Articolul 17
Art. 17 din HOTĂRÂRE nr. 563 din 6 iunie 2007 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei Guvernului nr. 136/2000 privind măsurile de protecţie împotriva introducerii şi răspândirii organismelor de carantină dăunătoare plantelor sau produselor vegetale în România
(1) În conformitate cu procedura prevăzută la art. 19 alin. (2) , pot fi făcute excepții de către organismele oficiale responsabile prevăzute la art. 2 alin. (2) lit. a) , astfel:
a) de la art. 5 alin. (1) și (2) cu privire la și , fără a încălca prevederile art. 5 alin. (5) , ale art. 6 alin. (1) și (2) și ale art. 11 alin. (2) lit. c) cu privire la exigentele prevăzute în și în ;
b) de la art. 11 alin. (2) lit. d) și art. 11 alin. (3)-(5) în cazul lemnului, dacă sunt asigurate garanții echivalente prin documente sau marcaje alternative.
(2) Excepțiile prevăzute la alin. (1) pot fi făcute cu condiția să se fi stabilit faptul că riscul de răspândire a organismelor dăunătoare este prevenit prin unul sau mai multi dintre următorii factori:
a) originea plantelor sau a produselor vegetale;
b) tratament corespunzător;
c) precauții speciale pentru folosirea plantelor sau a produselor vegetale.
(3) Riscul prevăzut la alin. (2) este evaluat pe baza informațiilor științifice și tehnice disponibile. În cazul în care asemenea informații nu sunt suficiente, ele sunt suplimentate prin investigatii adiționale, sau, atunci când este cazul, prin investigatii efectuate sub autoritatea Comisiei și în conformitate cu prevederile art. 21 în țara de origine a plantelor, produselor vegetale sau a altor obiecte în cauză.
(4) Fiecare autorizare se aplică în mod individual la întregul teritoriu al Comunității sau la o parte a acestuia, în condiții care țin cont de riscul de răspândire a organismelor dăunătoare prin produsul respectiv în zone protejate sau în anumite regiuni, ținând cont de diferențele dintre condițiile agricole și ecologice. Într-un astfel de caz, statele membre respective sunt scutite în mod expres de anumite obligații care deriva din dispozițiile prezentei hotărâri în luarea de decizii pentru acordarea autorizărilor.
(5) Riscul prevăzut la alin. (4) este evaluat pe baza informațiilor științifice și tehnice disponibile. În cazul în care asemenea informații nu sunt suficiente, ele sunt suplimentate prin investigatii adiționale sau, atunci când este cazul, prin investigatii efectuate de către Comisie în țara de origine a plantelor, produselor vegetale sau a altor obiecte în cauza.
(6) În conformitate cu procedurile prevăzute la alin. (1)-(3) , măsurile fitosanitare adoptate de o țară terță pentru export în Comunitatea Europeană sunt recunoscute ca echivalente masurilor fitosanitare stabilite prin prezenta hotărâre, în special celor specificate în , dacă acea țară terță demonstrează în mod obiectiv Comunității Europene că măsurile ei ating nivelul corespunzător de protecție fitosanitară al Comunității Europene și dacă acesta este confirmat de concluziile constatărilor efectuate cu ocazia accesului rezonabil al experților Comisiei, prevăzuți la art. 21 , la inspecții, analize și alte proceduri relevante în țara terță în cauza.
(7) Deciziile referitoare la derogările prevăzute la alin. (1)-(3) sau la recunoașterea echivalențelor prevăzute la alin. (6) impun ca respectarea condițiilor cerute de acestea să fie garantată oficial în scris de către țara exportatoare pentru fiecare caz în care se face uz de aceste dispoziții și menționează elementele conținute în declarația oficială confirmând respectarea.
(8) Deciziile prevăzute la alin. (7) specifica dacă sau în ce maniera Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, prin Agenția Națională Fitosanitară, va informa celelalte state membre și Comisia despre fiecare caz individual de utilizare sau grupuri de cazuri de utilizare.