Articolul 8
Cooperare și asistență
Art. 8 din LEGE nr. 307 din 13 noiembrie 2007 pentru acceptarea Protocolului privind resturile explozive de război (Protocolul V), adoptat la Geneva la 28 noiembrie 2003, adiţional la Convenţia privind interzicerea sau limitarea folosirii anumitor categorii de arme clasice care ar putea fi considerate ca producând efecte traumatice excesive sau care ar lovi fără discriminare, semnată de România la New York la 8 aprilie 1982
1. Fiecare înaltă parte contractantă, în măsură să o facă, va asigura asistență pentru marcarea și asanarea, înlăturarea și distrugerea resturilor explozive de război și pentru educația populației civile și activități conexe, printre altele prin sistemul Națiunilor Unite, prin alte organizații internaționale, regionale sau organizații ori instituții naționale relevante, Comitetul Internațional al Crucii Roșii, societățile naționale ale Crucii Roșii sau Semilunii Roșii și federația internațională a acestora, organizații internaționale sau pe baze bilaterale.
2. Fiecare înaltă parte contractantă, în măsură să o facă, va asigura asistență pentru îngrijirea, reabilitarea și reintegrarea socioeconomică a victimelor resturilor explozive de război. Astfel de asistență poate fi asigurată, printre altele, prin sistemul Națiunilor Unite, prin instituții sau organizații internaționale regionale sau naționale, Comitetul Internațional al Crucii Roșii, societățile naționale ale Crucii Roșii sau Semilunii Roșii și federația internațională a acestora, organizații internaționale sau pe baze bilaterale.
3. Fiecare înaltă parte contractantă, în măsură să o facă, va contribui la fondurile mutuale din sistemul Națiunilor Unite, precum și la alte fonduri mutuale relevante, pentru a facilita furnizarea de asistență sub egida acestui protocol.
4. Fiecare înaltă parte contractantă va avea dreptul să participe la cel mai intens posibil schimb de echipamente, materiale și informație științifică și tehnologică, altele decât tehnologia legată de armament, necesare pentru implementarea acestui protocol. Înaltele părți contractante se angajează să faciliteze astfel de schimburi în conformitate cu legislația lor națională și să nu impună restricții exagerate asupra furnizării echipamentelor pentru asanare și asupra informațiilor tehnologice cu scop umanitar legate de acestea.
5. Fiecare înaltă parte contractantă se angajează să furnizeze informații la bazele de date relevante stabilite în sistemul Națiunilor Unite, în special informații privind diversele mijloace și tehnologii de asanare a resturilor explozive de război, liste de experți, agenții de experți sau puncte naționale de contact pe problema asanării resturilor explozive de război și, pe bază de voluntariat, informații tehnice asupra tipurilor relevante de muniție explozivă.
6. Înaltele părți contractante pot înainta cereri de asistență susținute de informații relevante către Națiunile Unite, către alte organisme corespunzătoare sau către alte state. Aceste cereri pot fi înaintate secretarului general al Națiunilor Unite, care le va transmite către toate înaltele părți contractante și către organizațiile internaționale și nonguvernamentale relevante.
7. În cazul unor cereri adresate Națiunilor Unite, secretarul general al Națiunilor Unite, în cadrul resurselor de care dispune, poate întreprinde cele necesare pentru evaluarea situației și, în cooperare cu înalta parte contractantă solicitantă și cu alte înalte părți contractante cu responsabilități conform celor enunțate în art. 3, recomandă acordarea de asistență corespunzătoare. Secretarul general al Națiunilor Unite poate, de asemenea, să raporteze înaltelor părți contractante asupra oricărei astfel de evaluări, precum și asupra tipului și dimensiunii asistenței necesare, incluzând posibilele contribuții de la fondurile cu destinație specială create în cadrul Națiunilor Unite.