între propria țară și unul sau mai multe state membre;
— „companie maritimă terță” înseamnă o companie maritimă dintr-o țară terță care asigură un serviciu între o altă țară terță și unul sau mai multe state membre.
Articolul 3
O acțiune coordonată poate fi solicitată de către un stat membru.
Cererea se transmite Comisiei; aceasta prezintă recomandări sau propuneri corespunzătoare Consiliului în termen de patru săptămâni.
Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura de vot prevăzută la articolul 84 alineatul (2) din tratat, poate decide cu privire la acțiunea coordonată prevăzută la articolul 4.
Pentru a hotărî asupra acțiunii coordonate, Consiliul ține seama și de considerentele de politică de comerț exterior, precum și de interesele portuare și de considerentele de politică maritimă ale statelor membre în cauză.
Articolul 4
(1) Acțiunea coordonată poate consta în:
(a) proteste diplomatice adresate țărilor terțe respective, în special în cazul în care măsurile luate de acestea amenință să restricționeze accesul la trafic;
(b) contramăsuri împotriva companiei sau companiilor maritime din țările terțe în cauză sau împotriva companiei sau companiilor maritime din alte țări care beneficiază de măsurile luate de țările în cauză, care activează în calitate de companie maritimă națională sau de companie maritimă terță în traficul comunitar. Aceste contramăsuri pot consta, în mod izolat sau în combinație, în: (i) impunerea unei obligații de obținere a unui permis de încărcare, transport sau descărcare a încărcăturii; acest permis poate fi supus unor condiții sau obligații; (ii) impunerea unei cote; (iii) impunerea de impozite sau taxe.
(2) Protestele diplomatice preced contramăsurile.
Aceste contramăsuri nu aduc atingere obligațiilor Comunității Europene și statelor sale membre conform dreptului internațional, țin seama de toate interesele și nu au ca efect direct sau indirect denaturarea traficului în cadrul Comunității.
Articolul 5
(1) Atunci când hotărăște asupra luării uneia sau a mai multora dintre contramăsurile menționate la articolul 4 alineatul (1) litera (b), Consiliul precizează, după caz, următoarele:
(a) circumstanțele care au condus la adoptarea de contramăsuri;
(b) traficul sau seria de porturi cărora li se aplică contramăsurile;
(c) pavilionul sau compania maritimă a țării terțe ale cărei măsuri de rezervare a încărcăturii limitează accesul liber la încărcături în zona de navigație respectivă;
(d) volumul maxim (procentaj, greutate în tone, containere) sau valoarea încărcăturilor care pot fi încărcate sau descărcate în porturile statelor membre;
(e) numărul maxim de intrări în și ieșiri din porturile statelor membre;
(f) valoarea sau procentajul și baza pentru aplicarea impozitelor și taxelor și modul de percepere a acestora;
(g) perioada de valabilitate a contramăsurilor.
(2) În cazul în care contramăsurile prevăzute la alineatul (1) nu sunt prevăzute în legislația internă a unui stat membru, acestea pot fi luate, în conformitate cu Decizia Consiliului menționată la articolul 3 alineatul (3), de către statul membru respectiv, în temeiul prezentului regulament.
Articolul 6
(1) În cazul în care Consiliul nu adoptă propunerea cu privire la acțiunea coordonată în termen de două luni, statele membre pot aplica măsuri naționale în mod unilateral sau în grup, dacă situația o impune.
(2) Cu toate acestea, în caz de urgență, statele membre pot lua măsurile interne necesare în mod provizoriu, unilateral sau în grup, chiar și în termenul de două luni menționat la alineatul (1).
(3) Măsurile interne luate în conformitate cu prezentul articol se notifică imediat Comisiei și celorlalte state membre.
Articolul 7
În timpul perioadei de aplicare a contramăsurilor, statele membre și Comisia se consultă reciproc, în conformitate cu procedura de consultare stabilită prin Decizia 77/587/CEE, la fiecare trei luni sau mai devreme, dacă este necesar, pentru a discuta efectele contramăsurilor în vigoare.
Articolul 8
Procedura prevăzută în prezentul regulament poate fi aplicată în cazul în care o măsură luată de o țară terță sau agenții săi restricționează sau amenință să restricționeze accesul companiilor maritime ale unei alte țări membre OCDE și în cazul în care, pe bază de reciprocitate, țara respectivă și Comunitatea au convenit să recurgă la o rezistență coordonată în caz de restricționare a accesului la încărcături.
Această țară poate solicita o acțiune coordonată și se poate asocia la o astfel de acțiune coordonată în conformitate cu prezentul regulament.
Articolul 9
Prezentul regulament intră în vigoare la 1 iulie 1987.