Începe proba gratuită

LEGE nr. 24 din 23 februarie 2006 privind ratificarea actelor adoptate de Congresul Uniunii Poştale Universale la Bucureşti la 5 octombrie 2004

Articolul 22

Cazuri de neangajare a răspunderii administrațiilor poștale

Articolul 22

Cazuri de neangajare a răspunderii administrațiilor poștale

Art. 22 din LEGE nr. 24 din 23 februarie 2006 privind ratificarea actelor adoptate de Congresul Uniunii Poştale Universale la Bucureşti la 5 octombrie 2004

  1. Anexa 2
  2. Partea a II-a Reguli aplicabile poştei de scrisori şi coletelor poştale
  3. Capitolul 2 Responsabilitate

1. Administrațiile poștale încetează să fie responsabile pentru trimiterile recomandate, trimiterile cu predare atestată, coletele și trimiterile cu valoare declarată cărora le-a făcut livrarea în condițiile prevăzute de reglementarea lor pentru trimiterile de aceeași natură. Responsabilitatea este totuși menținută:

1.1. atunci când o spoliere sau avarie se constată fie înainte de livrare, fie în timpul livrării trimiterii;

1.2. atunci când, dacă reglementările interne o permit, destinatarul, eventual expeditorul, dacă este cazul unui retur la origine, formulează rezerve la preluarea unei trimiteri spoliate sau avariate;

1.3. atunci când, dacă reglementările interne o permit, trimiterea recomandată a fost distribuită într-o cutie poștală și când destinatarul reclamă că nu a primit-o;

1.4. când destinatarul sau, în caz de retur la origine, expeditorul unui colet sau al unei trimiteri cu valoare declarată, în ciuda predării făcute în mod reglementar, declară fără întârziere administrației care i-a livrat trimiterea că a constatat o pagubă; el trebuie să aducă dovada că spolierea sau avarierea nu s-a produs după livrarea trimiterii; termenul fără întârziere este interpretat conform legislației naționale.

2. Administrațiile poștale nu sunt responsabile:

2.1. în caz de forță majoră, sub rezerva art. 13.6.9;

2.2. când proba responsabilității lor nefiind administrată altfel, ele nu pot să își dea seama de trimiteri, ca urmare a distrugerii documentelor de serviciu ca rezultat al unui caz de forță majoră;

2.3. când paguba a fost cauzată din greșeala sau neglijența expeditorului ori provine de la natura conținutului;

2.4. când este vorba de trimiteri care intră sub incidența interdicțiilor prevăzute la art. 15;

2.5. în caz de reținere, în virtutea legislației țării de destinație, conform notificării administrației acestei țări;

2.6. când este vorba de trimiteri cu valoare declarată care fac obiectul unei declarări frauduloase declarând valori superioare în raport cu valoarea reală a conținutului;

2.7. când expeditorul nu a formulat nici o reclamație în termen de 6 luni începând cu ziua a doua după depunerea trimiterii;

2.8. când este vorba de colete ale prizonierilor de război și ale internaților civili;

2.9. când se bănuiește că expeditorul a acționat cu intenții frauduloase în scopul de a primi o despăgubire.

3. Administrațiile poștale nu își asumă nici o răspundere cu privire la declarațiile vamale, indiferent sub ce formă ar fi făcute, și de deciziile luate de serviciile vamale cu ocazia verificării trimiterilor supuse controlului vamal.

Numărul „Art. 22” apare și în alte secțiuni ale formei.