Articolul 3
Art. 3 din HOTĂRÂRE nr. 563 din 6 iunie 2007 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei Guvernului nr. 136/2000 privind măsurile de protecţie împotriva introducerii şi răspândirii organismelor de carantină dăunătoare plantelor sau produselor vegetale în România
În sensul prezentei hotărâri:
(1) Plantele sunt plante vii și părțile vii ale acestora specificate, inclusiv semințele.
(2) Părțile vii ale plantelor includ:
a) fructele, din punct de vedere botanic, altele decât cele păstrate prin congelare;
b) legumele, altele decât cele păstrate prin congelare;
c) tuberculii, cormii, bulbii, rizomii;
d) florile tăiate;
e) ramurile cu frunze;
f) copacii tăiați care își păstrează foliajul;
g) frunze, frunziș;
h) culturile de țesuturi de plante;
i) polenul viu;
j) mugurii, butașii, altoii;
k) oricare alta parte a plantelor, care poate fi specificată în conformitate cu procedura prevăzută la art. 19 alin. (2) .
(3) Semințele sunt semințe în sensul botanic, altele decât cele care nu sunt destinate plantării.
(4) Produsele vegetale sunt produsele de origine vegetala, neprelucrate sau care au fost supuse unei simple prelucrări, în măsura în care acestea nu sunt plante.
(5) Plantarea este orice operație de plasare a plantelor astfel încât să se asigure creșterea, reproducerea sau înmulțirea lor ulterioară.
(6) Plantele destinate plantării sunt:
a) plantele care sunt deja plantate și care urmează să rămână plantate sau să fie replantate după ce au fost introduse în România;
b) plantele care nu sunt plantate la data introducerii în România, însă care vor fi plantate ulterior.
(7) Organismele dăunătoare sunt orice specie, rasă sau biotip de plantă, animal sau agent patogen, dăunătoare plantelor sau produselor vegetale.
(8) Pașaportul fitosanitar este o etichetă oficială care dovedește că sunt respectate dispozițiile prezentei hotărâri cu privire la standardele sănătății plantelor și la exigentele specifice și care este:
a) standardizată la nivel comunitar pentru diferitele tipuri de plante sau produse vegetale;
b) pregătită de către organismul oficial responsabil al unui stat membru și emisă în conformitate cu regulile de punere în aplicare care guvernează detaliile de procedura pentru emiterea pașapoartelor fitosanitare.
(9) Pentru tipuri specifice de produse se pot stabili în conformitate cu procedura prevăzută la art. 19 alin. (2) mărci oficiale agreate, altele decât o etichetă.
(10) Standardizarea este stabilită în conformitate cu procedura prevăzută la art. 19 alin. (2) . În cadrul acestei standardizări se stabilesc diferite mărci pentru pașapoartele fitosanitare care nu sunt valabile, în conformitate cu art. 8 alin. (2) , pentru toate părțile Comunității Europene.
(11) Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, prin Agenția Națională Fitosanitară:
a) poate să încredințeze, în condițiile legii, spre îndeplinire, sarcinile prevăzute de prezenta hotărâre, sub autoritatea și controlul său, oricărei persoane juridice aflate sub incidența dreptului public sau privat, cu condiția ca o asemenea persoană și membrii ei să nu aibă niciun interes personal în rezultatul măsurilor pe care le întreprind;
b) trebuie să se asigure că persoana juridică prevăzută la lit. a) , în baza statutului său aprobat oficial, este însărcinată exclusiv cu funcții publice specifice, cu excepția efectuării analizelor de laborator pe care o astfel de persoană juridică le poate realiza chiar și în cazul în care acestea nu fac parte din funcțiile sale specifice;
c) poate să încredințeze, prin excepție de la prevederile lit. b) , sarcinile de efectuare a analizelor de laborator, la care se face referire în prezenta hotărâre, unei persoane juridice care nu respectă această dispoziție;
d) poate să încredințeze sarcinile prevăzute de prezenta hotărâre numai pe baza unui raport întocmit de Laboratorul Central Fitosanitar, prin care se asigură, pe durata încredințării sarcinilor prevăzute de prezenta hotărâre, că persoana juridică ce îndeplinește aceste sarcini poate garanta imparțialitatea, calitatea și protecția informațiilor confidențiale și că nu există niciun conflict de interese între exercitarea sarcinilor încredințate acesteia și alte activități pe care aceasta le desfășoară.
(la 12-01-2011, Alin. (11) al art. 3 a fost modificat de )
(12) Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale asigură cooperarea strânsă între Agenția Națională Fitosanitară și organismele prevăzute la art. 2 alin. (2) lit. b) .
(13) În conformitate cu procedura prevăzută la art. 19 alin. (2) , pot fi aprobate și alte persoane juridice, stabilite în numele organismelor prevăzute la art. 2 alin. (2) lit. b) și care acționează sub autoritatea și controlul acestora, cu condiția ca aceste persoane să nu aibă niciun interes personal în rezultatul masurilor pe care le întreprind.
(14) Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, prin Agenția Națională Fitosanitară, informează Comisia în legătură cu organismele oficiale responsabile din România. Comisia înaintează aceasta informație celorlalte state membre.
(15) Zona protejată este o zonă din Comunitatea Europeană:
a) în care unul sau mai multe organisme dăunătoare prevăzute în prezenta hotărâre, care sunt stabilite în una sau mai multe părți din Comunitatea Europeana, nu sunt endemice sau stabilite, deși condițiile sunt favorabile pentru stabilirea acestora;
b) în care exista un pericol ca anumite organisme dăunătoare să se stabilească, date fiind condițiile ecologice propice, în raport cu anumite culturi, deși aceste organisme nu sunt endemice sau stabilite în Comunitatea Europeana;
c) care a fost recunoscută, în conformitate cu procedura prevăzută la art. 19 alin. (2) , ca îndeplinind condițiile prevăzute la lit. a) și b) .
(16) Zona protejată este recunoscută în cazul prevăzut la alin. (15) lit. a) , la cererea statului/statelor membru/membre în cauza și pe baza rezultatelor monitorizărilor specifice, care au fost analizate de experții Comisiei prevăzuți la art. 21 , care nu dovedesc nimic contrar.
(17) Monitorizările sunt opționale în situația prevăzută la alin. (15) lit. b) .
(18) Se consideră că un organism dăunător s-a stabilit într-o zonă dacă existenta lui acolo este cunoscută și dacă:
a) nu s-a luat în zonă nicio măsură oficială pentru eradicarea acestuia;
b) măsura luată s-a dovedit, pentru o perioada de cel puțin 2 ani consecutivi, a fi ineficientă.
(19) Statul/statele membru/membre în cauza efectuează, în cazul prevăzut la alin. (15) lit. a) , monitorizări oficiale regulate și sistematice privind prezenta organismelor pentru care a fost recunoscută zona protejată. Fiecare descoperire a unor asemenea organisme este adusă de îndată la cunoștința Comisiei în scris. Riscul prezentat de o asemenea descoperire este evaluat de către Comitetul permanent pentru sănătatea plantelor și se decid masuri corespunzătoare în conformitate cu procedura prevăzută la art. 19 alin. (2) .
(20) Detaliile monitorizărilor prevăzute la alin. (15)-(17) și (19) pot fi stabilite în conformitate cu procedura prevăzută la art. 19 alin. (2) , ținându-se seama de principii științifice și statistice.
(21) Rezultatele monitorizărilor prevăzute la alin. (20) sunt comunicate în scris Comisiei, care transmite aceste informații celorlalte state membre.
(22) O declarație sau măsura se consideră oficială în cazul în care este făcută sau luată, fără a încălca dispozițiile art. 21 :
a) de reprezentanții organizației oficiale naționale pentru protecția plantelor dintr-o țară terță sau, sub responsabilitatea acestora, de alți funcționari publici care sunt tehnic calificați și autorizați în acest sens de către acea organizație oficială națională pentru protecția plantelor, în cazul declarațiilor sau masurilor legate de emiterea certificatelor fitosanitare și a certificatelor fitosanitare pentru reexport ori a echivalentului lor electronic; sau
b) de reprezentanți, funcționari publici sau agenți calificați angajați de unul dintre organismele oficiale responsabile dintr-un stat membru, în toate cazurile, cu condiția ca aceștia să nu aibă niciun fel de interes personal în rezultatul masurilor pe care le iau și să îndeplinească standardele minime de calificare.
(23) Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, prin Agenția Națională Fitosanitară, se asigură că inspectorii fitosanitari și agenții calificați au nivelul de calificare necesar pentru aplicarea prezentei hotărâri. În conformitate cu procedura prevăzută la art. 19 alin. (2) , se pot stabili liniile directoare pentru asemenea calificări.
(24) Punct de intrare este locul în care plantele, produsele vegetale sau alte obiecte sunt aduse pentru prima dată pe teritoriul vamal al Comunității Europene: aeroportul, în cazul transportului aerian, portul, în cazul transportului maritim sau fluvial, stația de cale ferată, în cazul transportului feroviar, și locul în care este situat biroul vamal în a cărui raza teritoriala de competenta se afla zona în care este trecută frontiera terestră a Comunității Europene, în cazul oricărui alt tip de transport.
(25) Organism din punctul de intrare este organismul responsabil dintr-un stat membru care răspunde de punctul de intrare, respectiv Inspectoratul de carantină fitosanitară vamală, în cazul României.
(26) Organism de la destinație este organismul responsabil dintr-un stat membru care răspunde de zona în care este situat biroul vamal de destinație, respectiv unitatea fitosanitară.
(27) Birou vamal din punctul de intrare este biroul din punctul de intrare definit la alin. (24) .
(28) Birou vamal de destinație este biroul de destinație, în sensul art. 340 b alin. (3) din Regulamentul Comisiei (CEE) nr. 2.454/93 de stabilire a unor dispoziții de aplicare a Regulamentului Consiliului (CEE) nr. 2.913/92 de instituire a Codului vamal comunitar, cu modificările ulterioare.
(29) Lot este un număr de unități dintr-o singură marfă, identificabilă prin omogenitatea compoziției și originii, care formează parte a unui transport de marfă.
(30) Transport de marfă este o cantitate de bunuri însoțite de un singur document fitosanitar solicitat pentru formalitățile fitosanitare vamale sau pentru alte formalități, cum ar fi un certificat fitosanitar sau un document alternativ sau o marca; un transport de marfă poate fi compus din unul sau mai multe loturi.
(31) Destinația vamală a mărfurilor este conform art. 4 (15) din Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 2.913/92 din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar, denumit în continuare Cod vamal comunitar.
(32) Tranzitul este circulația mărfurilor supuse supravegherii vamale dintr-un punct în altul al teritoriului vamal al Comunității Europene, așa cum este prevăzut la art. 91 din Codul vamal comunitar.
(33) Cu exceptia situației în care o altfel de mențiune este făcută în mod expres, dispozițiile prezentei hotărâri se referă la lemn numai în măsura în care acesta își păstrează în întregime sau parțial suprafața rotunda naturala, cu sau fără scoarță, sau atunci când este sub forma de așchii, particule, rumeguș, deșeuri din lemn sau resturi.
(34) Fără a încălca dispozițiile cu privire la , lemnul, indiferent dacă satisface sau nu condițiile prevăzute la alin. (33) , este de asemenea vizat atunci când este sub forma de lemn de calaj, de cofraj sau de compartimentare, paleți sau material de ambalaj, care sunt în prezent folosite pentru transportul obiectelor de orice fel, cu condiția să prezinte un risc fitosanitar.