Articolul 1
(1) Fiecare din statele membre trebuie să liberalizeze în condițiile definite la articolele 2 și 3, până cel târziu la sfârșitul anului 1962, transporturile internaționale rutiere de mărfuri efectuate în numele unor terți sau contra-cost, care implică alte state membre, enumerate în anexele I și II la prezenta directivă și care sunt efectuate către sau dinspre teritoriul acelui stat membru sau care tranzitează teritoriul său. (2) Transporturile enumerate în anexa I sunt scutite de orice regim de contingentare și de autorizare. (3) Transporturile enumerate în anexa II nu mai sunt supuse unui regim de contingentare. Acestea pot totuși în continuare să facă obiectul autorizării, pentru că nici o restricție cantitativă nu rezultă din aceasta; în asemenea caz fiecare stat membru trebuie să vegheze pentru ca o decizie să fie luată în cele cinci zile ce urmează prezentării cererii de autorizare. (4) Cele două anexe la prezenta directivă fac parte integrantă din aceasta.