Articolul 5
Art. 5 din ORDIN nr. 1.348 din 23 decembrie 2005 pentru aprobarea Regulilor privind testarea şi înregistrarea soiurilor de plante agricole
(1) Un soi trebuie să fie privit ca distinct dacă, oricare ar fi originea artificială sau naturală a variației inițiale din care a rezultat, este în mod clar distinct, prin una sau mai multe caracteristici importante de oricare alt soi cunoscut în Comunitate. Caracterele trebuie să fie capabile de a fi precis recunoscute și precis definite.
(2) Un soi cunoscut în Comunitate trebuie să fie oricare soi, care la data când cererea pentru acceptare a soiului pentru evaluare, depusa în timp util, în afară de cazul în care condițiile nu mai sunt îndeplinite în toate statele membre implicate, înainte ca decizia privind cererea pentru acceptarea soiului pentru evaluare să fie luată, este:
– fie înregistrat în Catalogul comun al soiurilor din speciile de plante agricole sau în catalogul soiurilor de legume, sau;
– fără să fie înregistrat într-unul din aceste cataloage a fost acceptat sau propus pentru acceptare în statul membru în chestiune sau în alt stat membru, fie pentru certificare și comercializare, fie pentru certificare pentru alte țări.
(3) Un soi se considera stabil dacă, după înmulțiri sau multiplicări succesive sau la sfârșitul fiecărui ciclu (unde amelioratorul a definit un ciclu specific de înmulțire sau multiplicare), caracterele lui esențiale rămân la fel ca în descrierea inițială.
(4) Un soi trebuie privit ca fiind suficient de uniform dacă, în afară de foarte puține aberații, plantele din care este compus sunt, ținând cont de proprietățile distincte ale sistemelor de reproducere ale plantelor, similare sau genetic identice în ceea ce privește caracteristicile, luate ca un întreg, care sunt luate în considerare pentru acest scop.
(5) Valoarea agronomică și de utilizare a unui soi trebuie considerată satisfăcătoare dacă, comparata cu alte soiuri înscrise în Catalogul oficial, calitățile lui, luate ca un întreg, oferă, cel puțin în privința producției, în orice zona luată în considerare, o îmbunătățire clara, fie pentru cultivare, fie pentru modul de folosință a recoltei sau a produselor derivate din ea. Acolo unde caracteristicile superioare sunt prezente, caracteristicile individuale inferioare pot să nu fie luate în considerare.