Articolul 1
(1) Statele membre condiționează accesul și exercitarea activităților de medic stomatolog cu titlurile oficiale de calificare menționate la articolul 1 din Directiva 78/686/CEE de posesia unei diplome, a unui certificat sau a altor titluri oficiale de calificare prevăzute la articolul 3 din directiva menționată, care garantează că, pe durata completă a formării profesionale, persoana respectivă a dobândit:
(a) cunoștințe corespunzătoare despre științele pe care se bazează stomatologia și o bună înțelegere a metodelor științifice, în special a principiilor de măsurare a funcțiilor biologice, evaluarea faptelor determinate științific și analiza datelor;
(b) cunoștințe corespunzătoare despre constituția, fiziologia și comportamentul persoanelor sănătoase și bolnave, precum și despre influența mediului natural și a mediului social asupra stării de sănătate a ființei umane, în măsura în care aceste elemente au legătură cu stomatologia;
(c) cunoștințe corespunzătoare despre structura și funcția dentară, bucală, maxilară și a țesuturilor asociate, atât cele bolnave, cât și cele sănătoase, precum și relația acestora cu starea generală de sănătate, precum și cu bunăstarea fizică și socială a pacientului;
(d) cunoștințe corespunzătoare despre disciplinele și metodele clinice care oferă un tablou coerent al anomaliilor, leziunilor și bolilor dentare, bucale, maxilare și ale țesuturilor asociate, precum și despre odontologie sub aspectul prevenirii, diagnosticului și tratamentului;
(e) experiență clinică corespunzătoare sub supraveghere adecvată.
Această formare trebuie să confere competențele necesare pentru ansamblul activităților de prevenire, diagnostic și tratament în ceea ce privește anomaliile și bolile dentare, bucale, maxilare și ale țesuturilor asociate.
(2) Această formare în stomatologie cuprinde, în total, cel puțin cinci ani de instruire teoretică și practică pe bază de program integral, care include materiile enumerate în anexă și care se desfășoară într-o universitate, o instituție de învățământ superior recunoscută ca având un statut echivalent sau fiind sub supravegherea unei universități.
(3) Admiterea la aceste cursuri de formare presupune posesia unei diplome sau a unui certificat care să permită accesul, pentru studiile în cauză, în instituțiile universitare sau institutele de învățământ superior recunoscute de un stat membru ca având statut echivalent.
(4) Prezenta directivă nu aduce în nici un fel atingere posibilității ca statele membre să autorizeze pe teritoriul lor, în conformitate cu propriile reglementări, titularii diplomelor, certificatelor sau altor titluri oficiale de calificare care nu au fost obținute într-un stat membru să aibă acces la și să exercite activitățile de medic stomatolog.
Articolul 2
(1) Statele membre asigură că formarea care permite obținerea unei diplome, a unui certificat sau a altui titlu oficial de calificare ca medic specialist în stomatologie îndeplinește cel puțin următoarele condiții:
(a) presupune absolvirea și validarea a cinci ani de instruire teoretică și practică pe bază de program integral în cadrul ciclului de formare menționat la articolul 1 sau posesia documentelor menționate la articolul 7 alineatul (1) din Directiva 78/686/CEE;
(b) cuprinde instruirea teoretică și practică;
(c) se efectuează pe bază de program integral, pe o durată minimă de trei ani și sub controlul autorităților sau organismelor competente;
(d) se desfășoară într-un centru universitar, într-un spital sau, după caz, într-o instituție de sănătate aprobată în acest sens de autoritățile sau organismele competente;
(e) presupune participarea personală la activitatea și responsabilitățile instituției în cauză a medicului stomatolog candidat la specializarea respectivă.
(2) Statele membre condiționează eliberarea unei diplome, a unui certificat sau a altui titlu oficial de calificare ca medic specialist în stomatologie de posesia uneia dintre diplomele, certificatele sau alte titluri oficiale de calificare în stomatologie la care se face referire la articolul 1 sau de posesia documentelor menționate la articolul 7 alineatul (1) din Directiva 78/686/CEE.
(3) În termenul prevăzut la articolul 8, statele membre desemnează autoritățile sau organismele competente să elibereze diplome, certificate sau alte titluri oficiale de calificare menționate la alineatul (1).
(4) Statele membre pot deroga de la alineatul (1) litera (a). Beneficiarii unei astfel de derogări nu se pot prevala de articolul 4 din Directiva 78/686/CEE.
Articolul 3
(1) Fără a aduce atingere principiului formării pe bază de program integral, enunțat la articolul 2 alineatul (1) litera (c), și până în momentul în care Consiliul decide în conformitate cu alineatul (3), statele membre pot autoriza formarea de specialitate cu frecvență parțială, în condițiile admise de autoritățile naționale competente, în cazul în care formarea pe bază de program integral nu poate fi realizată din motive bine întemeiate.
(2) Durata totală a formării de specialitate nu poate fi scurtată în termenii alineatului (1). Nivelul formării nu poate fi compromis nici de caracterul său parțial, nici de exercitarea unei activități profesionale remunerate cu titlu privat.
(3) În termen de cel mult patru ani de la notificarea prezentei directive și în temeiul reexaminării situației, la propunerea Comisiei și având în vedere că posibilitatea de formare cu frecvență parțială ar trebui să continue să existe în anumite împrejurări care trebuie examinate pentru fiecare specialitate, Consiliul hotărăște dacă dispozițiile alineatelor (1) și (2) trebuie menținute sau modificate.
Articolul 4
Cu titlu tranzitoriu și prin derogare de la articolul 2 alineatul (1) litera (c) și de la articolul 3, statele membre ale căror acte cu putere de lege și acte administrative prevăd o modalitate de formare specializată cu frecvență parțială în momentul notificării prezentei directive pot continua să aplice aceste acte candidaților care și-au început formarea ca specialiști în termen de cel mult patru ani de la notificarea prezentei directive. Această perioadă poate fi extinsă în cazul în care Consiliul nu a luat o hotărâre în conformitate cu articolul 3 alineatul (3).
CAPITOLUL II
DOMENIUL DE ACTIVITATE
Articolul 5
Statele membre se asigură că medicii stomatologi sunt, în general, abilitați să aibă acces la sau să exercite activități de prevenire, diagnostic și tratament în ceea ce privește anomaliile și bolile dentare, bucale, maxilare și ale țesuturilor asociate, în conformitate cu normele administrative și normele de conduită care reglementează profesia în momentul notificării prezentei directive.
Statele membre care nu au astfel de norme pot preciza sau restrânge exercitarea anumitor activități menționate la primul paragraf până la o limită comparabilă cu cea existentă în celelalte state membre.
CAPITOLUL III
DISPOZIȚII FINALE
Articolul 6
Sunt considerați ca îndeplinind condițiile prevăzute la articolul 2 alineatul (1) litera (a) beneficiarii articolului 19 din Directiva 78/686/CEE.
În aplicarea articolului 2 alineatul (2), beneficiarii articolului 19 din Directiva 78/686/CEE sunt asimilați titularilor uneia dintre diplomele, certificatele sau alte titluri oficiale de calificare în stomatologie menționate la articolul 1.
Articolul 7
Prezenta directivă se aplică, de asemenea, resortisanților statelor membre care, în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 1612/68 al Consiliului din 15 octombrie 1968 privind libera circulație a lucrătorilor în cadrul Comunității (4), exercită sau vor exercita cu titlu de salariat una dintre activitățile menționate la articolul 1 din Directiva 78/686/CEE.
Articolul 8
(1) Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a se conforma prezentei directive în termen de 18 luni de la data notificării și informează de îndată Comisia cu privire la aceasta. Cu toate acestea, Italia adoptă aceste măsuri în termen de cel mult șase ani.
(2) Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern, pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.
Articolul 9
În cazul în care, în aplicarea prezentei directive, un stat membru întâmpină dificultăți majore în anumite domenii, Comisia examinează aceste dificultăți în colaborare cu statul respectiv și solicită avizul Comitetului înalților funcționari în domeniul sănătății publice, constituit în temeiul Deciziei 75/365/CEE (5), modificat ultima dată de Directiva 78/689/CEE (6).
Dacă este necesar, Comisia prezintă Consiliului propuneri adecvate.
Articolul 10
Prezenta directivă se adresează statelor membre.