Directiva Consiliului din 1 februarie 1971 privind armonizarea dispozițiilor esențiale în materie de garanție a operațiunilor pe termen scurt (risc politic) pentru cumpărătorii publici și privați

Articolul 1

Sub rezerva dispozițiilor anexei D la directivele nr. 70/509/CEE și 70/510/CEE ale Consiliului din 27 octombrie 1970 (1), statele membre adoptă toate actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a pune în aplicare dispozițiile armonizate în materie de operațiuni pe termen scurt menționate în anexa la prezenta directivă.

Articolul 2

Statele membre trebuie să se asigure că organismele de asigurare de credite, care garantează în numele sau cu sprijinul statului, asigură operațiunile care intră în domeniul de aplicare a dispozițiilor armonizate, în conformitate cu modalitățile conținute în acestea și normele speciale adoptate de Consiliu.

Articolul 3

(1) Domeniul de aplicare a dispozițiilor armonizate cuprinde, indiferent ce formă de poliță este utilizată, operațiunile: — care prezintă fie un risc de credit cu o durată mai mică de 24 de luni, fie un risc de credit și un risc de fabricare garantat a cărui durată cumulată este de asemenea mai mică de 24 de luni; cu toate acestea, durata acestui risc de fabricare trebuie să fie ea însăși mai mică de 12 luni; — încheiate cu un cumpărător public sau cu un cumpărător privat; — realizate pe baza unui credit de furnizor. (2) Dispozițiile armonizate prin prezenta directivă nu se referă decât la garanția riscului politic. (3) Definițiile cumpărătorului public și ale cumpărătorului privat sunt cele menționate la articolul 3 din Directiva nr. 70/509/CEE, respectiv la articolul 4 din Directiva nr. 70/510/CEE.

Articolul 4

Comitetul consultativ de asigurare a creditului la export, instituit prin articolul 4 din Directiva nr. 70/509/CEE poate fi consultat de Comisie cu privire la orice problemă referitoare la aplicarea unitară a prezentei directive.

Articolul 5

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Articolul 1

Definiția riscului de credit Definiția care urmează să fie inclusă în polițe nu trebuie să cuprindă un termen constitutiv pentru cererea de despăgubire mai mic de șase luni.

Articolul 2

Lista faptelor cauzatoare de prejudicii Lista de bază cuprinde faptele de la C la H inclusiv, prevăzute la articolul 3 din polițele comune pentru operațiunile pe termen mediu și lung cu privire la cumpărătorii publici și cumpărătorii privați și este completată, în ceea ce privește cumpărătorii publici, cu evenimentul B din articolul 3 din polița comună pentru operațiunile pe termen mediu și lung referitor la cumpărătorii respectivi. Lista de bază poate fi cu toate acestea modificată de organismul de asigurare de credite, cu condiția ca această modificare să nu determine o prelungire a garanției ce rezultă din lista menționată anterior.

Articolul 3

Domeniul de aplicare al garanției Garanția se aplică nivelului creanței asiguratului, cuprinzând capitalul creditului și dobânzile, cu excepția dobânzilor pentru întârziere, a penalităților și daunelor-interese datorate de către debitor.

Articolul 4

Cota-parte garantată Asiguratul poartă răspunderea exclusivă cu privire la partea negarantată de către organismul de asigurare de credite.

Articolul 5

Principii generale privind despăgubirile Trebuie respectate principiile următoare: (a) obligația asiguratului în ceea ce privește încheierea și executarea operațiunii garantate, de a da dovadă de toată diligența unui pater familias: această obligație se aplică și conduitei mandatarilor săi, cocontractanților sau subcontractanților săi; (b) responsabilitatea asiguratului de a obține autorizațiile necesare și de a îndeplini formalitățile legale (inclusiv pe acelea care îi revin debitorului până în momentul intrării în vigoare a contractului); (c) nu se acordă despăgubiri pentru creanțele nule.

Articolul 6

Principii generale privind atribuirea plăților și a sumelor încasate ca urmare a realizării garanțiilor Polițele trebuie să cuprindă reguli de atribuire, astfel încât orice plăți sau recuperări primite de asigurat să nu fie atribuite cu prioritate creanțelor neasigurate față de creanțele garantate.

Articolul 7

Principii generale în materie de recuperări Polițele trebuie să respecte principiul unei împărțiri a recuperărilor între organismul de asigurare a creditului și asigurat.