Articolul 1
(1) Fiecare stat membru acordă omologarea CEE oricărui tip de avertizor sonor, dacă acesta este conform specificațiilor de construcție și de încercare prevăzute la punctul 1 din anexa I.
(2) Statul membru care a acordat omologarea CEE de tip ia măsurile corespunzătoare pentru a verifica, atât cât este necesar, conformitatea producției cu tipul omologat, după caz în colaborare cu autoritățile competente din celelalte state membre. Această supraveghere se limitează la verificări prin sondaj.
Articolul 2
Statele membre atribuie constructorului sau reprezentantul său autorizat o marcă de omologare CEE conformă modelului prevăzut la punctul 1.4 din anexa I, pentru fiecare tip de avertizor sonor pe care îl aprobă în temeiul articolului 1.
Statele membre iau toate măsurile necesare pentru a împiedica utilizarea mărcilor care pot genera confuzii între dispozitivele de avertizare sonoră al căror tip a fost omologat în temeiul articolului 1 și alte dispozitive.
Articolul 3
(1) Statele membre nu pot interzice introducerea pe piață a avertizoarelor sonore din motive legate de construcția sau funcționarea lor, dacă acestea poartă marca CEE.
(2) Cu toate acestea, prezenta dispoziție nu împiedică statele membre să adopte asemenea măsuri cu privire la avertizoarele sonore care poartă marca de omologare CEE care nu corespund în mod sistematic prototipului omologat.
Statul membru respectiv informează de îndată celelalte state membre și Comisia cu privire la măsurile luate, precizând motivele deciziei. Dispozițiile articolului 5 sunt de asemenea aplicabile.
Se consideră că nu este respectată conformitatea cu prototipul omologat, în sensul primului paragraf, în cazul în care nu sunt respectate dispozițiile din anexa I punctul 1.2.1.6.
Articolul 4
Autoritățile competente ale fiecărui stat membru transmit, în termen de o lună, autorităților competente din celelalte state membre copii ale certificatelor de omologare de tip emise pentru fiecare tip de avertizor sonor omologat sau a cărui omologare a fost refuzată.
Articolul 5
(1) Dacă statul membru care a acordat omologarea CEE de tip constată că mai multe avertizoare sonore purtând aceeași marcă de omologare nu sunt conforme cu tipul pe care l-a omologat, acesta adoptă măsurile necesare pentru a asigura conformitatea producției cu tipul omologat. Autoritățile competente ale acestui stat le informează pe cele din celelalte state despre măsurile luate, care pot merge, în cazul în care neconformitatea este sistematică, până la retragerea omologării CEE de tip. Autoritățile menționate adoptă aceleași măsuri în cazul în care sunt informate de autoritățile competente dintr-un alt stat membru cu privire la o asemenea lipsă de conformitate.
(2) Autoritățile competente ale statelor membre se informează reciproc, în termen de o lună, cu privire la retragerea oricărei omologări CEE de tip și cu privire la motivele aplicării acestei măsuri.
(3) Dacă statul membru care a acordat omologarea CEE de tip contestă lipsa conformității care i s-a adus la cunoștință, statele membre interesate depun eforturi pentru soluționarea diferendului. Comisia este informată în permanență. Aceasta procedează, atunci când este necesar, la organizarea consultărilor corespunzătoare în vederea ajungerii la o soluție.
Articolul 6
Orice decizie luată în temeiul dispozițiilor adoptate pentru punerea în aplicare a prezentei directive, prin care se refuză sau se retrage omologarea de tip ori se interzice introducerea pe piață sau utilizarea, trebuie să precizeze motivele pe care se întemeiază. Orice decizie se notifică părții interesate, cu arătarea căilor de atac de care aceasta dispune în conformitate cu legislația în vigoare în statele membre, precum și a termenelor în care acestea pot fi exercitate.
Articolul 7
Statele membre nu pot refuza acordarea omologării CEE de tip sau a omologării naționale unui vehicul din motive legate de avertizoarele sonore, dacă acestea poartă marca de omologare CEE și dacă aceasta este aplicată în conformitate cu condițiile prevăzute la punctul 2 din anexa I.
Articolul 8
În sensul prezentei directive, prin „vehicul” se înțelege orice vehicul destinat circulației rutiere, cu sau fără caroserie, având cel puțin patru roți și o viteză maximă constructivă mai mare de 25 km/h, și remorcile sale, cu excepția vehiculelor care merg pe șine, a tractoarelor și a utilajelor agricole și a mașinilor care efectuează lucrări publice.
Articolul 9
Modificările necesare pentru adaptarea specificațiilor din anexele I și II la progresul tehnic se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 13 din Directiva Consiliului din 6 februarie 1970 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la omologarea de tip a autovehiculelor și a remorcilor acestora.
Articolul 10
(1) Statele membre pun în aplicare dispozițiile care cuprind cerințele necesare aducerii la îndeplinire a prezentei directive în termen de 18 luni de la notificarea sa și informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.
(2) Statele membre asigură comunicarea către Comisie a textelor principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat prin prezenta directivă.
Articolul 11
Prezenta directivă se adresează statelor membre.