Articolul 19

(1) Pe timpul stării de urgență și de asediu, comandanții/șefii structurilor militare pot dispune întreruperea concediilor de odihnă, de odihnă suplimentare, fără plată, de studii și pentru formare profesională ale cadrelor militare în activitate din subordine, în funcție de nevoile instituțiilor militare.

(2) Pe timpul stării de urgență, comandanții/șefii structurilor militare pot dispune unilateral efectuarea totală sau parțială a concediilor de odihnă/de odihnă suplimentare pentru cadrele militare în activitate din subordine.

(3) La declararea mobilizării sau a stării de război, concediile de odihnă, de odihnă suplimentare, fără plată, paternal, de acomodare, pentru creșterea copilului, de studii, pentru formare profesională, vacanțele și permisiile se întrerup, cadrele militare în activitate fiind obligate să se prezinte la unitățile militare de care aparțin, în cel mai scurt timp posibil.

(4) Pe timpul mobilizării și pe timp de război, cadrelor militare în activitate și celor în rezervă, concentrate sau mobilizate, li se pot acorda permisii sau concedii, în condiții stabilite prin ordin al conducătorului instituției.

(5) Pe timpul stării de urgență, de asediu, de mobilizare și pe timp de război, comandanții/șefii stabilesc programul de lucru al cadrelor militare, în funcție de evoluția situației și misiunile încredințate.

(6) Pe timpul stării de urgență, de asediu, de mobilizare și pe timp de război, cadrele militare pot efectua deplasări în alte garnizoane sau unități administrativ-teritoriale, altele decât cele din care face parte unitatea militară în care își desfășoară activitatea, ori pot părăsi teritoriul național, în condițiile stabilite prin ordin al conducătorului instituției.