Articolul 1
(1) Prezenta directivă se aplică, în limitele și în condițiile pe care le prevede, activităților de avocat exercitate prin prestare de servicii. Fără a aduce atingere dispozițiilor prezentei directive, statele membre pot rezerva unor categorii determinate de avocați întocmirea actelor autentice care să permită administrarea bunurilor unor persoane decedate, precum și constituirea sau transferul de drepturi reale imobiliare.
(2) Prin „avocat” se înțelege orice persoană abilitată să își exercite activitățile profesionale sub una din următoarele denumiri:
Belgia: avocat/advocaat Danemarca: advokat Republica Federală Germania: Rechtsanwalt Franța: avocat Irlanda: barrister solicitor Italia: avvocato Luxemburg: avocat-avoué Țările de Jos: advocaat Regatul Unit al Marii Britanii: advocate barrister solicitor.
Articolul 2
Fiecare stat membru recunoaște ca avocat, în vederea exercitării activităților menționate la articolul 1 alineatul (1), orice persoană menționată la alineatul (2) din articolul menționat.
Articolul 3
Orice persoană menționată la articolul 1 își utilizează titlul profesional exprimat în limba sau una din limbile statului de proveniență, cu indicarea organizației profesionale de care aparține sau a instanței pe lângă care este admisă să practice în aplicarea legislației acestui stat.
Articolul 4
(1) Activitățile privind reprezentarea și apărarea unui client în justiție sau în fața autorităților publice se exercită în fiecare stat membru gazdă în condițiile prevăzute pentru avocații stabiliți în acest stat, cu excluderea oricărei condiții de ședere sau de înscriere într-o organizație profesională în statul respectiv.
(2) În exercitarea acestor activități, avocatul respectă regulile profesionale ale statului membru gazdă, fără a aduce atingere obligațiilor care îi revin în statul membru de proveniență.
(3) În cazul în care aceste activități se exercită în Regatul Unit al Marii Britanii, prin „norme profesionale ale statului membru gazdă” se înțeleg normele profesionale ale statului membru gazdă pentru „solicitors”, în cazul în care activitățile respective nu sunt specifice pentru „barristers” sau pentru „advocates”. În caz contrar, se aplică normele profesionale cu privire la aceștia din urmă. Cu toate acestea, pentru „barristers” de proveniență din Irlanda se aplică tot normele profesionale pentru „barristers” sau „advocates” din Regatul Unit al Marii Britanii.
În cazul în care aceste activități se exercită în Irlanda, prin „norme profesionale ale statului membru gazdă” se înțeleg, în măsura în care reglementează prezentarea orală a unei cauze în instanță, normele profesionale pentru „barristers”. În toate celelalte cazuri se aplică normele profesionale pentru „solicitors”. Cu toate acestea, pentru „barristers” și „advocates” de proveniență din Regatul Unit al Marii Britanii se aplică tot normele profesionale pentru „barristers” din Irlanda.
(4) Pentru exercitarea altor activități decât cele menționate la alineatul (1), avocatului i se aplică condițiile și normele profesionale ale statului membru de proveniență, fără a aduce atingere respectării normelor care reglementează profesia în statul membru gazdă, oricare ar fi sursa lor, în special celor cu privire la incompatibilitatea între exercitarea activităților de avocat și cea a altor activități în acest stat, la secretul profesional, la relațiile între confrați, la interdicția ca același avocat să acorde asistență juridică unor părți având interese contrare, precum și la publicitate. Aceste norme nu se aplică decât în cazul în care pot fi respectate de către un avocat care nu este stabilit în statul membru gazdă și în măsura în care respectarea acestora este justificată obiectiv pentru asigurarea, în statul respectiv, a exercitării corecte a activităților de avocat, a demnității profesiei și a respectării normelor privind incompatibilitatea.
Articolul 5
Pentru exercitarea activităților referitoare la reprezentarea și apărarea unui client în justiție, fiecare stat membru poate impune avocaților prevăzuți la articolul 1:
— să fie prezentați, în conformitate cu normele sau uzanțele locale, președintelui jurisdicției și, după caz, decanului competent în statul membru gazdă;
— să acționeze în colaborare fie cu un avocat care profesează pe lângă jurisdicția sesizată și care ar fi responsabil, după caz, față de această jurisdicție, fie cu un „avoué” sau „procuratore” care profesează pe lângă aceasta.
Articolul 6
Orice stat membru poate exclude avocații salariați, care au încheiat un contract de muncă cu o întreprindere publică sau privată, de la exercitarea activităților de reprezentare și de apărare în justiție a întreprinderii respective, în măsura în care avocații stabiliți în statul respectiv nu sunt autorizați să le exercite.
Articolul 7
(1) Autoritatea competentă a statului membru gazdă poate impune prestatorului de servicii dovedirea calității sale de avocat.
(2) În cazul nerespectării obligațiilor în vigoare în statul membru gazdă, prevăzute la articolul 4, autoritatea competentă din acest stat stabilește, în conformitate cu propriile norme de drept și de procedură, consecințele acestei nerespectări și, în acest scop, poate obține orice informații profesionale utile cu privire la prestatorul de servicii. Aceasta informează autoritatea competentă a statului membru de proveniență cu privire la orice decizie adoptată. Aceste comunicări nu aduc atingere caracterului confidențial al informațiilor furnizate.
Articolul 8
(1) Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a se conforma prezentei directive în termen de doi ani de la data notificării și informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.
(2) Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.
Articolul 9
Prezenta directivă se adresează statelor membre.