Directiva Consiliului din 9 aprilie 1968 privind comercializarea materialului pentru înmulțirea vegetativă a viței de vie

Articolul 1

Prezenta directivă se aplică materialului pentru înmulțirea vegetativă a viței de vie (în continuare denumit „material de înmulțire”), produs și comercializat în cadrul Comunității.

Articolul 2

(1) În sensul prezentei directive se aplică următoarele definiții: A. Vițe de vie: plante din genul Vitis (L.) folosite pentru producția de struguri sau ca material de înmulțire pentru asemenea plante. B. Material de înmulțire: (i) Plante de viță de vie tinere (a) butași înrădăcinați: bucăți nealtoite de lăstari de viță înrădăcinați, destinați pentru a fi plantați nealtoiți sau pentru a fi folosiți ca portaltoi; (b) altoi înrădăcinați: bucăți de lăstari de viță uniți prin altoire, a căror parte subterană este înrădăcinată; (ii) Părți de plantă de viță de vie tinere (a) lăstari de viță: lăstari (coarde) de un an; (b) butași portaltoi pentru altoire: bucăți de lăstari de viță destinați să formeze partea subterană atunci când se pregătesc vițe altoite înrădăcinate; (c) butași de altoire: bucăți de lăstari de vie destinați să formeze partea aeriană atunci când se pregătesc vițe altoite înrădăcinate sau se altoiesc plantele in situ; (d) butași de pepinieră: bucăți de lăstari destinați producerii de butași înrădăcinați. C. Pepiniere de plante-mamă: pepiniere pentru producerea de butași de portaltoi pentru altoire, butași de pepinieră sau butași de altoire aeriană. D. Pepiniere de butași: pepiniere pentru cultivarea de butași înrădăcinați sau vițe altoite înrădăcinate. E. Material de bază: material de înmulțire (a) care a fost produs sub responsabilitatea producătorului, conform practicilor acceptate pentru menținerea soiului; (b) care este destinat pentru producerea materialului de înmulțire; (c) care îndeplinește condițiile prevăzute în anexele I și II pentru materialul de bază și (d) care, conform examinării oficiale, îndeplinește condițiile menționate mai sus. F. Material certificat: material de înmulțire (a) care este obținut direct din materialul de bază al unui soi sau, la cererea producătorului, dintr-un material de înmulțire aflat într-un stadiu de înmulțire mai timpuriu decât materialul de bază care, în urma examinării oficiale, s-a constat că îndeplinește condițiile prevăzute în anexele I și II pentru materialul de bază; (b) care este destinat pentru: — producerea de plante sau părți de plante tinere pentru a fi folosite în producerea de struguri sau — producerea de struguri; (c) care îndeplinește condițiile prevăzute în anexele I și II pentru material certificat și (d) care, conform verificării oficiale, îndeplinește condițiile mai sus menționate. G. Material standard: material de înmulțire (a) care are identitate și puritate a soiului; (b) care este destinat pentru — producerea de plante sau părți de plante tinere pentru a fi folosite în producerea de struguri; — producerea de struguri; (c) care îndeplinește condițiile prevăzute în anexele I și II pentru material standard și (d) care, conform verificării oficiale, îndeplinește condițiile mai sus menționate. H. Măsuri oficiale: măsuri luate de (a) autoritățile de stat sau (b) orice persoană juridică de drept public sau privat, care acționează sub responsabilitatea statului sau (c) orice persoană fizică sub prestare de jurământ în acest scop, în cazul activităților auxiliare care sunt, de asemenea, sub controlul statului, cu condiția ca persoanele menționate la (b) și (c) să nu beneficieze de avantaje personale de pe urma unor asemenea măsuri. (2) Statele membre pot (a) dispune să nu se efectueze certificarea oficială a materialului de înmulțire sau verificarea materialului standard dacă material respectiv nu este în mod normal înmulțit sau comercializat pe teritoriile lor; (b) dispune, ca o măsură tranzitorie, după intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege sau a actelor administrative necesare pentru respectarea prezentei directive, ca materialul de înmulțire care a fost folosit pentru înființarea de pepiniere de material mamă sau pepiniere de butași să fie echivalent cu materialul de înmulțire certificat sau verificat conform dispozițiilor prezentei directive dacă, înainte de a fi folosit în acest mod, a prezentat aceleași garanții ca și materialul certificat sau verificat conform dispozițiilor prezentei directive.

Articolul 3

(1) Statele membre vor dispune ca materialul de înmulțire a viței de vie să nu poată fi comercializat decât în situația în care: — a fost certificat oficial ca „material de bază” sau „material certificat”, sau este material standard verificat oficial și — îndeplinește condițiile prevăzute în anexa II. (2) Statele membre pot dispune derogări de la dispozițiile alineatului (1): (a) pentru materialul de înmulțire dintr-un stadiu de înmulțire mai timpuriu decât materialul mamă de bază; (b) pentru teste sau în scopuri științifice; (c) pentru activitatea de selecționare. (3) Statele membre pot dispune derogări în ceea ce privește lungimea minimă de butași portaltoi pentru altoire anexa II partea III punctul 1 secțiunea B litera (a). (4) Hotărând în conformitate cu procedura stabilită la articolul 17, Comisia: (a) poate autoriza statele membre, prin derogare de la dispozițiile din anexa II partea II punctul 1, să clasifice ca material certificat vițe altoite înrădăcinate constând din material certificat altoit pe material standard; o asemenea autorizație se acordă numai pentru o perioadă de tranziție ce urmează a fi stabilită și numai până când statele membre în cauză au suficiente cantități de material de bază și material certificat pentru plantări noi; (b) poate dispune ca după anumite termene limită specificate materialul de înmulțire pentru unele soiuri de viță de vie să nu poată fi comercializat decât dacă a fost certificat oficial ca „material de bază” sau „material certificat”.

Articolul 4

Statele membre pot, în ceea ce privește condițiile stabilite în anexele I și II, să impună cerințe suplimentare sau mai stricte pentru certificarea materialului de înmulțire sau verificarea materialului standard produs pe teritoriile lor.

Articolul 5

(1) Fiecare stat membru va stabili o listă a soiurilor de viță de vie acceptate oficial pentru certificare și pentru verificare ca material standard pe teritoriul său. Lista va prezenta principalele caracteristici morfologice și fiziologice prin care soiurile pot fi diferențiate între ele. (2) Un soi va fi acceptat pentru certificare sau verificare numai dacă s-a stabilit prin verificări oficiale sau controlate oficial, în special teste de creștere, că soiul respectiv este suficient de unitar și stabil. În cazul în care se știe că soiul se comercializează în altă țară sub un nume diferit, atunci numele acesta se trece, de asemenea, pe listă. (3) Soiurile acceptate se verifică oficial la intervale de timp regulate. Dacă vreuna din condițiile de acceptare pentru certificare sau verificare nu mai este îndeplinită, se revocă acceptarea, iar soiul este șters de pe listă. (4) Listele și orice modificări care li se aduc se prezintă imediat Comisiei, care le comunică celorlalte state membre.

Articolul 6

Statele membre vor solicita ca pentru verificarea soiurilor să se ia probe oficial, conform metodelor corespunzătoare.

Articolul 7

Statele membre dispun ca, în timpul creșterii și atunci când se recoltează sau se detașează de la vița mamă, precum și în timpul ambalării, depozitării sau transportării, materialul de înmulțire să fie păstrat în loturi separate și să se menționeze soiul și, dacă este cazul, în cazul materialului de bază și al materialului certificat, clona.

Articolul 8

(1) Statele membre cer ca materialul de înmulțire să fie comercializat numai în loturi suficient de omogene și în pachete sau legături sigilate, purtând, așa cum se prevede în articolele 9 și 10, un dispozitiv de sigilare și marcare. Ambalarea trebuie să fie conformă cu dispozițiile anexei III. (2) Statele membre pot dispune, în vederea comercializării de cantități mici la consumatorul final și a viței de vie în ghivece, lăzi sau cutii, derogări de la dispozițiile alineatului (1) în ceea ce privește ambalarea, sigilarea și marcarea.

Articolul 9

Statele membre solicită ca pachetele și legăturile de material de înmulțire să fie sigilate de persoana responsabilă în așa fel încât atunci când containerul sau pachetul este desfăcut, sigiliul să fie rupt și să nu poată fi refolosit.

Articolul 10

(1) Statele membre solicită ca persoana responsabilă cu sigilarea să aplice în exteriorul pachetelor sau legăturilor cu material de înmulțire o etichetă într-una din limbile oficiale ale Comunității, conform specificației din anexa IV; eticheta se atașează cu sigiliul. Culoarea etichetei este albă pentru materialul de bază, albastră pentru materialul certificat și galben închis pentru materialul standard. (2) Statele membre pot dispune ca fiecare lot să fie însoțit, de asemenea, de un document care să conțină aceleași informații ca și eticheta.

Articolul 11

Statele membre asigură păstrarea identității materialului de înmulțire din momentul recoltării sau detașării de la planta mamă până la livrarea către consumatorul final printr-un sistem de controale oficiale stabilit sau aprobat de acestea. Statele membre iau măsurile necesare pentru ca materialul de înmulțire să fie controlat oficial în timpul comercializării, cel puțin prin luarea de probe, din punct de vedere al respectării cerințelor din prezenta directivă.

Articolul 12

(1) Statele membre asigură că materialul de bază și materialul certificat care au certificare oficială, puse în containere marcate conform prezentei directive, precum și materialul standard din containerele sigilate și marcate conform prezentei directive, nu sunt supuse, în ceea ce privește caracteristicile lor, măsurile de verificare, marcare și sigilare, altor restricții de comercializare decât cele stabilite prin prezenta directivă. (2) Statele membre: (a) în cazul în care nu au intrat în vigoare dispozițiile adoptate de Comisie în conformitate cu articolul 3 alineatul (4) litera (b), pot dispune că materialul de înmulțire al unor soiuri de viță poate fi comercializat cu începere de la datele stabilite, numai dacă a fost certificat oficial ca „material de înmulțire de bază” sau „material de înmulțire certificat”; (b) până la introducerea unui catalog comun al soiurilor, pot restrânge comercializarea materialului de înmulțire la acele soiuri care sunt incluse pe o listă națională întocmită pe baza valorii de cultivare și folosire pe teritoriul lor; condițiile de includere pe această listă fiind aceleași pentru soiurile provenite din alte state membre ca și pentru soiurile indigene.

Articolul 13

Statele membre dispun ca materialul de înmulțire care este obținut direct din materialul de bază certificat într-un stat membru și crescut în alt stat membru să poată fi certificat în statul care a produs materialul de bază dacă materialul de înmulțire a făcut obiectul inspecției de teren conform condițiilor stabilite în anexa I și dacă verificarea oficială a dovedit că sunt îndeplinite condițiile stabilite în anexa II.

Articolul 14

(1) Pentru a elimina din aprovizionarea generală cu material de bază, material certificat sau material standard orice dificultăți temporare ce survin în unul sau mai multe state membre și nu pot fi rezolvate în cadrul Comunității, Comisia, hotărând în conformitate cu procedura stabilită în articolul 17, autorizează unul sau mai multe state membre să accepte pentru comercializare, pentru o perioadă ce urmează a fi stabilită de Comisie, material de înmulțire dintr-o categorie care îndeplinește cerințe mai puțin stringente. (2) Pentru o categorie de material de înmulțire a unui soi dat, culoarea etichetei este cea prevăzută pentru categoria respectivă; în toate celelalte cazuri eticheta fiind maro. Pe etichetă se menționează întotdeauna că materialul de înmulțire respectiv este de o categorie care îndeplinește cerințe mai puțin stringente.

Articolul 15

(1) Prezenta directivă nu se aplică la materialul de înmulțire destinat exportului în țări terțe. (2) Până la 31 decembrie 1969 cel târziu, hotărând cu majoritate calificată pe baza unei propuneri a Comisiei, Consiliul adoptă măsuri privind materialul de înmulțire produs în țări terțe și comercializat în Comunitate.

Articolul 16

(1) În Comunitate se vor efectua teste comunitare pentru a evalua calitatea materialului de înmulțire; aceste teste vor face obiectul inspecției de către comitetul menționat la articolul 17. (2) Într-o primă etapă, testele se folosesc pentru armonizarea metodelor tehnice de certificare a materialul certificat și de verificare a materialului standard, astfel încât să se obțină rezultate echivalente. După realizarea acestui obiectiv, se întocmesc rapoarte anuale asupra testelor care se trimit confidențial țărilor membre și Comisiei. Comisia, hotărând conform procedurii stabilite la articolul 17, stabilește data primului raport. (3) Hotărând conform procedurii stabilite la articolul 17, Comisia ia măsurile necesare pentru efectuarea testelor. Materialul de înmulțire produs în țări terțe poate fi inclus în teste.

Articolul 17

(1) Atunci când trebuie urmată procedura stabilită la acest articol, președintele, din proprie inițiativă sau la cererea unui stat membru, prezintă problemele Comitetului permanent pentru semințe și material de înmulțire în agricultură, horticultură și silvicultură (denumit în continuare „comitetul”) înființat prin Decizia din 14 iunie 1966 a Consiliului (2). (2) În cadrul comitetului, voturile statelor membre se determină conform articolului 148 alineatul (2) din tratat. Președintele nu votează. (3) Reprezentantul Comisiei prezintă un proiect de măsuri ce urmează a fi adoptate. Comitetul emite un aviz cu privire la aceste măsuri într-un interval de timp stabilit de președinte în funcție de urgența problemei. Avizele se emit cu o majoritate de douăsprezece voturi. (4) Comisia adoptă măsuri cu aplicare imediată. Cu toate acestea, în cazul în care măsurile nu sunt în concordanță cu avizul comitetului, ele se comunică imediat Consiliului. În acest caz Comisia poate amâna aplicarea măsurilor adoptate pentru cel mult o lună de la data comunicării. Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, poate adopta o decizie diferită în decurs de o lună.

Articolul 18

Prezenta directivă nu aduce atingere dispozițiilor din legislația națională referitoare la protecția sănătății și vieții oamenilor, animalelor și plantelor sau protecția proprietății industriale și comerciale.

Articolul 19

Până la 1 iulie 1969 cel târziu, statele membre pun în aplicare măsurile necesare pentru a se conforma prezentei directive și informează imediat Comisia cu privire la aceasta.

Articolul 20

Prezenta directivă se adresează statelor membre.