Articolul 1
(1) În cazul în care produsele din sectorul cărnii de vită deținute de un organism de intervenție și stocate pe teritoriul unui stat membru, altul decât statul membru sub a cărui jurisdicție se află respectivul organism, sunt vândute la un preț fixat în avans, prețul de vânzare al respectivelor produse corespunde prețului de vânzare al unui produs identic dintr-un stat membru sub a cărui jurisdicție se află organismul de intervenție, minus sau plus orice valori monetare sau de adaos compensatorii aplicabile, dacă este cazul, în schimbul dintre respectivul stat membru și statul membru pe al cărui teritoriu este stocat produsul.
(2) Rata care trebuie utilizată pentru calcularea valorilor monetare sau de adaos compensatorii prevăzute în alineatul (1) este cea care se aplică în ziua în care se încheie contractul de vânzare.
Articolul 2
(1) Atunci când produsele deținute de un organism de intervenție și stocate pe teritoriul unei țări terțe sunt vândute la un preț fixat în avans, prețul de vânzare corespunde prețului de vânzare al unui produs identic din statul membru sub a cărui jurisdicție se află organismul de intervenție, minus valoarea celei mai mici restituiri și minus sau plus orice valori monetare sau de adaos compensatorii care s-ar aplica în cazul în care produsul identic s-ar exporta într-o țară terță.
(2) Rata utilizată pentru calcularea valorii celei mai mici restituiri și a valorilor monetare sau de adaos compensatorii prevăzute în alineatul (1) este cea care se aplică în ziua în care se încheie contractul de vânzare.
Totuși, în cazul în care în ziua încheierii contractului, cumpărătorul prezintă un certificat de fixare în avans a restituirii, rata utilizată pentru calcularea valorii celei mai mici restituiri este cea care se aplică în ziua fixării în avans.
În cazul în care se aplică paragraful precedent, ziua încheierii contractului de vânzare este considerată ziua în care sunt încheiate formalitățile vamale de export.
Prin derogare de la articolul 9 alineatul (3) din Regulamentul (CEE) nr. 193/75, organismul de intervenție înregistrează și avizează certificatul.
(3) În cazul în care, în decurs de șase luni de la ziua încheierii contractului de vânzare, cumpărătorul aduce dovada că produsele cumpărate au fost puse în liberă circulație în țara terță în care au fost stocate sau într-o altă țară terță, diferența dintre valoarea restituirii aplicabile pentru țara terță în care produsele au fost puse în liberă circulație și valoarea celei mai mici restituiri este dedusă din prețul de vânzare, în conformitate cu alineatul (1).
Dovada la care se face referire în paragraful precedent se prezintă în conformitate cu articolul 11 din Regulamentul (CEE) nr. 192/75.
Articolul 3
În cazul în care produsele din sectorul cărnii de vită deținute de un organism de intervenție și stocate pe teritoriul unuia sau al mai multor state membre, altele decât statul membru sub a cărui jurisdicție se află respectivul organism, sau într-o țară terță, sunt vândute în cadrul unei proceduri de licitație, se fixează un preț minim de vânzare, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 27 din Regulamentul (CEE) nr. 805/68, pentru fiecare stat membru sau țară terță în care sunt stocate produsele și pentru fiecare produs.
Articolul 4
Prețurile de vânzare prevăzute în prezentul regulament se achită în moneda statului membru sub a cărui jurisdicție se află organismul de intervenție care deține produsele.
Articolul 5
În sensul aplicării prezentului regulament, ziua în care organismul de intervenție acceptă cererea unui contract este considerată ziua încheierii contractului de vânzare.
Articolul 6
Prezentul regulament intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.
Prezentul regulament se aplică produselor stocate în afara teritoriului statului membru sub a cărui jurisdicție se află organismul de intervenție care deține respectivele produse, indiferent de data la care a început stocarea.