Directiva Consiliului din 11 decembrie 1986 privind aplicarea principiului egalității de tratament între bărbații și femeile care desfășoară activități independente, inclusiv agricole, precum și protecția maternității

Articolul 1

Prezenta directivă urmărește să asigure, în conformitate cu dispozițiile următoare, aplicarea în statele membre a principiului egalității de tratament între bărbații și femeile care desfășoară o activitate independentă sau care contribuie la desfășurarea unei astfel de activități, în privința aspectelor care nu sunt reglementate de Directivele 76/207/CEE și 79/7/CEE.

Articolul 2

Prezenta directivă se aplică: (a) lucrătorilor independenți, respectiv tuturor persoanelor care desfășoară, în condițiile prevăzute de dreptul intern, o activitate lucrativă pe cont propriu, inclusiv agricultorilor și membrilor profesiilor liberale; (b) soților acestora, care nu sunt salariați sau asociați, în cazul în care aceștia, în condițiile prevăzute de dreptul intern, participă în mod obișnuit la activitatea lucrătorului independent și îndeplinesc fie aceleași sarcini, fie sarcini complementare.

Articolul 3

În sensul prezentei directive, principiul egalității de tratament presupune inexistența oricărei discriminări pe criterii de sex, directe sau indirecte, în special cu referire la starea civilă sau familială. SECȚIUNEA II Egalitatea de tratament între lucrătorii independenți de sex masculin și de sex feminin. Situația soților fără statut profesional ai lucrătorilor independenți. Protecția lucrătorilor independenți de sex feminin sau ai soților de sex feminin ai lucrătorilor independenți pe durata gravidității și a maternității

Articolul 4

În ceea ce privește lucrătorii independenți, statele membre iau măsurile necesare pentru a asigura eliminarea tuturor dispozițiilor contrare principiului egalității de tratament, definit de Directiva 76/207/CEE, în special în ceea ce privește constituirea, instalarea sau extinderea unei întreprinderi sau începerea sau extinderea oricărei alte forme de activitate a lucrătorului independent, inclusiv facilitățile financiare.

Articolul 5

Fără a aduce atingere condițiilor specifice de acces la anumite activități, care se aplică în mod egal ambelor sexe, statele membre iau măsurile necesare, astfel încât condițiile de constituire a unei societăți între soți să nu fie mai restrictive decât condițiile de constituire a unei societăți între persoane necăsătorite.

Articolul 6

În cazul în care într-un stat membru există un sistem contributiv de securitate socială pentru lucrătorii independenți, respectivul stat membru ia măsurile necesare, astfel încât să permită soților menționați la articolul 2 litera (b), care nu sunt protejați printr-un regim de securitate socială de care beneficiază lucrătorul independent, să poată adera, pe bază voluntară și contributivă, la un regim de securitate socială.

Articolul 7

Statele membre se angajează să examineze în ce condiții recunoașterea muncii soților menționați la articolul 2 litera (b) poate fi încurajată și, pe baza unei astfel de examinări, să ia în considerare orice măsuri corespunzătoare pentru încurajarea unei astfel de recunoașteri.

Articolul 8

Statele membre se angajează să examineze dacă și în ce condiții lucrătorii independenți de sex feminin și soții de sex feminin ai lucrătorilor independenți pot, pe durata întreruperilor în activitatea profesională datorate gravidității sau maternității: — să aibă acces la serviciile care asigură înlocuiri temporare sau la serviciile sociale naționale existente; sau — să beneficieze de prestații în bani în cadrul unui regim de securitate socială sau al oricărui alt sistem public de protecție socială. SECȚIUNEA III Dispoziții generale și finale

Articolul 9

Statele membre introduc în ordinile lor juridice naționale măsurile necesare pentru a permite oricărui lucrător care se consideră nedreptățit prin neaplicarea principiului remunerării egale să își urmărească drepturile pe cale judecătorească, după ce a recurs, eventual, la alte autorități competente.

Articolul 10

Statele membre veghează ca măsurile adoptate în aplicarea prezentei directive, precum și dispozițiile în materie deja în vigoare, să fie aduse la cunoștința organismelor reprezentative ale lucrătorilor independenți și a centrelor de formare profesională.

Articolul 11

Consiliul reexaminează prezenta directivă, la propunerea Comisiei, înainte de 1 iulie 1993.

Articolul 12

(1) Statele membre adoptă și pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la data de 30 iunie 1989. Cu toate acestea, în cazul în care un stat membru, pentru a se conforma articolului 5, trebuie să își modifice legislația referitoare la drepturile și obligațiile matrimoniale, data la care acesta trebuie să se conformeze articolului 5 este 30 iunie 1991. (2) Statele membre informează imediat Comisia cu privire la măsurile adoptate pentru a se conforma prezentei directive.

Articolul 13

Până la data de 30 iunie 1991, statele membre transmit Comisiei toate datele necesare pentru ca aceasta să poată redacta un raport cu privire la aplicarea prezentei directive, pe care să îl prezinte Consiliului.

Articolul 14

Prezenta directivă se adresează statelor membre.