Articolul 5
Art. 5 din HOTĂRÂRE nr. 470 din 23 mai 2007 privind limitarea conţinutului de sulf din combustibilii lichizi
(1) Se admite utilizarea, de la 1 ianuarie 2007, numai a păcurii în care conținutul de sulf nu depășește 1,00% în masă.
(2) Prin excepție, prevederile alin. (1) nu se aplică în situația în care autoritățile competente se asigură că se realizează monitorizarea emisiilor pentru păcura utilizată în:
a) instalațiile de ardere cărora le sunt aplicabile prevederile Directivei nr. 2001/80/CE , transpusă prin privind stabilirea unor măsuri pentru limitarea emisiilor în aer ale anumitor poluanți proveniți din instalații mari de ardere, cu modificările și completările ulterioare, dacă sunt îndeplinite simultan următoarele condiții:
(i) sunt considerate instalații mari de ardere noi - tip II și tip III, în conformitate cu prevederile pct. 10 și 11 din anexa nr. 1 la , cu modificările și completările ulterioare;
(îi) respectă valorile limită de emisie pentru dioxid de sulf, prevăzute în anexa nr. 4 la , cu modificările și completările ulterioare, aplicate în conformitate cu art. 5 alin. (1) și art. 9 ale aceleiași hotărâri;
b) instalațiile de ardere cărora le sunt aplicabile prevederile , cu modificările și completările ulterioare, dacă sunt îndeplinite simultan următoarele condiții:
(i) sunt considerate instalații mari de ardere existente - tip I, în conformitate cu prevederile pct. 9 din anexa nr. 1 la , cu modificările și completările ulterioare;
(îi) emisiile de dioxid de sulf provenite din aceste instalații sunt mai mici decât sau egale cu 1.700 mg/Nmc, la un conținut de oxigen din gazele reziduale de 3% în volum, măsurat în stare uscată;
(iii) iar de la 1 ianuarie 2008, emisiile de dioxid de sulf, provenite din instalațiile de ardere aflate sub incidența , cu modificările și completările ulterioare, sunt mai mici decât sau egale cu emisiile rezultate în urma conformării cu valorile limită de emisie pentru instalații noi, prevăzute în secțiunea A a anexei nr. 4 la , cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea, după caz, a prevederilor art. 10, 12 și 13 din aceeași hotărâre și ale anexei nr. 8 la aceasta;
c) alte instalații de ardere care nu se încadrează în domeniul de aplicare prevăzut la lit. a) și b), unde valorile emisiilor de dioxid de sulf nu depășesc 1.700 mg/Nmc la un conținut de oxigen din gazele reziduale de 3% în volum, măsurat în stare uscată;
d) în procesele de ardere în rafinării, unde valoarea medie lunară a emisiilor de dioxid de sulf mediată pentru toate instalațiile din rafinare, indiferent de tipul de combustibil sau de combinația de combustibil utilizată, se încadrează în valoarea limită care nu depășește 1.700 mg/Nmc. Aceasta nu se va aplica instalațiilor de ardere care se încadrează în domeniul de aplicare prevăzut la lit. a) sau, de la 1 ianuarie 2008, acelora care se încadrează în domeniul de aplicare prevăzut la lit. b).
(3) Exploatarea instalațiilor de ardere prevăzute la alin. (2), care utilizează păcura cu un conținut de sulf mai mare decât valoarea prevăzută la alin. (1), este permisă numai în condițiile deținerii autorizației/autorizației integrate de mediu, emisă de către autoritatea competentă pentru protecția mediului care stabilește valorile limită de emisie.