Articolul 1
(1) Statele membre condiționează accesul și exercitarea activităților de moașă cu titlurile oficiale de calificare menționate la articolul 1 din Directiva 80/154/CEE (4) de posesia unei diplome, a unui certificat sau a unui titlu oficial de calificare în obstetrică, prevăzute la articolul 3 din directiva menționată, care garantează că persoana respectivă a dobândit pe întreaga durată a perioadei de formare:
(a) cunoștințe științifice corespunzătoare pe care se bazează activitatea de moașă, în special de obstetrică și ginecologie;
(b) cunoștințe corespunzătoare privind deontologia și legislația profesională;
(c) cunoștințe aprofundate despre funcțiile biologice, anatomice și fiziologice în domeniul obstetricii și al nou-născuților și, de asemenea, privind relația dintre starea de sănătate și mediul fizic și social al ființei umane și al comportamentului ei;
(d) experiență clinică corespunzătoare obținută în instituții aprobate sub supravegherea unui personal calificat în obstetrică;
(e) înțelegerea corespunzătoare a formării personalului medical și a experienței în colaborarea cu acest personal.
(2) Formarea profesională menționată la alineatul (1) cuprinde:
— fie o formare profesională specifică în obstetrică pe bază de program integral, care să cuprindă cel puțin trei ani de studii teoretice și practice; admiterea la această formare profesională este condiționată de încheierea a cel puțin primilor 10 ani de formare școlară generală;
— fie o formare profesională specifică în obstetrică pe bază de program integral, care să cuprindă cel puțin 18 luni, admiterea la acesta fiind condiționată de posesia unei diplome, a unui certificat sau a altui titlu oficial de calificare ca asistent medical generalist, prevăzute la articolul 3 din Directiva 77/452/CEE (5).
(3) Formarea profesională specifică în obstetrică prevăzută la alineatul (2) prima liniuță acoperă cel puțin materiile programului de formare menționat în anexă.
Formarea profesională prevăzută la alineatul (2) a doua liniuță trebuie să cuprindă cel puțin materiile din programul de formare menționat în anexă, care nu fac obiectul unui curs echivalent în cadrul formării profesionale ca asistent medical generalist.
(4) Statele membre asigură că instituția care se ocupă de formarea profesională a moașelor este răspunzătoare de coordonarea teoriei cu practica pe tot parcursul programului de studii.
Instruirea teoretică și tehnică menționată la partea A din anexă trebuie echilibrată și coordonată cu instruirea clinică a moașelor, menționată la partea B din anexa menționată, astfel încât cunoștințele și experiența enumerate la alineatul (1) să poată fi dobândite în mod adecvat.
Instruirea clinică a moașelor trebuie să ia forma unor stagii controlate la locul de muncă, adică în cadrul serviciilor de sănătate dintr-un spital sau în alte servicii de sănătate aprobate de autoritățile sau organismele competente. Pe durata formării profesionale, viitoarele moașe participă la activitățile serviciilor în cauză, în măsura în care activitățile respective contribuie la formarea lor. Acestea sunt inițiate cu privire la responsabilitățile pe care le implică activitatea de moașă.
Articolul 2
După examinarea periodică a rezultatelor diverselor cursuri de formare profesională prevăzute la articolul 1 alineatul (2), Comisia prezintă un prim raport Consiliului pentru prima dată în termen de șase ani de la notificarea prezentei directive. Examinarea în cauză este realizată cu asistența Comitetului consultativ pentru formarea profesională a moașelor.
În funcție de rezultatele acestei examinări, Comisia prezintă propuneri de modificare destinate alinierii criteriilor minime prevăzute pentru cursurile de formare profesională menționate la condițiile prevăzute la articolul 2 alineatul (1) prima liniuță prima sub-liniuță și a doua liniuță din Directiva 80/154/CEE. Consiliul hotărăște, fără întârziere, cu privire la aceste propuneri.
Articolul 3
Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 1, statele membre pot autoriza formarea profesională cu frecvență parțială în condițiile aprobate de autoritățile naționale competente.
Durata totală a formării profesionale cu frecvență parțială nu poate fi mai scurtă decât cea a formării pe bază de program integral. Nivelul formării profesionale nu poate fi afectat de caracterul său parțial.
Articolul 4
Statele membre se asigură că moașelor li se conferă cel puțin dreptul de acces la și de exercitare a următoarelor activități:
1. să asigure o bună informare și consiliere în materie de planificare familială;
2. să constate sarcina, apoi să monitorizeze sarcina normală, să efectueze examinările necesare pentru monitorizarea evoluției normale a sarcinii;
3. să prescrie sau să recomande examinările necesare pentru a diagnostica, cât mai devreme posibil, sarcinile care prezintă risc;
4. să întocmească un program de pregătire a viitorilor părinți pentru noul lor rol, să asigure pregătirea completă în vederea nașterii și să-i consilieze în materie de igienă și de alimentație;
5. să asiste mama pe durata travaliului și să monitorizeze starea fătului in utero prin mijloacele clinice și tehnice corespunzătoare;
6. să coordoneze nașterea normală la apariția capului, inclusiv, unde este cazul, o epiziotomie, iar în cazurile urgente, să coordoneze nașterea la prezentarea pelviană;
7. să recunoască semnalele de avertisment pentru o anomalie a mamei sau copilului, care necesită intervenția unui medic și să îl asiste pe acesta în caz de intervenție; să ia măsurile de urgență necesare în absența medicului, în special înlăturarea manuală a placentei, eventual urmată de o examinare manuală a uterului;
8. să examineze și să îngrijească nou-născutul; să ia orice inițiativă necesară care se impune și să realizeze, dacă este necesar, resuscitarea imediată;
9. să îngrijească și să monitorizeze progresele mamei în perioada post-natală și să facă mamei toate recomandările necesare, care să permită creșterea nou-născutului în cele mai bune condiții;
10. să ducă la bun sfârșit tratamentul prescris de medic;
11. să întocmească rapoartele scrise necesare.
Articolul 5
Prezenta directivă se aplică și resortisanților statelor membre care, în conformitate cu Regulamentul (CEE) al Consiliului nr. 1612/68 din 15 octombrie 1968 privind libera circulație a lucrătorilor în cadrul Comunității (6), exercită sau vor exercita cu titlu salariat una din activitățile menționate la articolul 1 din Directiva 80/154/CEE.
Articolul 6
(1) Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a se conforma prezentei directive în termen de trei ani de la data notificării și informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.
(2) Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern, pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.
Articolul 7
În cazul în care, în aplicarea prezentei directive, un stat membru întâmpină dificultăți majore în anumite domenii, Comisia examinează aceste dificultăți în colaborare cu statul respectiv și solicită avizul Comitetului înalților funcționari în domeniul sănătății publice, constituit în temeiul Deciziei 75/365/CEE (7), astfel cum a fost modificată ultima dată de Decizia 80/157/CEE (8).
Dacă este necesar, Comisia prezintă Consiliului propuneri adecvate.
Articolul 8
În termen de cel mult 6 ani de la notificarea prezentei directive, Consiliul, hotărând la propunerea Comisiei și după avizul Comitetului consultativ, decide dacă derogarea prevăzută la partea B punctul 3 din anexă trebuie eliminată sau dacă domeniul său ar trebui redus.
Articolul 9
Prezenta directivă se adresează statelor membre.