Articolul 20
Art. 20 din NORMĂ nr. 2 din 23 august 2006 privind autorizarea societăţii de administrare a fondurilor de pensii facultative
- Capitolul II Autorizarea ca societate de administrare a fondurilor de pensii facultative
- Secţiunea a 4-a Procedura de acordare sau respingere a autorizaţiei de administrare de fonduri de pensii facultative
(1) Comisia hotărăște cu privire la eliberarea unei decizii de autorizare a administratorului în termen de 30 de zile de la înregistrarea dosarului complet al solicitantului.
(2) Pentru a stabili îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege, la evaluarea calității acționarilor și a membrilor consiliului de administrație și ai comitetului de direcție vor fi luate în considerare informații legate de activitatea, reputația și, după caz, integritatea morală a acestor persoane, precum și de orice alte circumstanțe.
(3) În aplicarea prevederilor alin. (2) vor fi avute în vedere, în măsura în care prezintă relevanță, situații cum ar fi:
a) nu se poate stabili proveniența fondurilor ce vor fi utilizate pentru obținerea participației la capitalul social al administratorului sau justificarea prezentată nu este suficientă pentru a determina dacă sunt îndeplinite cerințele prevăzute de lege și de prezenta normă;
b) din informațiile furnizate de persoanele respective nu rezultă în mod clar natura activității desfășurate de acestea și, în cazul persoanelor juridice, identitatea persoanelor care dețin controlul direct sau indirect asupra acestora, nepermițând astfel realizarea unei supravegheri eficiente;
c) informațiile disponibile referitoare la activitatea persoanelor, la tranzacțiile desfășurate de acestea ori la influența de orice natură, politică, economică, familială, personală la care sunt supuse persoanele respective conduc la concluzia că există posibilitatea ca administratorul să nu își desfășoare activitatea în conformitate cu prevederile Legii;
d) persoanele respective sau persoanele din grupul din care fac parte au făcut obiectul unor anchete sau proceduri administrative ori judiciare care s-au încheiat cu sancțiuni sau interdicții;
e) acționarii nu sunt supravegheați în mod adecvat de autoritatea competentă din țara de origine, inclusiv în ceea ce privește supravegherea pe bază consolidată;
f) persoana respectivă a fost sancționată sau i s-a refuzat o autorizație de către o autoritate din domeniul financiar-bancar din România sau din străinătate.