Articolul 3
Art. 3 din LEGE nr. 107 din 25 septembrie 1996 legea apelor
- Capitolul I Dispoziții generale
(1) Aparțin domeniului public al statului apele de suprafață cu albiile lor minore cu lungimi mai mari de 5 km și cu bazine hidrografice ce depășesc suprafața de 10 kmp, malurile și cuvetele lacurilor, precum și apele subterane, apele maritime interioare, faleza și plaja mării, cu bogățiile lor naturale și potențialul valorificabil, marea teritorială și fundul apelor maritime.
(la 29-08-2004, Alin. (1) al art. 3 a fost modificat de )
(1^1) Aparțin domeniului public al statului albiile sectoarelor cursurilor de apă cu lungimi mai mici de 5 km și cu bazine hidrografice care nu depășesc suprafața de 10 km^2, sectoare amenajate cu lucrări de gospodărire a apelor, aflate în domeniul public de interes național și amplasate în zona de confluență a cursului de apă principal.
(la 16-07-2020, Alineatul (1^1) din Articolul 3, Capitolul I a fost modificat de )
(2) Albiile minore ale cursurilor de apă cu lungimi mai mici de 5 km și cu bazine hidrografice ce nu depășesc suprafața de 10 km², pe care apele nu curg permanent, aparțin deținătorilor, cu orice titlu, ai terenurilor pe care se formează sau curg. Proprietarii acestor albii trebuie să folosească aceste ape în concordanță cu condițiile generale de folosire a apei în bazinul respectiv.
(la 19-02-2010, Alin. (2) al art. 3 a fost modificat de )
(3) Insulele, care nu sunt în legătura cu terenurile cu mal la nivelul mediu al apei, aparțin proprietarului albiei apei.
(3^1) Lacurile de acumulare permanente a căror execuție a fost finanțată din fonduri alocate de la bugetul de stat, lucrările hidrotehnice aferente și suprafețele din lac aflate sub cota coronamentului barajului fac parte din domeniul public al statului și se includ în categoria terenurilor acoperite de apă, asimilându-se cu noțiunea de albie minoră. Administrația Națională «Apele Române» este singura autoritate de administrare a acestora, cu excepția bunurilor deținute, prin efectul actelor normative, de către terțe persoane.
(la 16-07-2020, Alineatul (3^1) din Articolul 3, Capitolul I a fost modificat de )
(3^2) Persoanele care au obținut dreptul de proprietate asupra suprafețelor de teren cuprinse între nivelul normal de retenție și cota coronamentului, din jurul lacurilor de acumulare permanente, conform prevederilor , cu modificările și completările ulterioare, ori ale prezentei legi sau potrivit unor hotărâri judecătorești definitive, pot cere despăgubiri de la instituția publică/autoritatea/unitatea administrativ-teritorială care exercită/gestionează, în numele statului, dreptul de proprietate publică.
(la 08-07-2024, Articolul 3, Capitolul I a fost completat de )
Notă
, prevede:
Articolul II
(1) Persoanele prevăzute la art. 3 alin. (3^2) din Legea apelor nr. 107/1996, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege, care au obținut dreptul de proprietate asupra suprafețelor de teren cuprinse între nivelul normal de retenție și cota coronamentului, din jurul lacurilor de acumulare permanente, conform prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ori ale Legii nr. 107/1996, cu modificările și completările ulterioare, sau potrivit unor hotărâri judecătorești definitive, pot cere despăgubiri în termen de 180 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu aplicarea dispozițiilor Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cu modificările și completările ulterioare.
(2) Plata despăgubirilor prevăzute la art. 3 alin. (3^2) din Legea nr. 107/1996, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege, conferă proprietarului lucrării hidrotehnice drept de proprietate publică asupra terenului pentru care au fost plătite despăgubiri, în situația în care proprietarul lucrării hidrotehnice este statul român, iar administrator o instituție/autoritate publică. În cazul în care proprietarul lucrării hidrotehnice este o persoană juridică privată, aceasta poate deține terenul în concesiune, după amortizarea investiției, acesta intrând în domeniul public.
(3) În situația în care terenurile au făcut obiectul despăgubirilor acordate în baza decretelor Consiliului de Stat emise în perioada 30 martie 1949-15 iulie 1989 privind exproprierea și trecerea în proprietatea statului în vederea realizării lacurilor de acumulare prevăzute la alin. (1), nu se mai acordă despăgubiri.
(4) Proprietarii suprafețelor de teren cuprinse între nivelul normal de retenție și cota coronamentului, din jurul lacurilor de acumulare permanente, care nu solicită despăgubiri potrivit dispozițiilor art. 3 alin. (3^2) din Legea nr. 107/1996, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege, și nu renunță la dreptul de proprietate în favoarea statului, pentru utilizarea acestor terenuri sunt obligați să respecte prevederile legislației specifice în vigoare cu privire la interdicțiile de construire în zonele inundabile și de protecție a lacurilor de acumulare și nu pot solicita despăgubiri pentru lipsire de folosință sau executarea unor lucrări de protecție, apărare și consolidări de mal în cazul eroziunilor provocate de valuri și regimului de exploatare a acumulărilor.
(5) Este interzisă emiterea autorizațiilor de construire pentru imobilele situate parțial sau integral în zona de protecție a lacurilor de acumulare.
(3^3) Prin derogare de la , și , cu modificările și completările ulterioare, și de la , cu modificările și completările ulterioare, Administrația Națională „Apele Române“ preia în administrare temporară, în vederea realizării investițiilor de interes public național, bunurile din domeniul public aflate în administrarea persoanelor juridice de drept public, pe bază de protocol. Administrarea temporară încetează după data finalizării lucrărilor, cu predarea către utilizatori.
(la 08-07-2024, Articolul 3, Capitolul I a fost completat de )
(4) Apa subterană poate fi folosită de proprietarul terenului, numai în măsura în care este utilizata conform art. 9 alin. (2) .
(5) Sunt exceptate de la prevederile alin. (1) pepinierele și crescătoriile piscicole.
(la 20-04-2001, Alin. (5) al art. 3 a fost modificat de )