Directiva Consiliului din 25 februarie 1964 privind eliminarea restricțiilor privind libertatea de stabilire și libertatea de a presta servicii în domeniul reasigurărilor și al retrocesiunilor

Articolul 1

Statele membre elimină, în favoarea persoanelor fizice și a societăților desemnate de titlul I al Programelor generale de eliminare a restricțiilor privind libertatea de stabilire și libertatea de a presta servicii, restricțiile prevăzute în titlul III al programelor de mai sus în ceea ce privește inițierea și exercitarea activităților menționate la articolul 2 al prezentei directive.

Articolul 2

Dispozițiile prezentei directive se aplică: 1. activităților independente de reasigurare și retrocesiune cuprinse în fostul grup 630 al anexei I la programul general de eliminare a restricțiilor la libertatea de stabilire; 2. în cazul special al persoanelor fizice și societăților menționate la articolul 1 care practică atât asigurarea directă, cât și reasigurarea și retrocesiunea, acelei părți din activitatea acestora care privește reasigurarea și retrocesiunea.

Articolul 3

Articolul 1 se aplică în special restricțiilor care decurg din următoarele dispoziții: (a) privind libertatea de stabilire: — în ceea ce privește Republica Federală Germania: 1. Versicherungsaufsichtsgesetz din 6 iunie 1931, articolul 106 alineatul (2) ultima teză și articolul 111 alineatul (2), care recunosc Ministerului Federal al Economiei puteri discreționare de a impune resortisanților străini condiții privind inițierea acestei activități de asigurare și de a interzice acestor resortisanți să exercite această activitate pe teritoriul Republicii Federale; 2. Gewerbeordnung, alineatul (12) și Legea din 30 ianuarie 1937, articolul 292, prin care se cere societăților străine obținerea unei autorizații prealabile; — în ceea ce privește Regatul Belgiei: Arrêté royal nr. 62 din 16 noiembrie 1939 și Arrêté ministériel din 17 decembrie 1945 care impun deținerea unei carte professionnelle; — în ceea ce privește Republica Franceză: 1. Décret-loi din 12 noiembrie 1938 și Décret din 2 februarie 1939, astfel cum au fost modificate de Legea din 8 octombrie 1940, care impun deținerea unei carte d'identité de commerçant; 2. Legea din 15 februarie 1917, articolul 2 alineatul (2), astfel cum a fost modificată de Décret-loi din 30 octombrie 1935, care impune obținerea unei autorizații speciale; — în ceea ce privește Marele Ducat al Luxemburgului: Legea din 2 iunie 1962, articolele 19 și 21 (Mémorial A nr. 31 din 19 iunie 1962); (b) privind libertatea de a presta servicii: — în ceea ce privește Republica Franceză: Legea din 15 februarie 1917, astfel cum a fost modificată de Décret-loi din 30 octombrie 1935 și anume: 1. Articolul 1, alineatul (2), care recunoaște ministrului finanțelor competența de a întocmi o listă a anumitor întreprinderi sau a unor întreprinderi dintr-o anumită țară, cu care nu se pot încheia contracte de reasigurare sau retrocesiunea a nici unui risc privitor la o persoană, un bun sau o răspundere în Franța; 2. Articolul 1, ultimul alineat, care interzice ca riscurile asigurate de către întreprinderile menționate la litera (b) punctul 1 să fie acceptate pentru reasigurare sau retrocesiune; 3. Articolul 2, primul alineat, care impune ca numele persoanei prevăzute la acest articol să fie supus spre aprobare ministrului finanțelor. — în ceea ce privește Republica Italiană: Articolul 73 alineatul (2) al textului republicat adoptat prin Decreto nr. 449 din 13 februarie 1959, care recunoaște ministrului industriei și comerțului competența de a interzice cesiunea de riscuri în reasigurare sau retrocesiune către anumite întreprinderi străine care nu au o reprezentanță legală pe teritoriul italian.

Articolul 4

Statele membre pun în aplicare măsurile necesare pentru a se conforma prezentei directive în termen de șase luni de la data notificării și informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

Articolul 5

Prezenta directivă se adresează statelor membre.