Articolul 2
Art. 2 din NORMĂ nr. 11 din 8 septembrie 2005 privind limitarea gradului de concentrare a expunerilor din credite în valută
(1) Expunerea unei instituții de credit din credite în valută acordate persoanelor fizice și juridice, altele decât instituțiile de credit, înainte de deducerea provizioanelor specifice de risc de credit, nu poate depăși 300% față de fondurile proprii, în cazul instituțiilor de credit, persoane juridice române, sau față de capitalul inițial, în cazul sucursalelor instituțiilor de credit străine, determinate pentru luna anterioară celei pentru care se efectuează raportarea.
(2) Procentul de la alin. (1) va fi respectat atât la nivel individual, cât și la nivel consolidat, corespunzător activității desfășurate pe teritoriul României.
(3) Fondurile proprii și capitalul inițial se vor determina potrivit prevederilor privind supravegherea pe bază individuală și consolidată a fondurilor proprii.
(4) La determinarea expunerii care face obiectul prevederilor alin. (1) nu se vor lua în calcul expunerile din credite în valută acordate acelor persoane juridice și fizice care sunt acoperite în mod natural la riscul valutar ("hedged borrowers") care induce risc de credit instituțiilor de credit finanțatoare.
(5) Se consideră că o persoană este acoperită în mod natural la riscul valutar în cazul în care aceasta generează fluxuri de numerar nete pozitive în valută cotată, care să permită rambursarea la termen a fiecărei rate de credit (principal și dobândă). Intrările de numerar vor fi ajustate în funcție de gradul de certitudine și de caracterul de permanență al acestora.