Articolul 29
Art. 29 din LEGE nr. 107 din 25 septembrie 1996 legea apelor
- Capitolul II Regimul de folosire a apelor și a albiilor
- Secţiunea a 3-a Regimul de servituți și de expropriere
(1) Lucrările de amenajare a bazinelor hidrografice sau alte lucrări hidrotehnice promovate de Administrația Națională «Apele Române» sunt de utilitate publică și interes național, iar terenurile pe care urmează să fie amplasate pot fi expropriate de către Ministerul Apelor și Pădurilor prin Administrația Națională «Apele Române», cu justă și prealabilă despăgubire, în condițiile legii.
(la 10-11-2017, Alineatul (1) din Articolul 29, Sectiunea a 3-a, Capitolul II a fost modificat de )
(1^1) Prin derogare de la prevederile privind regimul ariilor protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, aprobată cu modificări și completări prin , cu modificările și completările ulterioare, pentru lucrările prevăzute la alin. (1) , prin rezervațiile științifice este permisă tranzitarea către/dinspre zonele unde se realizează acest tip de activități, cu avizul administrației ariei naturale protejate, în baza hotărârii consiliului științific, cu aprobarea autorității publice centrale pentru protecția mediului și pădurilor.
(la 08-07-2024, Articolul 29, Sectiunea a 3-a, Capitolul II a fost completat de )
(1^2) Prevederile alin. (1^1) se aplică și în cazul intervențiilor în regim de urgență în vederea realizării acțiunilor de înlăturare a efectelor unor calamități naturale și evitării producerii unor pagube de mediu și sociale.
(la 08-07-2024, Articolul 29, Sectiunea a 3-a, Capitolul II a fost completat de )
(2) Sunt scutite de servituți permanente: clădirile, curțile, grădinile aferente locuințelor, monumentele publice, bisericile și cimitirele, precum și parcurile declarate monumente ale naturii.
(3) Dreptul de servitute, o data stabilit, constituie o obligație opozabilă tuturor.
(4) În cazul în care, lucrările prevăzute la alin. (1) , pentru care s-a prevăzut servitutea, aceasta a fost abandonată timp de cel puțin 3 ani sau, dacă menținerea ei nu mai este necesară, servitutea se poate considera stinsă.
(5) Despăgubirea la crearea servituții temporare sau permanente constă din:
a) valoarea de circulație a produselor, plantațiilor, construcțiilor sau bunurilor mobile de orice fel, avariate sau distruse;
b) valoarea pagubei cauzate proprietarului pentru stabilirea servituții pe zona respectiva de teren, în raport cu foloasele de care este lipsit prin schimbarea destinației temporare sau permanente a zonei respective de teren.