Articolul 4

1. Supuse prevederilor paragrafelor 2 și 3, materialele originare din Ungaria, Republica Ceha, Republica Slovaca, Bulgaria, Polonia, Letonia, Lituania, Estonia, Slovenia, Islanda, Norvegia sau Elvetia, în sensul acordurilor dintre Comunitate și România și aceste tari, sunt considerate originare din Comunitate sau din România, atunci când sunt incorporate într-un produs obținut în acea tara. Nu este necesar ca astfel de materiale sa fi suferit prelucrari sau transformari suficiente.

2. Produsele care au dobândit statutul de produs originar în virtutea paragrafului 1 sunt considerate în continuare produse originare din Comunitate sau din România, când valoarea adăugată acolo depășește valoarea materialelor folosite, originare din oricare dintre tarile la care se face referire la paragraful 1. Dacă nu se întâmplă astfel, produsele în cauza sunt considerate originare din tara la care se face referire la paragraful 1, care reprezinta cea mai mare valoare a materialelor originare folosite. În atribuirea originii nu se va ține seama de materialele originare din alte tari la care se face referire la paragraful 1, care au fost prelucrate sau transformate suficient în Comunitate sau în România.

3. Cumulul prevăzut în prezentul articol se aplică numai atunci când materialele folosite au dobândit statutul de produse originare prin aplicarea de reguli de origine identice cu cele cuprinse în acest protocol. Comunitatea și România își vor comunică reciproc, prin intermediul Comisiei Europene, detaliile acordurilor și regulile de origine corespunzătoare, incheiate cu alte tari la care se face referire la paragraful 1.

4. Comisia Europeana va publică în Jurnalul oficial al Comunitatilor Europene (Seria C) data la care tarile la care se face referire la paragraful 1 trebuie să-și indeplineasca oblibațiile stipulate la paragraful 3.