Directiva Consiliului din 23 ianuarie 1968 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la clasificarea lemnului în stare brută

Articolul 1

Prezenta directivă se aplică pentru lemnul în stare brută comercializat în Comunitate ca lemn în stare brută „clasificat CEE”.

Articolul 2

„Lemn în stare brută” înseamnă lemn tăiat, cu capătul subțire tăiat, cu ramurile tăiate, chiar dacă este curățat de scoarță, secționat transversal sau despicat.

Articolul 3

(1) Statele membre prevăd ca lemnul în stare brută să nu poată fi descris ca lemn „clasificat CEE” în momentul comercializării lui, decât în cazul în care a fost clasificat și, după caz, marcat în conformitate cu cerințele din anexa la prezenta directivă. (2) Statele membre prevăd că se pot aplica denumirile de clasificări cuprinse în anexă numai pentru lemnul în stare brută care a fost clasificat în conformitate cu cerințele corespunzătoare din anexă. (3) Statele membre iau măsurile necesare pentru a se conforma dispozițiilor adoptate în temeiul alineatelor (1) și (2).

Articolul 4

Statele membre pot decide ca utilizarea clasificărilor prevăzute de prezenta directivă să fie obligatorie pentru comercializarea unei părți sau a întregii sale producții de lemn în stare brută.

Articolul 5

Clasificarea în funcție de dimensiuni sau calitate prevăzută de prezenta directivă nu exclude introducerea unor subclase pentru comercializarea lemnului în stare brută. Cu toate acestea, introducerea de subclase nu poate determina bariere în calea schimburilor comerciale intracomunitare.

Articolul 6

Statele membre abrogă toate dispozițiile care prevăd ca lemnul în stare brută provenind din alt stat membru să fie clasificat.

Articolul 7

Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive și anexei la aceasta în termen de doi ani de la data notificării prezentei directive și informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

Articolul 8

Prezenta directivă se adresează statelor membre.